Troienele

PERSOANELE

POSEIDON

TALTHYBIU

MENELAU

HECUBA

CASANDRA

ANDROMACA

HELENA

CORUL TROIENELOR în faptul zilei, sub pale de fum, Troia pustie. În fund, acoperit de temple, Pergamul – creștetul întărit al Troiei.

În primul plan, barăcile aheilor. La intrarea uneia din ele, nedeslușindu-se încă, o femeie în zdrențe e întinsă la pământ.

POSEIDON

Sunt Poseidon și ca să vin aici Am părăsit săratul fund al Mării Egee, peste care-și poartă pașii Cei mândri, Nereidelel în chor. De când în juru-ntinderii troiene Phoibos 2 și eu am ridicat cu drepte Măsuri un zid de piatră, 3 niciodată Gândul meu bun n-a părăsit cetatea Iubiților mei phrygi. Ea fumegă Acum și pustiită a pierit., De lancea argoiană, căci Epeu 4 Parnasianul5 din Phocida cu

1 Nereidele: fiicele lui Nereus, divinitate a mării.

2 Phoibos: „Strălucitorul”; epitet al lui Apolon, zeu al soarelui, al muzicii și al artelor.

3 Goniți din Olimp pentru nesupunere față de Zeus, Poseidon și Apolon slujiseră un an lui Laomedon, tatăl lui Priam, înălțând la porunca lui zidurile Troiei. (Iliada, VII 452 – 453 și XXI 442 și urm.)

4 Epeu. Făuritorul calului troian.

5. Originar din preajma Parnasului, munte în Focida. ¦ ¦ i

Al zânei Pallas meșteșug făcu

Un cal umplut cu armel și-năuntrul

Cetății duse idolul fatal.

Deșarte-s luminișurile sfinte

Și templele sunt înecate-n sânge.

Pe treptele altarului lui Zeus

Ocrotitorul, Priam căzu mort.

Mult aur, multe spolii2 phrygiene

La năvile aheilor sunt duse.

Așteaptă un vânt bun în pânze, doar

De zece ani sunt ahtiați să-și vază

Copiii și nevestele, hellenii

Ce-au asaltat cetatea. Pe când eu -

Căci sunt învins de Hera, argeiana

Zeița și de-Athena ce-mpreună

Legatu-s-au să piarză pe troieni3 -'

Las gloriosul Ilion 4 cu toate '.

Lăcașurile mele. Când pustiul ' „!

Cuprinde o cetate, suferă

Și zeii ce rămân fără prinos.

De vaietul femeilor menite

Prin sorți unui stăpân, prelung răsună

1 Vicleșugul cu ajutorul căruia aheii puseseră stăpânire pe orașul atâta vreme asediat e amintit în treacăt în Odiseea (IV 272; VIII 492) și amănunțit povestit în cântul al II-lea al Eneideilui Vergiliu.

2 Spolii: pradă de război.

3 Dușmănia celor două zeițe pentru cetatea lui Priam și uneltirile puse la cale pentru a o distruge formează o bună parte din acțiunea Iliadei.

4 Ilion: Troia.

Scamandrul. Le-au luat arcadienii

Pe unele, pe altele thessalii.

Sau Teseiziil cei ce luptă-n fruntea

Feciorilor Athenei. Celelalte. ¦

Ce nu-s supuse sorților, menite

Ca roabe căpitanilor oștirii, Sunt sub aceste corturi. Printre ele

E și Helena din Laconia, odrasla

Lui Tyndar, socotită printre roabe

După dreptate. Dacă cineva

Ar vrea s-o vază pe nefericita

Hecuba, e culcată lângă porți, Și multe lacrimi varsă peste multe

Dureri.

Jertfită pe mormântul lui Ahile

Amar pieri copila-i Polyxene, Pierduți sunt Priam și ai săi; fecioara

Pe care-Apollon divul a lăsat-o în prada inspirației, Casandra, O ia, uitând evlavia și ce

Se cade zeului, cu sila, ca soție

De taină, Agamemnon.

O, tu, odinioară fericită

Cetate, cui te las? O, ziduri mândre;

Să nu vă fi surpat Athena, fiica

Lui Zeus, erați și acuma în picioare! 2

1 Feciorii lui Teseu: Acamas și Demofon.

2 Traducătorul a omis aici versurile 48-94, a căror autenticitate nu-i pusă la îndoială de nici un editor.

Nebun e între muritori acela Ce spulberă cetăți părăginind Altare și morminte – adăpostul Sfințit al celor morți. Până la urmă Acela e pierdut.