Cinci saptamani in balon
Aa
Capitolul I.
SFÂRȘITUL UNUI DISCURS FOARTE APLAUDAT.
PREZENTAREA DOCTORULUI SAMUEL FERGUSSON.
„EXCELSIOR”1. PORTRETUL DOCTORULUI ÎN ÎNTREGIME.
CINĂ LA „TRAVELLER'S CLUB”2.
NUMEROASE TOASTURI DE CIRCUMSTANȚĂ.
La ședința Societății regale de geografie din Londra, din piața Waterloo 3, care se ținea în ziua de 14 ianuarie 1862, era o mare afluență de auditori. Președintele Francis M… făcea onorabililor săi colegi o comunicare importantă, deseori întreruptă de aplauze.
Acest discurs, de o rară elocvență, se termină cu câteva fraze sforăitoare, pline de patriotism tumultuos:
— Anglia a pășit totdeauna în fruntea celorlalte națiuni (căci, după cum s-a putut observa, națiunile merg întotdeauna una în fruntea alteia) datorită curajoșilor ei călători și descoperirilor lor geografice. (Numeroase aprobări.) Doctorul Samuel Fergusson, unul din glorioșii ei fii, nu-și va dezminți originea. (Aplauze din toate părțile: Nu! Nu!) Această încercare, dacă izbutește (Va izbuti!), va contopi, completându-le, cunoștințele răzlețe despre cartologia3 africană (aprobări furtunoase), iar dacă dă greș (Niciodată! Niciodată!) va rămâne cel puțin una dintre cele mai îndrăznețe încercări ale geniului omenesc! (Toți bat din picioare cu frenezie.)
— Ura! Ura! Izbucni adunarea, electrizată de aceste cuvinte emoționante.
— Ura pentru curajosul Fergusson! Strigă un ascultător mai expansiv.
În toată sala izbucniră strigăte de admirație. Numele lui Fergusson se afla pe buzele tuturor. Faptul că numele lui era rostit de atâția englezi ne îndreptățește să credem că dobândise un ciudat prestigiu.
Sala de ședințe fremăta de entuziasmul participanților. Se găseau aici mulți călători curajoși, acum obosiți și îmbătrâniți, pe care un temperament nestatornic îi dusese cândva în cele cinci părți ale lumii. Toți trecuseră din punct de vedere fizic sau moral prin mai multe sau mai puține încercări, izbutind să scape teferi din naufragii și incendii, de securile indienilor și de măciucile sălbaticilor, de stâlpul caznelor și din mâna antropofagilor polinezieni. Dar nimic nu putuse încetini bătăile inimilor lor, în timpul discursului lui sir Francis M… De când își aminteau cei prezenți, acesta fusese, fără îndoială, cel mai mare succes oratoric înregistrat la Societatea regală de geografie din Londra. Dar în Anglia entuziasmul nu se mulțumește numai cu vorbe. El bate monedă mai repede decât mașina de bătut monezi de la „The Royal Mint”.
Chiar în aceeași ședință se votă, în favoarea doctorului Fergusson, o primă de încurajare, care se ridica la suma de două mii cinci sute de lire. Suma era proporțională cu măreția proiectului.
Unul din membrii societății îl întrebă pe președinte dacă doctorul Fergusson nu va fi prezentat oficial.
— Doctorul este la dispoziția adunării, răspunse sir Francis M…
— Să intre, strigară toți, să intre! Face să vezi cu proprii tăi ochi un om de o îndrăzneală atât de nemaipomenită!
— Poate că propunerea asta de necrezut, spuse un bătrân comodor1 apoplectic, nu este decât o păcăleală.
— Și dacă în realitate doctorul Fergusson nu există? Strigă o voce răutăcioasă.
— Ar trebui inventat! Răspunse un membru mucalit al acestei serioase societăți.
— Să intre doctorul Fergusson! Spuse atunci, simplu, sir Francis M…
Și doctorul intră, întâmpinat de un tunet de aplauze, care de altfel nu-l emoționară câtuși de puțin.
Era un om cam de patruzeci de ani, de înfățișare obișnuită; temperamentul său sanguin se trăda prin culoarea aprinsă a obrazului. Avea o înfățișare rece, cu trăsăturile obrazului regulate, cu un nas puternic, semănând cu linia etravei2 unei corăbii, așa cum au de obicei oamenii predestinați descoperirilor. Privirea foarte blândă, mai mult inteligentă decât îndrăzneață, dădea mult farmec fizionomiei sale; brațele-i erau lungi și pășea cu siguranța unui călător încercat.
Din toată înfățișarea lui se desprindea o gravitate liniștită, încât, privindu-l, nimeni nu l-ar fi putut bănui nici de cea mai nevinovată înșelăciune.
