Stăpânul plantelor

I.

Elipsoidul de culoare maro întunecat, din material asemănător lemnului, cu ieșituri-crengi ca niște brațe, explodă pe cerul noros într-o străfulgerare de energie marcând ieșirea extradimensională.

Energii albastre apărură la extremitățile brațelor stabilizând elipsoidul în aer.

Și nu prea. În interior, Ras se răsucea incomfortabil pe locul asemănător scaunelor pentru pasageri pus la dispoziție de arhitectul vasului ciudat.

— Asta nu este ceea ce aș numi un zbor plăcut! Își făcu el cunoscută indignarea tovarășilor săi

— Este împrumutată. Îți ia ceva timp să înveți pilotarea unui sai-ner; răspunse ființa ectoplasmatică mânuind comenzile magice ale vasului.

Mânuind fiind un fel de a spune. Asurul exista în matricea magică de la prova sai-nerului, matrice controlând atât materia cât și energia vasului. Într-un anumit sens pilotul, odată ce se integra în matrice, devenea vasul. Ceea ce ar fi fost foarte greu pentru o ființă nonenergetică.

Chiar și asurul se chinuia cu comenzile. Odată stabilizați în aer înveli sai-nerul într-o piele de invizibilitate. Populația indigenă nefiind obișnuită cu nave zburătoare nu doreau să-i alarmeze

— Doar du-ne întregi la locul de întâlnire; Ossian indică un punct pe harta magică plutind lângă pilot.

Brațele se energizară împingând vasul peste vârfurile copacilor înalți. Sai-nerul se așeză într-o poiană largă, brațele servind drept suport în iarba înaltă a junglei ce se întindea în toate direcțiile. Asurul folosi simțurile sai-nerului.

— Câteva forme de viață inteligente la marginea junglei; zise el.

— Să sperăm că sunt gazdele noastre; Ossian atinse runa de deschidere a rampei.

Își luară precauții în timp ce pășeau afară, Alkanor ridicând un scut în jurul aventurierilor ieșiți afară. Ras și Kinon luară poziții pe flancuri. Înainte de a coborî Alkanor le făcu semn pasagerilor înghesuiți în spatele vasului să așteapte.

De la marginea junglei, văzându-l pe Ossian, ieșiră o duzină de ființe. Una, două le recunoscu imediat, vettoni: ființe înalte de doi metri, membre groase, piele galbenă, patru brațe, având pe obraji un fel de tentacole subțiri. La fel și pe spatele gambelor. Restul ființelor erau mici, negre, păroase. Ossian îi știa drept ikalli.

Din câte știa Alkanor nu erau periculoși. Nivelul tehnologic și magic scăzut, dar niciodată nu puteai știi cu siguranță. Viziunea magică a elfului întunecat arăta că totul era liniștit.

Ossian începu să vorbească cu băștinașii. Cei mici gesticulau mult și arătau mereu înspre vest, unde pitiți după norii groși se vedeau creste înalte încununate de coroane de zăpadă.

— Ras, Kinon. Vreun semn că sunt probleme? Murmură el prin comunicarea magică.

Ambii răspunseră negativ. Alkanor ajunse lângă grupul de ființe.

— Despe ce este vorba? Întrebă în dialectul lor secret.

— Cei care ne-au contactat spun că este vorba de o forță răuvoitoare care le distruge lumea.

— Tot timpul este vorba de forțe răuvoitoare; răspunse zeflemitor Alkanor.

— După câte mi-au spus cred că este vorba de ceva serios. După ce asigurăm zona, vom așeza tabăra aici. Satul lor este aproape. Și pune la treabă auxiliarii.

— Dacă Corrigan te aude vorbind așa, te doboară cu un singur pumn!

— Doar spune-le să așeze tabăra. Și să auzim ce au de spus gazdele noastre.

Elful întunecat se întoarse la navă. Asurul eliberase comanda și intrase în armura complicată pe care o purta în medii considerate de el ostile.

Pasagerii din spate discutau între ei în șoaptă, pe cât de în șoaptă pot vorbii piticii.

Cu mușchii bine formați și putere enormă, ca un perete de stâncă, o legendă și printre pitici Corrigan se juca cu ciocanul greu creat chiar de el. Împodobit cu rune și protecții magice o singură lovitură de ciocan dobora un gigant, lucrase la el timp de zece ani. Alți doi pitici zăceau în grămada de cutii pline de echipamente și aparate de alchimie pe care le căraseră după ei. Sub ei se găsea cala unde se odihnea sania-pământ.

Lângă pitici, Nyras, misticul elfilor albi îi privea cu mirare, nu avusese ocazia să cunoască modul piticilor de-a glumi. Adus de curând de Ossian elful alb nu participase la vre-o misiune cu aventurierii, Nyras se dovedea a avea calități de arcanist dar era aplecat spre arta puterilor naturii. Studiase alături de copacii bătrâni care își trimiteau cunoștiințele de la o generație la alta timp de sute de mii de ani.

— Facem tabăra aici. Hai Corrigan, la treabă!

Piticul se uită la Alkanor chiorâș dar se ridică de pe lada pe care șezuse atât de comfortabil.

— L-ați auzit pe elful întunecat! Face pe șeful, ca toți din rasa lui. Dar ăsta este de partea noastră așa că să-l ascultăm, fraților.

Piticii se puseră pe lucru. Cutiile fură descărcate în liniște, având ajutorul lui Alkanor și Nyras, care însufleți golemi de lemn și pământ să-i ajute cu lăzile grele.

Instalată repede tabăra era protejată de inscripții și simboluri puternice. Dacă vre-o forță dușmană se apropia aventurierii ar fi aflat de îndată. În plus Alkanor fortificase linia de apărare folosind o vrajă de paralizare. Oricine s-ar fi apropiat de tabără rămânea paralizat pentru scurt timp.

Între timp, piticii instalară un aparat de măsurare magteh. Urma să le ofere răspunsuri despre lumea în care se aflau: atmosferă, gravitație, nivel de toxicitate, câmpuri energetice de diferite tipuri.