Heraklizii

PERSOANELE (în ordinea intrării în scenă)

IOLAOS, tutorele copiilor lui Herakles <KOPREUS> CRAINICUL lui Eurystheus

CORUL bătrânilor din Marathon

DEMOPHON, regele Atenei

MAKARIA, fiica lui Herakles

UN SERVITOR al ¦lui Hyllos, fiul lui Herakles

ALKMENE, mama lui Herakles

UN VESTITOR '

EURYSTHEUS, regele Argosului

Fiii lui Herakles, Akâmas, străji ateniene, sclavi

Drama se desfășoară la Marathon, 679. În mijlocul scenei se înalță altarul lui Zeus Agorâios680, în fund templul său. Pe altar au fost depuse ramuri de măslin, împodobite cu panglici albe – însemnele suplicanților681. Pe treptele altarului zac, refugiați, bătrânul Iolaos, înconjurat de un pâlc de băieți, Heraklizii682.

IOLAOS

Mi-am întărit de multă vreme o părere. Bărbatul drept e hărăzit aproapelui, dar cel care-și închină doar câștigului voința, de nefolos cetății, închis față de oameni, nu este bun într-adevăr decât cu sine însuși. Știu asta nu numai din auzite683.

Tot astfel eu, ținând la cinste și la legăturile de sânge, când mi-era dat să locuiesc tihnit în Argos684, l-am însoțit în multe munci pe Herakles, la vremea când hălăduia cu noi, și-acum, când el a fost mutat în cer, îi ocrotesc odraslele sub aripile mele, cu toate că de mântuire am și eu nevoie685.

Întâi, când tatăl lor a părăsit pământul, <tiranul> Eurystheus a vrut să ne ucidă686, dar am scăpat de el; și chiar dacă suntem lipsiți de țară, viața ne-am salvat-o. Fugim la întâmplare, rătăcind de la cetate la cetate.

Dar celorlalte rele, Eurystheus a înțeles să le adauge o altă provocare: oriunde află c-am făcut popas, își mână crainicii ca să ne ceară și să ne-alunge din acel tărâm. Se bizuie <într-asta> pe cetatea Argos, a cărei ură sau prietenie nu-s de lepădat, și totodată pe norocul lui.

Iar oamenii ne văd, pe mine vlăguit și pe copii, ne-vârstnici, fără tată; deci, înclinându-se în fața celui mai puternic, ne gonesc din țară.

Împart și eu surghiunul cu acești copii fugari, împart cu ei năpastele, sărman' de mine, și n-am curajul să-i trădez, ca nu cumva să spună vreun muritor: „Priviți, de când copiii n-au părinte, nu-i mai ajută Iolaos, deși e ruda lor!”

Așa, respinși de pretutindeni prin Hellada, noi am sosit la Marathon și pe pământul dimprejur687, ne-am așezat ca rugători la capiștile zeilor și le-am cerut să ne ajute.

Aceste câmpuri, zice-se, sunt locuite de cei doi feciori ai lui Theseus, așa cum le căzură sorții688. Ei, răsăriți din stirpea lui Pandion, se înrudesc de-aproape cu odraslele acestea689. Iată de ce-am pășit peste1 hotarul falnicei Atene.

În fruntea pilcului de surghiuniți stăm doi bătrâni: eu care, înfricat, păzesc feciorii și, înăuntrul templului, Alkmene, care cuprinde-n brațe și adăpostește fetele lui Herakles; căci ar fi rușinos dacă-am lăsa fecioarele să se apropie de gloată și să aștepte-aici, lângă altar690.

Iar Hyllos691 caută, cu frații lui mai vârstnici, să ne găsească pe pământ un meterez, un adăpost, dacă vom fi goniți și din ținutul ăsta cu de-a sila. (Luând seama de apropierea unui crainic venind din Argos, care va intra curând pe scenă, Iolaos întinde febril mâinile spre copii și îi cuprinde.)

Copii, copii, la mine, apucați-vă de straiul meu. Îl văd venind spre noi pe crainicul lui Eurystheus, acel care ne urmărește, făcându-ne să rătăcim, respinși din țară-n țară.

Ah! Moarte ție, ins respingător, și omului ce te trimite, căci multe rele i-ai vestit cu gura ta mărinimosului părinte al acestor fii!

CRAINICUL692

Tu crezi, desigur, c-ai găsit aici un adăpost temeinic și c-ai sosit într-o cetate aliată. Gândești greșit; nu este nimeni care să aleagă slăbiciunea ta și nu renumele lui Eurystheus.

La drum! De ce atâta trudă? Ridică-te, pornește către Argos unde vei fi omorât cu pietre693; asta ți-e osânda.

IOLAOS

Nici gând <să pleo, căci mă vor apăra altarul zeului și țara liberă în care am pășit.

CRAINICUL Văd că poftești să dai încă de lucru mâinii mele.

IOLAOS

Nu-ți va fi daț să ne târăști cu sila nici pe mine, nici pe ei.

CRAINICUL (înșfăcând copiii) <Pe loc> te vei încredința. Degeaba! N-ai fost bun profet.

IOLAOS Nu! Asta niciodată nu se va-ntâmpla, cât voi trăi.

(Se încinge o harță între cei doi; bătrânul Iolaos e trântit pe jos.)

CRAINICUL

În lături! Pe copii, de vrei sau nu, îi voi lua, deoarece socot că aparțin lui Eurystheus, stăpânul lor.

IOLAOS

Ah! Dați-ne-ajutor, voi cei ce locuiți din străvechime în Atena694! Cu noi se poartă silnic <solul>, cu noi, care îl implorăm pe Zeus, ocrotitorul adunărilor poporului; ne pângăresc ghirlandele <de rugătorix Aceasta-i hulă pentru țara voastră, și pentru zei jignire.

(Intră în grabă Corul alcătuit din cincisprezece oameni vârstnici din Marathon.)