Fiul diavolului – volumele 1 și 2

Prolog – Cei trei oameni roșii.

Capitolul I – Mahalaua evreiască.

Ușile Palatului Poștelor din Frankfurt-pe-Main se deschiseseră pentru public. Strada începea să se umple de oameni de tot felul.

Era o mișcare neîntreruptă și zgomotoasă.

Era ora nouă dimineața. Toată lumea venise să ia scrisorile, să oprească locuri pentru diligențe sau să comande cai de poștă de călărit.

Curțile interioare ale hotelului, unde prințul de Turn și Taxis a instalat birourile poștei, erau pline de trăsuri de tot felul aparținând tuturor popoarelor.

Era pe la sfârșitul lui octombrie 1824.

În sala călătorilor mulțimea se primenea în fiecare minut.

Din toată grămada aceasta de lume care vorbea toate limbile și care purta toate costumele vom înfățișa cititorului pe doi oameni care stăteau unul de o parte și altul de cealaltă parte a sălii.

Unul din ei își rezerva un loc pentru trăsura publică de Heidelberg. Îmbrăcămintea lui era ciudată. Purta o manta roșie, prinsă pe umăr cum obișnuiesc studenții germani și pălărie de pâslă cu borduri mari, care semăna cu cele ale cavalerilor din vremea lui Cromwell. El își ascundea cu desăvârșire fruntea și ochii.

După cum arăta obrazul său, se vedea că era foarte tânăr și frumos ca o femeie. Avea un păr negru, subțire și des care-i cădea în bucle până pe umeri.

Celălalt călător aștepta la biroul cailor de călărit. Sta rezemat de un stâlp al grilajului. Era un bărbat cam de patruzeci de ani. Fizionomia lui pierduse orice semn de tinerețe. Pe lângă tâmple se vedeau șuvițe rare de păr care începuse să dea în alb.

Lângă el era un om, probabil vreun negustor mare din Fleet-Street care voia să călătorească singur și care în Londra vindea brânză, iar în străinătate pretindea să i se spună my lord. El vorbea cu slujbașul de un sfert de ceas. Discuta cu aprindere prețul călăuzelor, cerea cu o voce groasă ordinele date de prințul de Turn și Taxis și căuta să câștige la schimbarea bancnotelor.

În acest timp primul nostru călător aștepta, dus pe gânduri. Vecinii profitau de neatenția lui ca să-i ia înainte; el nu băga de seamă. Odată scoase un medalion care-i atârna la gât cu un lanț de aur. Strânse medalionul la inimă și-l privi pe ascuns ca și cum s-ar fi temut de ochii indiscreți sau batjocoritori. Medalionul reprezenta portretul unei femei tinere ai cărei ochi albaștri, dulci și plini de iubire parcă-i zâmbeau. În jurul portretului era o șuviță din părul blond al unui copil.

O lacrimă se văzu în ochii călătorului. Apoi parcă se trezi deodată și ascunse iute medalionul în sân.

— Aș vrea să merg la castelul Bluthaupt! zise el funcționarului care era liber.

Acesta se uită pe un tabel.

— Între Obernburg și Esselbach, răspunse el, nu este trăsură publică și șoseaua nu merge decât până la Obernburg.

— Câte leghe sunt? întrebă străinul.

— Opt mile germane, dintre care două pe câmpie. Vreți o călăuză?

Străinul întrebă de preț. Erau câțiva florini mai mult. Se gândi o clipă, apoi răspunse:

— Mă voi duce singur.

Străinul plăti și se îndreptă spre ușă. Tânărul cu mantaua roșie luase același drum. Trecură astfel prin curte fără să se vadă: fiecare era prea îngândurat ca să se mai uite în ochii trecătorilor.

Când se apropiară de partea de ieșire, care da în stradă, sosi în fața poștei un curier care venea în goana calului. Curierul acesta purta livreaua conților de Bluthaupt: roșu și negru. Sforțarea pe care o făcu să oprească în loc calul, al cărui piept atinse oarecum pe cel mai în vârstă dintre călători, atrase atenția acestuia din urmă să se uite la tânărul cu mantaua roșie. Pe obrazul aprins de iuțeala cursei se văzu un fel de mirare. Era învederat că-i cunoștea pe amândoi călătorii.

Stătu o clipă între amândoi. Când întoarse capul în sfârșit, cel mai tânăr mergea pe lângă ziduri, pe când celălalt apucase pe stradă în partea opusă.

— Să nu mai beau eu niciodată bere, murmură curierul, dacă băiatul ăsta frumos nu e unul din cei trei bastarzi ai lui Bluthaupt! Iar celălalt era cu părul mai negru acum cinci ani când s-a însurat cu contesa Hélene1! Este vicontele d'Audemer!