Helena

PERSOANELE (în ordinea intrării în scenă)

HELENA, fiica lui Zeus și a Ledei

TEUKROS, un aheu

CORUL femeilor spartane captive

MENELAOS, soțul Helenei și regele Spartei

BĂTRÂNA portăreasă a palatului

ÎNTÂIUL VESTITOR, om de încredere al lui Menelaos

THEONOE, prorocită, sora lui Theoklymenos

THEOKLYMENOS, regele Egiptului

AL DOILEA VESTITOR, sclav al lui Theoklymenos

DIOSKORII, fiii divinizați ai lui Zeus și ai Ledei

Femei egiptene, oameni din suita lui Theoklymenos și servitori.

Acțiunea dramei se desfășoară la Pharos^9, în Egipt, nu departe de malul mării și de Nil, în fața palatului regal, într-o parte a scenei se află mormântul impunător al fostului rege Proteus. Pe treptele templului funerar și-a căutat sacru adăpost Helena.

HELENA

Aici curg undele, frumoasele fecioare ale Nilului, ce umezesc pământul egiptean în locul ploilor lui Zeus, când se topesc zăpezile strălucitoare380.

Cât a trăit, mai-marele acestei țări a fost Proteus; avea palatul în ostrovul Pharos, dar era regele întregului Egipt381. El a luat-o de nevastă pe Psamâfhe382, o fiică-a mării, al cărei soț fusese înainte Aiakos. Aceasta i-a născut în casă doi urmași: unul de parte bărbătească, Theoklymenos, [așa se cheamă, în pofida lipsei lui de pietate], și o fecioară nobilă, Eido383, care a fost podoaba mamei sale, în pruncie, și care, ajungând în floarea vârstei, când este coaptă pentru nuntă, i se spune Theonoe, deoarece cunoaște tainele divine, cele ce sunt și cele viitoare, un dar de cinste, moștenit de la bunicul său Nereus.

Cât despre mine, locul meu de baștină e Sparta, o țară nu lipsită de renume, și tatăl meu era Tyndâreos. Dar o legendă spune că Zeus, odinioară, luând înfățișarea unui lebădoi, veni la Leda, maică-mea, bătând din aripi, ca și cum îl urmărea un vultur, și dobândi prin viclenie adăpost la sânul ei. Oare să fie de crezut legenda?

Eu mă numesc Helena384 și-am să vă spun ce mi-a fost dat să-ndur. Pe Ida, într-o vale-ascunsă, în jurul lui Alexandros, veniră, ca dușmance, trei zeițe, anume Hera, Kypris și <Athena> fecioara care s-a născut din Zeus385, nerăbdătoare fiecare să treacă drept cea mai frumoasă. Și, ca momeală, folosindu-se de frumusețea mea – de poate fi numită astfel o năpastă mare – Kypris a biruit, căci i-a făgăduit arbitrului Alexandros culcușul meu386.

Lăsându-și <turmele> în staule pe Ida, <curând> sosi la Sparta Paris, să mă ia în stăpânire ca soție.

Dar Hera, mânioasă că a fost înfrântă, nu l-a lăsat să-mbrățișeze decât un chip umflat cu aer. Nu i-am fost dată eu lui Paris, ci o imagine însuflețită, aidoma cu mine, pe care <Hera> a tăiat-o din văzduh. Fiul lui Priamos credea că sunt a lui: deșartă amăgire! El nu ținea <în brațe> decât o nălucă387.

De altfel, hotărârile lui Zeus <pe urmă> mi-au sporit amarul; el a iscat războiul între fiii solului Helladei și sărmanii frigieni, ca să despovăreze glia-mumă de gloata muritorilor, prea numeroasă388, și să-l vădească lumii pe cel mai viteaz hellen, <pe Achilleus>389.

Dar ceea ce troienii se mândreau să apere și forțele aheilor țineau să cucerească nu era trupul meu, ci doar un nume, <acela de Helenax Căci m-a luat Hermes prin slava cerului și într-un nor m-a-nfășurat – bag seama Zeus nu și-a uitat fiica – și-apoi m-a coborât în casa lui Proteus, ales drept muritorul cel mai virtuos, ca să mă pot păstra <la el> neprihănită pentru <soțul meu> Menelaos.

De-aceea mă găsesc în locurile-acestea, pe când sărmanul soț a strâns armată mare și i-a urmărit pe răpitorii mei până sub zidurile Troiei. Și iată, multe suflete s-au stins, la râul Skâmandros, de dragul meu.

Iar eu, în mijlocul atâtor încercări, sunt <veșnic> blestemată pentru că mi-aș fi trădat bărbatul și că aș fi împins într-un război cumplit Hellada.

