Afinitati

Date despre autor si opera

Absolvent al Departamentului de Matematică și Informatică al Universității din Craiova, în 1979, primul absolvent al clasei sale, a obținut un doctorat în matematică de la Universitatea de Stat Moldova, la Kishinev, în 1997, și a continuat studiile post-doctorale la diverse universități americane: University of Texas, la Austin, University of Phoenix, Arizona State University, New Mexico State University, la Las Cruces, Los Alamos National Laboratory etc.

Florentin Smarandache, scriitor și cercetător știintific, dorea “lărgirea sferei artistice prin elemente neartistice și prin experimente contradictorii; în special creație în contra-timp, contra-sens”.

În matematică, a introdus gradul de negație a unei axiome, sau teoreme, în geometrie (vezi geometriile Smarandache, care pot fi parțial euclidiene și parțial non-euclidiene.

A generalizat [1995] logica confuză, intuitivă, paraconsistentă, multi-valentă, dialetistă către „logica neutrosofică” (tot în Dicționarul de calcul al lui Denis Howe, Anglia) și, în mod similar, a generalizat setul fuzzy la setul neutrosofic (și derivatele sale: „set paraconsistent, set intuiționalist”, „set dialetist”, „set paradoxist”, „set tautologic”).

“Paradoxismul a pornit ca un protest anti-totalitar impotriva unei societati inchise, Romania anilor 1980, unde intreaga cultura era manipulata de un singur grup. Numai ideile lor contau. Noi, ceilalti, nu puteam publica aproape nimic. Si-atunci am zis: hai sa facem literatura… fara a face literatura! Sa scriem… fara sa scriem nimic. Cum? Simplu: literatura-obiect. ‘Zborul unei pasari’, de pilda, reprezenta un “poem natural”, care nu mai era nevoie sa-l scrii, fiind mai palpabil si perceptibil decat niste semne asternute pe hartie, care, in fond, ar fi constituit un “poem artificial”: deformat, rezultat printr-o traducere de catre observant a observatului, iar orice traducere falsifica intr-o anumita masura. ‘Masinile uruind pe strazi’ era un “poem citadin”, ‘taranii cosand’ un “poem semanatorist”, ‘visul cu ochi deschisi’ un “poem suprarealist”, ‘vorbirea in dodii’ un “poem dadaist”, ‘conversatia in chineza pentru un necunoscator al acestei limbi’ un “poem lettrist”, ‘discutiile alternante ale calatorilor, intr-o gara, pe diverse teme’ un “poem postmodernist” (inter-textualism). O clasificare pe verticala? “Poem vizual”, “poem sonor”, “poem olfactiv”, “poem gustativ”, “poem tactil”.
Alta clasificare in diagonala: “poem fenomen (al naturii)”, “poem stare sufleteasca”, “poem obiect/lucru”. In pictura, sculptura analog – toate existau in natura, de-a gata. Deci, un protest mut am facut!

Mai tarziu, m-am bazat pe contradictii. De ce? Pentru ca traiam in acea societate o viata dubla: una oficiala – propagata de sistemul politic, si alta reala. In mass-media se promulga ca ‘viata noastra era minunata’, dar in realitate ‘viata noastra era mizerabila’. Paradoxul in floare! Si atunci am luat creatia in deriziune, in sens invers, sincretic. Astfel s-a nascut paradoxismul. Bancurile populare, la mare voga in ‘Epoca’ Ceausescu, ca o respiratie intelectuala, au fost surse de inspiratie superbe.

“Non”-ul si “Anti”-ul din manifestele-mi paradoxiste au avut un caracter creativ, nicidecum nihilist (C. M. Popa). Trecerea de la paradoxuri la paradoxism a descris-o foarte documentat Titu Popescu intr-o carte clasica asupra miscarii: “Estetica paradoxismului” (1994). Pe cand I. Soare, I. Rotaru, M. Barbu, G. Niculescu au studiat paradoxismul in opera mea literara. N. Manolescu se exprima despre un volum de versuri al meu ca este "in raspar".
Nu am avut un premergator care sa ma fi influentat, ci m-am inspirat din situatia pe dos care exista in tara. Am pornit din politic, social, si treptat am ajuns la literatura, arta, filozofie, chiar stiinta.(wikipedia)

P O E M E T R A D U S E D I N A L T E L I M B I Î N

R O M Ă N E Ș T E

Joy Beaudette Cripps (Australia)

Peste podul Vardarului – Skopje

Raymond Bettonville (Belgia)

I (Violență și David)

II (Violență și David)

III (Violență și David)

Overnak C. Antoine Adonh (Benin) Ritualul împărăției păcii

Alcides Buss (Brazilia) Haiku

Maria do Cârmo Gaspar de Oliveira (Brazilia) Republica de. Homosexuali

Elizabeth Renno (Brazilia) Pace în România

Teresinka Pereira (Brazilia/SUA) Fiu găsit Vacanță plăcută Roberto Che Guevara Impresii Doar cuvinte

Noah Chang (China)

Monologul lui Venus fără mâini

Li Zhi (China)

Nu conteaz ă

Byung-Hwa Cho (Corea) Frontieră finală

Abdel Aziz Sharaf (Egipt) Hadith-ul exilului

Ginette Bonvalet (Franța)

Lini ștea Pierre Calderon (Franța)

Moment de neliniște Terasa mea cu frunze.

