Itinerariul mintii in Dumnezeu de Bonaventura

CUPRINS:

Itinerariul minții în DUMNEZEU.

Prolog. 5

Capitolul I.

Despre treptele ridicării către DUMNEZEU și despre contemplarea lui prin semnele sale In lume… 9

Capitolul II.

Despre gfndirea lui DUMNEZEU prin semnele sale tn lumea sensibilă 17

Capitolul III.

Despre speculația asupra lui DUMNEZEU prin imaginea imprimată ta potentele naturale…‘. 26

Capitolul IV.

Despre oglindirea Iui DUMNEZEU ta imaginea sa reformată prin darurile dezinteresate… 34

Capitolul V.

Dspre oglindirea unității divine prin numele său prim, care este ființa… 40

Capitolul VI.

Despre oglindirea SFINTEI TREIMI ta numele său, care este Binele 46

Capitolul VII.

Despre extazul mental și mistic prin care se dă odihnă înțelegerii, trectod astfel întreaga devoțiune spre DUMNEZEU… 51

Note. 55

Iiinerarium mentis în DEUM.

Prologus. 73

Capot I.

De grandibus ascensionis în DEUM et de speculatione ipsius per vestigia eius în universo… 76

Mt<^ h De speculatione DEIrin vestigiis ip& în hoc sensibili jgjindp.^.

fa/o O ^ ^ ^tf^vHitt^M {

De speculatione DEI per suam imaginem naturalibus polen Ut insignitam/

De consideratipne DEI în sua imaginț/donis gratuit.

De speculatione divinae uniratis per nomen primariunu^uod A est esse…/. J…;>£.

UUL LK O’ (~u^ Caputvl.

De speculatione beatissimae TRINITAT1S în eius nomine, quod i/est Mnum… Jl… Yi.1… RA: j…

De excessu mentali et mystico, în quo requies datur inteuectui, affectu totaliter în DEUM per excessum transeunte…

Addenda.

I. Predica „Aveți un singur învățător, Hristos”…

II. Interpretări…

III. Cronologia vieții. Succesiunea școlară și doctrinară…

PROLOG.

La început despre începutul dintâi îl invoc pe „Tatăl luminilor” de la care „orice ne este dat e prea bun și orice dar desâvârșit” (Iacov, 1, 17), prin Fiul său, Domnul Nostru Iisus Hristos, ca, ajutați de Prea-Sfânta Fecioară Măria, născătoarea Domnului și Stăpânului nostru Iisus Hristos și de Prea-fericitul Francisco1, călăuză și părinte al nostru, „să ne fie iluminați ochii” minții și „să ne îndrepte pașii pe calea păcii” (Efeseni, 1, 17 sqq.; Luca, 1, 79), care „întrece orice pricepere” (Filipeni, 4, 7; Ioan, 14, 27); pace evanghelizată și dăruită de Domnul Nostru Iisus Hristos, pe al cărui cuvânt l-a repetat părintele nostru Francisco, acela care în toate predicile, lui, la început ca și la sfârșit, vestea pacea și în toate vestirile și urările o dorea și care suspina la pacea extatică, în contemplațiile sale, aceea a locuitorului Ierusalimului despre care bărbatul iubitor de pace a zis: „cu cei ce urau pacea, făcător de pace eram”; „Rugați-vă pentru pacea Ierusalimului” (Psalmi, 119, 7; 121, 6). Și să se mai știe că tronul lui Solomon se sprijinea numai pe pace, cum stă scris: „că s-a făcut în ierusalim și locașul lui în Sion. Acolo a zdrobit tăria arcurilor, arma și sabia și războiul” (Psalmi, 75, 2, 3).

ISBN 973-44-0069-X

Urmând Prea-fericitului părinte Francisco, cel ce căuta pacea cu ardoare, eu, păcătosul, succesor nedemn, ai șaptelea, în slujirea fraților; în cel de al treizeci și treilea an de la retragerea lui, prin voința divină m-am urcat pe muntele Alver-mia, fiind în căutare de către mine a păcii spirituale, ca un loc de liniște2. Și când meditam la înălțările minții în Dumnezeu, între altele, mi s-a întâmplat acel miracol pe care l-a trăit și Prea-fericitul Francisco, anume, viziunea Serafimului cu aripi în forma Crucifixului (Isaia, 6, 2). Pe dată mi-am dat seama că această viziune îmi vorbea despre extazele lui, în contemplație și despre drumul de urmat. Prin acele șase aripi, cu judecată’ dreaptă, de aceea poți înțelege cele șase suspen-siurii ale iluminațiilor prin care sufletul este în măsură să ajungă la pace, trăind în extazele înțelepciunii creștine. Și nu există altă cale decât aceea a dragostei arzătoare pentru Crucificat,care, răpindu-l „până în al treilea cer”, l-a transfigurat eristic pe Pavel: „am fost răstignit împreună cu Hristos și trăiesc…, dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește în mine” (II Corinteni, 17, 2; Galateni, 2, 19 sqq.). Astfel și acela care a primit în sine înțelegerea lui Francisco, aceea ce i-a trecut în carne, când în trupul său au pătruns semnele prea-sfinte ale pasiunii, în ultimii doi ani de dinaintea morții.

Cele șase aripi serafice, așadar, sugerează cele șase iluminări în scară și care încep de la făpturile create și ne călăuzesc spre Dumnezeu, la care nimeni nu ajunge cu îndreptățire decât prin Crucificat. De aceea, cel ce nu intră „ pe ușă… ci sare pe altă parte este un hoț și un tâlhar” (Ioan, 10,1). Cu toate acestea, dacă va intra vreunul pe ușă, „va intra și va ieși și pășune va afla” (Ioan, 10, 9). îneît, spune Ioan în Apocalipsă: „Ferice de cei ce își spală hainele ca să akbă drept la pomul vieții și să intre pe porți în cetate”(22, 14); căekeste imposibil să pătrunzi în Ierusalimul ceresc prin contemplație dacă nu intri pe poartă, cu Sângele Mielului. Și nu • vei fi pregătit pentru contemplațiile divine care conduc la extaze mentale, dacă nu ești ca Daniel „prea-iubit” (Daniel, 9, 23)4. Dorințele mistuitoare sunt, în noi, de două feluri: prin „toată dorința mea” care face,:să răcnească din suspinarea inimii” și prin „fulgerul” speculației, prin care spiritul se întoarce la razele de lumină, direct și cu mare intensitate (Psalmi, 37, 9; cf. Matei, 28, 3)5.