Dar cum de pot să mai trăiesc? Pot, căci am fost încredințată de Hermes că într-o bună zi voi locui din nou, în renumitul șes al Spartei, cu soțul meu, care va fi aflat că nu am pus în îlion piciorul și nu m-a-mbrățișat nici un iubit390. Atâta vreme cât a viețuit Proteus, căsătoria nu mi-a fost amenințată. Dar de când zace învelit în bezna gliei, feciorul regelui defunct încearcă să mă ia cu sila.

Eu, pururi credincioasă soțului dintâi, îngenunchez ca rugătoare la mormântul lui Proteus, cerându-i să-mi păzească patul neatins, pentru Menelaos. Destul că în Hellada port un nume urgisit, vreau trupul barem, în Egipt, să-mi fie fără pată391.

(Intră Teukros, cu arcul în mină, privind mirat în jur, ca un străin într-o țară necunoscută.)

TEUKROS392

Cine domnește în acest palat fortificat? Privind re-geștile porticuri și zidurile crenelate, ai spune că lăcașul este al lui Plutos393.

(Constată surprinsjprezența Helenei.) Ah! Zeilor, ce arătare! In fața mea văd chipul unei blestemate, portretul ucigaș al celei care ne-a pierdut, pe mine și pe toți aheii. Respingă-te cu scârbă zeii de la ei, ca pe o copie leită a Helenei! O, dacă n-aș păși aici pe sol străin, cum te-aș ucide cu săgeata-mi care nu dă greș, căci prea mult semeni cu odrasla Ledei!

HELENA

De ce, nefericitule? Oricine-ai fi, de ce-ți întorci obrazul și mă urăști pentru năpastele Helenei?

TEUKROS

Știu c-am greșit; prea m-am lăsat cuprins de-nver-șunare. [Hellada-ntreagă o urăște pe fiica Ledei.] îți cer, femeie, pentru ce-am rostit iertare.

HELENA Tu cine ești? De unde ai sosit aici?

TEUKROS Sunt unul din acei nefericiți ahei, femeie…

HELENA

Atunci nu-i de mirare că o blestemi pe Helena. Dar cine ești, din ce meleag? Cum trebuie să te numim?

TEUKROS

Mă cheamă Teukros; tatăl meu zămislitor e Telamon, iar țara hrănitoare Salamina.

HELENA Cum de-ai venit în valea Nilului?

TEUKROS Sunt exilat; am fost gonit din patrie.

HELENA

Poți să te socotești un oropsit. Dar cine te alungă de pe pământul țării tale?

TEUKROS

Cel care ar fi trebuit să țină cel mai mult la mine: părintele meu Telamon.

HELENA De ce te-a exilat? La mijloc va fi fost nenorocire mare.

TEUKROS Eu am avut un frate, Îias, mort la Troia, care m-a pierdut.

HELENA Cum? L-ai lipsit cu sabia de viață?

TEUKROS Nu! A murit zvârlindu-se în spada lui.

HELENA Era nebun? Nu-i fapta unui om întreg la minte.

TEUKROS Ai auzit de Achilleus, feciorul lui Peleus?

HELENA Da… Zice-se c-ar fi pețit-o, între alții, pe Helena394.

TEUKROS

Când a murit, cei care au luptat alăturea de el s-au gâlcevit pentru armura lui.

HELENA în ce fel cearta lor l-a vătămat pe Îias?

TEUKROS

Cum armele le-a câștigat un altul, el și-a pus capăt vieții395. 1

HELENA Năpasta lui a fost, se pare, pricina năpastei tale.

TEUKROS Da; ar fi trebuit să mor cu el deodată.

HELENA Deci ai luptat și tu, străine, la cetatea îlion.

TEUKROS Am ajutat să fie nimicită; acum mă pierde ea pe mine.

HELENA A fost cumva lăsată pradă unui foc pustiitor?

TEUKROS N-a mai rămas <în scrum> nici urma unui zid.

HELENA Biată Helena! Pentru tine au murit troienii.

TEUKROS De-asemeni și aheii. Ce rele fără seamăn a iscat!

HELENA Cât timp s-a scurs de când ați pustiit cetatea?

TEUKROS De-atunci s-au petrecut aproape șapte secerișuri.

HELENA Dar înainte cât ați zăbovit luptând la Troia?

TEUKROS Luni fără număr, zece ani de-a rândul.

HELENA Ați prins-o pân' la urmă pe regina Spartei?

TEUKROS Menelaos de păr a prins-o și-a târât-o.

HELENA Biata femeie! Ai privit-o, sau povestești din auzite?

TEUKROS Cu ochii mei; nu mai puțin decât te văd pe tine.

HELENA Ia seama, zeii nu cumva să-ți fi stârnit vreo nălucire.

TEUKROS

Vorbește-mi despre altceva; nici un cuvânt despre <Helena>.

HELENA [Voi credeți deci adevărat tot ce-ați văzut?

TEUKROS

Eu am privit-o, ți-am mai spus, cu ochii mei, și însăși mintea mea o vede396.]