Arsenalele din Isher – vol.1

PROLOG.

VRĂJITORUL A HIPNOTIZAT MULȚIMEA?

11 iunie (de la corespondentul nostru). Poliția și gazetarii socotesc că, în scurt timp, va fi anunțat public, prin reclame, faptul că Orașul Mijlociu va fi locul următoarei escale a unui maestru al magiei. Ei sunt pregătiți să-l salute călduros dacă va binevoi să explice cu exactitate cum a păcălit sute de oameni, făcându-i să creadă că au văzut o clădire ciudată — un fel de arsenal.

Clădirea ar fi apărut în spațiul ocupat, anterior și actualmente, de localul familial „Mătușa Sally” și de croitoria „Patterson”. În interiorul celor două localuri se aflau doar salariații, dar niciunul dintre aceștia nu observase vreun eveniment neobișnuit.

O firmă mare și strălucitoare indica fațada arsenalului născut atât de miraculos din neant; ea a constituit prima dovadă că întreaga scenă n-a fost decât o iluzie. Din orice punct o priveai te urmăreau cuvintele:

ARME DE CALITATE.

DREPTUL DE A CUMPĂRA ARME ESTE DREPTUL LA LIBERTATE.

În vitrină se afla un sortiment bogat de arme mici și arme mari, de forme ciudate, iar un panou lucios înștiința:

CELE MAI BUNE ARME ENERGETICE DIN ÎNTREGUL UNIVERS CUNOSCUT

Inspectorul Clayton de la secția de investigații a încercat să intre, dar ușa părea încuiată. Câteva minute mai târziu, C. J. (Chris) McAllister, reporterul de la Gazette-Bulletin, a încercat și el ușa, a deschis-o și a intrat.

Voind să-l urmeze, inspectorul Clayton a găsit-o din nou încuiată. Se crede că McAllister a ajuns până în spatele clădirii, unde l-au văzut câțiva privitori. Imediat după revenirea lui, clădirea ciudată a dispărut la fel de brusc cum apăruse.

Poliția se declară nedumerită în privința felului în care marele magician a creat o asemenea iluzie detaliată și de lungă durată, în fața unei mulțimi atât de mari.

NOTA REDACȚIEI:

Relatarea nu menționează dacă nemulțumită, poliția a încercat să-l contacteze pe McAllister, dar, oricum, nu l-a putut găsi. Nu l-a găsit nici acum, după atâtea săptămâni. Ce s-a întâmplat cu McAllister din clipa în care a găsit deschisă ușa magazinului de arme?

Ușa magazinului de arme avea o ciudățenie. Nu numai că se deschidea la prima atingere, dar, dacă o trăgeai, simțeai că nu opune nici cea mai mică rezistență și că este imponderabilă. McAllister avu impresia că i s-a topit clanța în mână.

Rămase locului surprins. Se gândea la inspectorul Clayton care, cu un minut înainte, găsise ușa încuiată. Acest gând stăruia ca un semnal. Dinapoia lui răsună tunător vocea inspectorului:

— Lasă, McAllister, mă ocup eu de asta!

Dincolo de ușă, în magazin, era întuneric, prea întuneric ca să vadă ceva și, lucru și mai ciudat, ochii nu i se acomodau cu bezna aceea intensă. Instinctul său de reporter îl făcu să înainteze spre masa de întuneric mai dens care venea din spatele dreptunghiului ușii. Cu coada ochiului văzu mâna inspectorului atingând clanța pe care degetele lui o sloboziseră doar cu o clipă mai devreme. Știu pe loc că, dacă inspectorul ar fi izbutit să se opună, nici un reporter n-ar fi pătruns în clădire. Avea capul încă întors într-acolo, privindu-l mai degrabă pe polițist decât întunericul din față, și, tocmai când dădea să mai facă un pas înainte, se produse lucrul acela deosebit.

Clanța nu-i permise inspectorului Clayton s-o atingă. Se răsuci într-un mod ciudat; acolo se mai afla încă o formă curioasă, puțin estompată. Cu o mișcare prea rapidă pentru a fi observată, ușa propriu-zisă atinse brusc călcâiul lui McAllister. O atingere ușoară, imponderabilă. Înainte de a putea gândi sau reacționa la ceea ce se întâmplase, elanul mișcării sale de înaintare îl adusese deja înăuntru. Când înfruntă întunericul, i se încordară chinuitor toți nervii. De-abia după ce ușa se închise bine, McAllister scăpă de acel chin scurt și neașteptat. În față se afla un magazin luminat strălucitor, în spate lucruri de necrezut!

Pentru McAllister, urmă un moment de nedumerire: rămase cu trupul răsucit stângaci, doar vag conștient de interiorul magazinului, dar teribil de înspăimântat, în scurta clipă dinaintea întreruperii, de ceea ce se afla dincolo de tăbliile transparente ale ușii prin care tocmai intrase.

Nu se vedea nicăieri nimic. Totul era de nepătruns. Nici inspectorul Clayton, nici vreo gloată de privitori gălăgioși cu gurile căscate, nici un șir de magazine mizere peste drum. Nu era nici măcar aceeași stradă. De fapt nu mai exista nici o stradă. În schimb se vedea un parc liniștit. Dincolo de el, strălucitor în soarele amiezii, se contura un oraș mare, proiectat pe cer. Dinapoia lui, un glas muzical, cam răgușit, de femeie întrebă:

— Aveți nevoie de o armă?