Valea însângerată

Șarpele de metal înainta sub soarele arzător fara sa dea semne de oboseala. Punctulețe mici ca niște musculițe il însoțeau învârtindu-se în jurul sau.

„Sunt multi” gândi cercetașul în timp ce își plimba luneta de-a lungul șirului de soldați înzăuați. Flamuri se înălțau de-a lungul coloanei din loc il loc arătând principatele care își aduseseră soldați în lupta. Cercetașul le recunoștea pe toate. Spre suprinderea sa văzu unele care aparțineau unor regi de departe care în mod normal nu ar fi avut nimic de-a face cu acest conflict.

„Se pare ca multi nobili sunt îngrijorați de acțiunile printului nostru” murmura el în timp ce se întoarse la adăpostul pădurii unde il aștepta calul legat de un copac. Încaleca repede și-și împlântă călcâiele în burta calului, trebuia sa duca neapărat vestea sefului sau, dușmanii tocmai se imultisera.

Encampamentul burgunzilor era așezat pe niște dealuri line, lângă un râu putin adânc și mlăștinos. Nu era o tabără pusa în graba ci și locul de campare a trupelor pe timp de iarna. O mulțime de cabane lungi de lemn formau străzi late trase geometric. Butoaiele deveniseră o comoditate rara deoarece erau folosite pentru a face coșuri. Era o preocupare evidenta și pentru interiorul cabanelor, soldații își construiseră bănci, mese, scaune, făcuseră totul pentru a le face cit mai confortabile. Cei care nu făcuseră rost de lemn întinseseră corturile dar pe dinăuntru le căptușiseră cu tot ce găsiră inclusiv piei de animale sau blănuri.

Dar acum, primăvara sosise și soarele topise de mult ultimele urme de zăpadă. Era timpul ca războiul sa reînceapă.

Cabana printului era mai mult un mic fort la intrarea căruia se înălțau doua stindarde. Unul cu leul de munte roșu pe fondul alb, cel al printului iar celalalt cu brațele unite ale Parlamentului.

Cercetașul fu primit imediat.

Printul Eldertarh stătea în spatele unei mese de lemn și citea un raport asupra stării de înarmare a armatei din niște documente în timp ce imagini ale zonei primite de la observatorii tehnologici se roteau în un holglob. Comanda printului asupra armatei parlamentare era contestata de către unii deoarece avea doar 33 de ani. Este prea tânăr și fara experienta, spuneau unii parlamentari. Dar alti generalii mai bătrâni ii recunoșteau meritele și capacitățile de comandant. Iar nobilii inca mai aveau putere și în noul stat.

Cercetașul dădu raportul cu voce sigura și având grija sa nu omită nimic. La un moment dat printul il opri și trimise pe cineva să-l aducă pe Caltras, sfătuitorul sau și pe Arfeldal unul dintre cel mai încercați generali a sai.

După ce asculta tot raportul Caltras ofta:

— Se pare ca revoluția noastră atrage atenția tuturor prădătorilor din jur.

— Le este frica ca revoluția sa nu se răspândească și în regatele lor; comenta Arfeldal

— Trott nu se va mai retrage, știe ca daca pierde regatul sau va înceta sa mai existe. Aici se va da bătălia decisiva. Daca ii învingem aici, atunci suntem asigurați. Revolte vor izbucni în regatele din jur. Iar noi ii vom ajuta. Poate vom reuși sa consolidam Vechiul Regat.

Vechiul Regat era primul regat format de oameni după luptele dintre zei în ceruri și ocupa întregul continent. Dar după moartea primului rege se destrămase repede.

— Ar fi mai bine sa chemam toți căpitanii spuse Caltras

— Sunt de acord. Va trebui sa ne pregătim strategia de lupta.

Curând toți comandanții de trupe a armatei parlamentare se aflau în încăpere. Printul le spuse despre venirea întăririlor în tabăra regaliștilor. Cu toate ca se arătară îngrijorați putini se gândeau ca ar fi posibil sa se retragă.

— Dafur regimentele tale sunt gata? Întrebă printul

— Da, ieri a sosit și ultimul transport de arme. Suntem gata. De abia aștept sa testam noile arme în lupta.

— Rupert, cavaleria mercenarilor?

— Este aici, a costat mai mult decât credeam dar i-am adus.

— Excelent. Lupta o vom da aici „ spuse el arătând un punct pe harta nu departe de tabără „ Vom avea flancul sting acoperit de râu iar dreapta va fi în pădure exact cum am plănuit. Adaran vreau sa iei ceata ta la hărțuială. Aveți grija, nu vreau sa va expuneți, doar să-i neliniștiți un pic și sa le cauzați insomnii.

— S-a făcut prințe, vor fi obosiți și nedormiți, garantez eu pentru asta.

La comanda printului Adaran își strânse ceata de cavaleri. De fapt se deosebeau enorm de cavalerii din regate care inca purtau armuri grele și elaborate iar în lupta foloseau spade de doi metri ca sa te reteze pe loc. Cavalerii lui erau fii de nobili scăpătai sau mici comercianți care foloseau din plin tehnologia ciudata care făcea valuri în lumea civilizata. Caci după războiul din ceruri care se dăduse cu 300 ani înainte oamenii găsiseră mai multe obiecte stranii căzute la pământ. Din acele obiecte alchimiștii reușiseră sa recupereze lucruri uimitoare și reușiseră sa și copieze exact unele tehnologii pe care le foloseau, chiar daca nu prea știau exact cum funcționează. Ei purtau zale ușoare, scuturi mici de-a lungul brațului și săbii scurte la brâu. și mai important aveau lănci energetice grele cu care făceau prăpăd deoarece învățaseră, timp de ani întregi, sa le folosească la perfecțiune. Erau profesioniști.