O zi din viata unui ziarist american în anul 2889

Traducerea acestei povestiri a fost întocmită după versiunea publicată în culegerea postumă „Hier et demain” („Azi și mâine”), sub titlul „Au XXIX-eme siecle. La journee d'un journaliste americain en 2889”.

Oamenii acestui al 29-lea secol trăiesc în mijlocul unei necontenite feerii, fără să aibă aerul că-și dau seama de asta. Sătui de minuni, ei rămân nepăsători în fața acelora pe care progresul le iscă în fiecare zi. Totul li se pare firesc și fără îndoială că ar aprecia mai mult civilizația noastră dacă ar compara-o cu trecutul, ca să poată măsura drumul străbătut.

Oare nu li s-ar părea atunci de zece ori mai frumoase orașele noastre moderne, cu bulevarde largi de o sută de metri, cu clădiri înalte de 300 de metri1 și având o temperatură constantă2, cu cerul brăzdat de mii de aerocare și aeroomnibuze3? Ce însemnau pe lângă aceste orașe, a căror populație atinge adesea zece milioane de locuitori4 satele, cătunele de-acum 1.000 de ani: Parisul, Londra, Berlinul, New Yorkul, târgușoare prost aerisite și pline de noroi, în care circulau trăsuri trase de cai – da, de cai! Să nu-ți vină să crezi!

Dacă și-ar putea închipui mersul defectuos al pacheboturilor și al trenurilor – ciocnirile frecvente și încetineala lor – cât de mult ar prețui călătorii de astăzi aerotrenurile și mai ales tuburile pneumatice aruncate de-a latul oceanelor care-i transportă cu o viteză de o mie cinci sute de kilometri pe oră! 5

În sfârșit, nu ne-am bucura mai mult de telefon și de telefot6 spunându-ne că străbunii noștri erau nevoiți să se mulțumească cu aparatul antediluvian pe care-l numeau telegraf?

Ciudat lucru! Aceste prefaceri surprinzătoare se bizuie pe principii foarte bine cunoscute străbunicilor noștri, care nu le foloseau însă de loc. Căldura, forța aburilor, electricitatea există de când lumea. Oare nu susțineau savanții, încă de la sfârșitul secolului al XIX-lea, că singura diferență între forțele fizice și chimice constă într-un anumit mod de vibrație a particulelor eterice, propriu fiecăreia dintre aceste forțe?7

O dată ce se făcuseră asemenea pași uriași, recunoscându-se înrudirea tuturor acestor forțe, este de neconceput că a trebuit atâta timp pentru a se ajunge la determinarea fiecăruia dintre modurile de vibrație care le diferențiază. Este de neconceput că mijlocul de a trece direct de la un mod la altul și de a le produce unul fără altul a fost descoperit foarte de curând. 8

Totuși lucrurile s-au petrecut astfel, și abia în 2 790, acum o sută de ani, celebrul Oswald Nyer a ajuns la această descoperire.

Un om mare, un adevărat binefăcător al umanității! Geniala sa descoperire a stat la temelia tuturor celorlalte! Ea a dat naștere unei pleiade întregi de inventatori, ajungând până la extraordinarul nostru James Jackson. Acestuia din urmă îi datorăm noile acumulatoare care condensează, unele, energia razelor solare, altele, electricitatea înmagazinată în adâncurile globului pământesc, altele, în sfârșit, energia provenind dintr-o sursă oarecare (căderi de apă, vânturi, râuri și fluvii etc.9).

De la el ne-a rămas, de asemenea, transformatorul, care, supunându-se ordinului unei simple manete, extrage forța vie din acumulatori și o redă spațiului sub formă de căldură, lumină, electricitate, putere mecanică, după ce a folosit-o pentru acțiunea dorită.

Da, progresul a început cu adevărat în ziua în care au fost create aceste două instrumente. Ele i-au dăruit omului o putere aproape nesfârșită. Întrebuințările lor sunt nenumărate, îndulcind asprimea iernii cu ajutorul surplusului de căldură din timpul verii, ele au revoluționat agricultura10. Furnizând forță motrice aparatelor de navigație aeriană, ele au determinat magnificul avânt al comerțului. Lor le datorăm producția continuă de electricitate fără pile și mașini11, lumina fără ardere și incandescență12 și, în sfârșit. Acest izvor nesecat de energie care a făcut să crească de sute de ori producția industrială.

Ei bine, vom întâlni toate aceste minuni într-un palat fără seamăn – palatul „Earth Herald”, inaugurat de curând pe bulevardul 16.823.

Ce-ar spune oare Gordon Bennett, fondatorul lui „New York Herald”, dacă ar renaște astăzi și ar vedea acest palat de marmură și de aur, care aparține ilustrului său strănepot Francis Bennett?

S-au scurs treizeci de generații, și „New York Herald” a rămas proprietatea familiei Bennett. Acum două sute de ani, când guvernul Statelor Unite13 a fost transferat de la Washington la Centropolis, ziarul a urmat guvernul – dacă nu cumva guvernul a urmat ziarul!

— Și și-a schimbat titlul în „Earth Herald”14.

Să nu vă închipuiți că treburile au mers mai prost sub conducerea lui Francis Bennett. Dimpotrivă, noul director avea să insufle ziarului o putere și o vitalitate fără seamăn, inaugurând jurnalismul telefonic.

Cunoașteți acest sistem devenit posibil datorită răspândirii de neînchipuit a telefonului. În fiecare dimineață, în loc să fie tipărit ca în vechime, „Earth Herald” este transmis prin viu grai15”. Abonații află ceea ce îi interesează printr-o scurtă convorbire cu un reporter, un om politic sau un savant. Cât despre cumpărătorii ocazionali, în schimbul câtorva cenți, ei pot să afle cuprinsul ediției cotidiene într-unul dintre nenumăratele cabinete fonografice.

Această inovație a lui Francis Bennett a galvanizaț vechiul ziar. În câteva luni, clientela sa a ajuns la optzeci și cinci de milioane de abonați. Averea directorului a crescut și ea, treptat, până la treizeci de miliarde, cifră mult depășită astăzi.