Ostinato cartea a doua Rotund
Aa
Dar nu-mi puteam aminti nimic Doar atât – că am atins pe Altceva, pe Altcineva care, știindu-mă, m-au respins
Nichita Stănescu, A treia elegie pătrunde în cameră intră în cameră, firesc, așa cum a făcut mereu, mereu până acum intră cum a intrat de-atâtea ori, fără oprire și se oprește dincolo de prag la un pas dincolo de prag pășise peste prag cum de mult nu mai pășise, drept, fără a se mai strădui să potrivească să treacă dreptul întâi, totdeauna cu dreptul treci pragurile, obișnuință care, abia acum înțelege, îl complicase inutil, îl umpluse de spaime și de speranțe care, la rândul lor, cereau pregătiri pentru piciorul drept iar ce ieșea din pregătiri îl obliga să pășească peste pragurile următoare cu dreptul, numai cu piciorul drept acum e înviorat, curățat ca sub duș de toate poticnelile, de toate obligațiile pe care și le singur impusese ca să nu fie obligat să le respecte pe cele din afară nu mai este dator nimănui și pentru nimic, oprit dincolo de prag sau dincoace? Fără să caute întâi din ochi întinde mâna dreaptă lateral, cu palma răsucită spre perete, bâjbâie pe lângă canat, în căutare întrerupătorului nu-1 găsește, dar negăsirea, departe de a-1 neliniști, îi împroașcă în obraz o rafală de vânt proaspăt, cu zloată bună așa sa întâmplat totdeauna în aceste două săptămâni de când Doctorul, după ce se convinsese că îi urmează neabătut prescripțiile, îi dăduse permisiunea mai ales că din camera lui se aude când e chemat își poartă brațul drept țeapăn din cot, și-1 mână în sus, în jos, mereu la fel de lung, în căutarea întrerupătorului numai în odaia EI s-a păstrat, de la vechea instalație electrică micul robinet de alamă pe care trebuia să-1 răsucești îndelung, răbdător, în gol, să-1 tragi, împingi, apeși, înclini, ca să se realizeze contactul Ilarie caută din ochi prin întunericul odăii întunericul nu-i întuneric, doar aer lăptos, străluciu
Ilarie caută prin lapte și limpezime patul EI caută patul Ei, patul îl găsește în stânga ușii, măsuța joasă lipită de el – în partea opusă noptiera – măsuța joasă lipită de căpătâiul patului, măsuța trusa nichelată, deschisă alcoolul f i o 1 e 1 e pe patul de vată, înșirate ca într-o cartușieră fiolei e ocupând întreg orizontul
Și și obrazul EI nu se vede, umbrit de tăblia înaltă
Și și mâna stângă așezată deasupra pe cearșaf e ținta unui tun de lumină
Și și nu tun, mai degrabă deget, deget de lumină se preumblă pe mână și nici deget, mai bine limbă, limba de lumină linge mâna de la cot până în vârful fiecărui deget și înapoi
Și mâna EI cu vinele umflate, vinete sub piele cauciucoasă, cenușoasă
— Să deschid fereas' gândește Ilarie, auzind mirosul dulceag și mai auzind: Azi ai întârziat, ce-i cu tine, de obicei îmi ieșeai în întâmpinare, ba chiar mă obligai să își aduce aminte că intrase fără să fie atent la piciorul cu care pășește – dacă am călcat cu stângul?
— Dacă nu mă mai liberez?
Și dacă nu m-a chemat?
Poate că doar gemuse
Și dacă a murit?
Adineauri, adică mai demult, dar el, neatent, el întârzietor, zăbovise și întârziase unsprezece ani și – Doamne, de s-ar sfârși odată, să nu se mai, să nu ne mai, să nu mă mai am rostit de nerostitul Desarsfarșiodată mâna dreaptă caută comutatorul, îl caută grăbit, fiindcă acolo, în pat e Catin'
Catinca, în pat, pe întuneric, Catinca așteaptă în patul așezat în colțul dintre fereastra ca jaluzelele coborâte și dulap atinge comu' cu încheietura mâinii – prea departe – își retrage mâna, robinetul de alamă se mută, alunecă prin palmă, aproape gâdilindu-i degetele, degetele apucă robinetul de ala' sub explozie, camera se transformă dar dacă era gata transformată? Dacă e altă cameră? Și nu e aceeași, acum se îngustează-lățește – în doi timpi UȘA ușa ușa nu mai pe peretele opus, ci în dreapta ȘIFONIERUL nu mai, s-a mutat și el, rămas căscat, de butonul sertarului atârnă Puloverul Negru cu mâneci trei-sferturi GHETELE ghe', 'Tele se ceartă, ponciș, cu pielea lor arsă arsă arsă de urină pielea pe la vârfuri și îndoituri și roasă în dreptul gleznelor în interior și da și s-a liberat și Teodora și Teodora, dar nu s-a instalat în camera dinspre grădină, s-a liberat și s-a așezat aici împreună cu și poate dorme la ea, dar și-a lăsat puloverul și ghetele aici, i le-a arătat Catincăi, i-a povestit de-acolo și, după ce i-a povestit de-acolo a lăsat-o pe Catinca să doarmă și s-a dus la ea, dincolo Catinca s-a trezit, clipește în lumină – ba nu, nu acum s-a trezit, e trezită de ieri, de acum un an, de acum unsprezece, îl așteptase geamantanele: îl așteptase – ca să plece ea și nu nu-i Catinca, nu-i 'aținea altcineva, alta, al'
Altcineva nu pare deloc stingherită de prezența lui în odaia cu aer supraîncins, doar că așteaptă, din sprincene, o explicație Ilarie a încremenit, rezemat de ușă, cu ochii la geamantanele negre Bună ziua, domnule își trage cu negrabă cearșaful până sub gât, mișcarea a dezvelit tufa întunecată de la subțioară, i-aș spune să se, sub braț, cucoană, dar glasul nu-i iese, tușește Dumneata cine ești?!
M-am răstit, nu trebuie să mă răstesc, de ce să mă răstesc, nu-i frumos să te răstești, așa că îmi fac glasul moale Dumneavoastră cine sunteți – doamnă?
Femeia zâmbește tânără nu mai este dar foaaaarte frumoaaaasă, cam prea, suspect de frumoasă
Nu-i voie să zice de mine că sânt suspectă, vezi că te trimit la izolare, dar cum dau buzna în iatacul iatacul unei femei, al unei femei singure singure și goale, goală, goală în iatacul ei până adineauri Ilarie era convins că se află la film, ba nu, că face figurație într-un film, dar uite, joacă rolul princi'
Asta-i camera mea, când vă mutați nu e replica lui Ia ascultă, cucoană, asta-i camera mea ea îi dă replica neîntârziat Plătesc două sute
Două sute? Urlă Ilarie, dar regizorul îl oprește, îi face semne ciudate, de parcă ar tăia scuipatul în palma stângă cu tăișul palmei drepte, Ilarie nu știe ce înțeles au semnele, continuă: Ce fel de sute? De lei, atâta mi-a cerut Cine ți-a cerut două sute
Ilarie și-a adus aminte că știe, știa de totdeauna ce trebuie să spună, nici nu-i mai pasă de regizor Domnul Doctor, tatăl dumitale
