Schimbare de management

— Coridorul sigur. Echipa doi să înainteze!

Cinci siluete îmbrăcate în armuri de luptă, cu puști de asalt și lansator de grenade sub țeavă se mișcară rapid de-a lungul coridorului tăiat în stâncă și reânforțat cu bare de carbon. Au pătruns într-o sală largă, plină de echipamente sofisticate de cercetare, dar cu nici un apărător uman.

Cum au pus piciorul în încăpere se auzi un piuit și arme automate se activară din toți pereții umplând sala cu gaze otrăvitoare în timp ce altele o umpleau cu proiectile ucigașe. Dar soldații din Forța de Combatere Planetară erau cu toții veterani hârșiți în zeci de bătălii. În câteva minute armele au fost localizate și scoase din funcțiune cu eficiență. Doar erau cei mai buni!

Erau FCP.

Adrin Stenval, în centrul de control al fortăreței aeriene, stătea încordat în fața panourilor cu monitoare, aparate de localizare și control prelucrând datele transmise de soldații aflați în misiune. Enorma fortăreață militară plana în apropierea muntelui care, după părerea eșaloanelor de comandă, era refugiul Inamicului Planetar Numărul Unu.

Totul începuse la sfârșitul anului 2009. Timp de doi ani nimic important nu se mai întâmplase în lume. Războiul împotriva terorismului se sfârșise la mijlocul anului 2007 când șeful teroriștilor a fost ucis în timpul unei acțiuni în munții Pakistanului. Chiar dacă moartea sa îl transformase într-un martir două atentate nereușite în numele său, scăzuseră apetitul teroriștilor. Tot atunci americanii intraseră și distruseseră ultimele bastioane care adăposteau teroriști, sau le cumpăraseră alianțele. Cei care continuau să se opună SUA nu mai aveau putere reală în termeni militari și economici și astfel 2007 și 2008 au fost doi ani de pace. Mai existau bineânțeles conflicte sau dezastre locale dar acestea erau ușor de controlat.

Dar în acel sfârșit de 2009 toate s-au schimbat.

Primul semnal a fost folosirea de către lorzii drogurilor a unor noi tehnologii de tip stealth care le permitea să-și treacă avioanele nevăzuți chiar sub nasul radarele oficiale. Și aduceau cu ei noi tipuri de droguri. Degradarea societății umane a atins un nou apogeu. În același timp mai multe țări mici au început să folosească motoare mult mai performante și tehnologii de ascundere electronice nemaiântâlnite.

Riposta americanilor a fost rapidă, ei încercând să intre cu trupe speciale în țările în cauză. Dar se treziră în fața unei opoziții puternice din partea țărilor care nu agreau dominația americană, în special China și Rusia.

Un val de uimire a trecut prin lume deoarece politica Rusiei părea să fie una de apropiere față de Statele Unite ale Americii.

Apoi rușii au împins spre piața mondială o grămadă de energie ieftină și materiale mai bune și mai rezistente decât cele prezente până atunci. Nu după mult timp la fel a făcut și China. Piața economică s-a schimbat brusc, cunoscând suișuri și coborâșuri senzaționale într-un timp foarte scurt, China și Rusia sărind pe primele locuri ca puteri economice ale lumii.

Următorii trei ani au văzut reinstaurarea războiului rece mai ales după ce spionii americani au fost prinși încercând să fure tehnologiile secrete ale celorlalți. Nereușind și-au scos propriile produse din seifuri. Tehnologii închise acolo cu ani în urmă considerate nefiind necesare la vremea respectivă.

Organizațiile teroriste au reapărut folosind și ele tehnologii avansate, ba chiar foarte avansate: bombe cu radiație, explozibili complet indetectabili, rachete de atac de umăr sol-aer cu autonomie de 300 km. Arme cu care s-au impus ca o forță de luat în seamă în noua lume care se forma. Startul noului război rece fusese dat.

Următorii cincisprezece ani au fost ani de teroare pentru civilizația umană. Supraputerile încercau să împartă din nou lumea. Dar de data asta era mult mai greu, deoarece aproape orice stat avea accces la tehnologii care ar fi putut declanșa un holocaust nuclear.

Tehnologia a cunoscut progrese rapide împingând rasa umană, cu, sau fără acordul ei, într-o nouă eră. În cei cincisprezece ani au fost instalate baze pe Lună, în adâncul oceanelor, chiar și îndepărtatul Marte a fost colonizat de o mică expediție.

Stațiile spațiale mici cu puțini oameni la bord care gravitau în jurul Pământului au fost înlocuite cu habitaturi – adevărate orașe spațiale. Rusia și Uniunea Europeană – chiar dacă trunchiată – au devenit o alianță economică. Evoluția tehnologică continua într-un ritm uimitor, mai ales din cauză că majoritatea superputerilor pompaseră din nou sute de miliarde de euro/dolari în cercetările secrete.

Numai era vorba de un conflict ce cuprindea doar teritoriul terestru ci de o luptă pentru dominația Sistemului Solar.

După cincisprezece ani a apărut o serie de informații și analize extrem de interesante de la cercetători străini și date de la unele organizații teroriste. Toate indicau un fel de sursă comună a inovațiilor tehnologice vândute rușilor, chinezilor și teroriștilor încă din primul deceniu a mileniului trei. Banii și datele, au fost urmăriți pe cât se mai putea. Cercetările au scos la iveală posibilitatea ca o singură organizație să fie în spatele tuturor mișcărilor.

Le-a trebuit agențiilor secrete aproape trei ani ca să descopere cine era în spatele tehnologiei. Tot în acest timp a fost constituită – la început cu oarecare reclutanță din partea participanților – și Forța de Combatere Planetară. Aceasta a primit însărcinarea să descopere acest nou inamic necunoscut, care activa pe toate planurile: politic, economic, tehnologic și financiar. Și care folosea toate mijloacele posibile pentru destabilizare: droguri, violență, terorism, acționând pe întreaga suprafață a globului pământesc.