Paul Courget (Franța) Parfumul absenței

Jacqueline Delpy (Franța)

Artă și lumină Pierre Gùnst-Horn (Franța)

Haiku (I) Haiku (II) Haiku (III)

Claude LeRoy (Franța)

Simple coincidențe *

MARJAN (Franța) Motiv

După numărul său. Circ

Înainte de a se spânzura Moartea unui acrobat

André Peragallo (Franța) Drumurile mării Poet nenăscut incă Artă poetică Cuvintele Copilul captiv A picta

Adrienne Savatte (Franța) *

Tijan M. Sallah (Gambia) Bătrânul

Christina Fuchs-Arthur (Germania/SUA) Conexiune Realitate

V. S. Skanda Prasad (India) Explozie Așteptare Reîntinerire

C. K. Shreedharan (India) Perle de înțelepciune

Sailendra Narayan Tripathy (India)

Inima pomului, zâmbet al gândacului și ochiul femeii Orbul cânta Rug funerar

Pisica pe acoperișul de tablă fierbinte

Helle Busacca (Italia) Secerișul Câmpul de joc Căpăstrul Petale

TV (concerte de urlători)

TV (Sărbătorile Barozilor de-a lungul fluviului Zâmbezi) TV (redivivo anii '40) TV (oase de dinozauri)

Plângerile TV (ale primitivilor) și laudă avortului

Barca visurilor

Sărbătoarea

Oprire la Milano

Munții Elburs în TV

Amerigo Iannacone (Italia) Singuri

Katsue Komada (Japonia) O fotografie

Key Kunihiro (Japonia)

Dansând în tigaia frigării

Goon Fatt Chee (Malaezia) O voce în trecut

Pradeep S. Rana (Nepal)

Privind prin fereastră

Michèle de Laplante (Québec) Seism

Tristan Tzara (România/Franța) Pe un rid al soarelui Suprafață boală

Marea baladă a obscurității mele doi

Léopold Sédar Senghor (Senegal/Franța) Nopatea perpendiculară

Juan Montero Lobo (Spania) Visnusianismul (I) Visnusianismul (II)

Visnusianismul (III) Cred în popor (I) Cred în popor (II) Este ora. (I) Este ora. (II) Monologuri de primăvară (I) Cine sunt eu?

Eileen Siriwardhana (Sri Lanka) Moartea în viață

Victoria Rotolo Dolyniuk (SUA) Cea mai frumoasa stea Oricum, prietenul meu

Dennis Kann (SUA)

Pânz ă de păianjen

Scurtă istorie a evoluției

Rosemary Challoner Wilkinson (SUA) Pasărea Phoenix pentru pace Excitanta viața de trăit În vechea Romă

Montri Umavijani (Thailanda) Dans cosmic Dans budist Iubirea Un testament

José Ríos (Uruguay) Măscăriciul Nou suflet

A L T E T R A D U C E R I

Teresinka Pereira (Brazilia/SUA) 1992-l993/Cette journée

Octavian Goga (România)

Our ancestors never die

Am tradus o parte din nevoie și alta din plăcere.

Din nevoie deoarece mă aflam într'un lagăr de refugiați politici în Turcia și mi se lungiseră ochii după viza americana de emigrare, viză care se tot lăsa așteptată până la disperare! Aproape doi ani de nerăbdări și descumpăniri am înscris în memoria mea. Destui colegi, nerezistând, își luau lumea'n cap și fugeau din lagăr haihui prin Europa, trecând clandestin frontierele în Grecia și-apoi tăind-o spre inima continentului în Germania, Belgia, care pe unde nimerea, ba ascunși prin tiruri cu marfă – rupând prelata și cusând-o la loc – ba sufocați prin containere de vapoare. În lagărul din Italia au fost cazuri de sinucideri, omul cât era de om nu mai putea îndura tortura psihică la care fusesem supuși. Nu știam când vom pleca, nici unde și nici măcar dacă vom putea vreodată! Doi inși înebuniseră și nu-i mai accepta nici o țară.

[Acum, când scriu aceste rânduri, simt că mă descarc.] Puțin le păsa funcționarilor/birocraților ONU de situația noastră!

Și-atunci eu m'am refugiat în lecturi, în traduceri și mai ales în scrierea unui jurnal (pentru care aveau să mă înjure mulți pârliți fiindcă descriam realitatea nudă, fără înflorituri), schimbând astfel universul concentraționar în care mă simțeam încarcerat.

Învățam engleză cu un profesor bătrân turc, care venea de 2-3 ori pe săptămână în camp. Amestecați acolo toate națiile, noi, "studenții" sorții! Mă'mprietenisem cu polonezi, cu turci și tătari, jucam șah c'un ceh. Și-mi exersam (ne) cunoștințele anglofone pe diverșe poezii ce-mi cădeau în mână.

Așa s'a născut volumul de față.

Altora le-am tradus de bucurie că-mi trimiteau cărțile lor, în special după ce ajunsesem în America, având audiență lărgită, întrebându-mă cum să le mulțumesc. Și mă miram de unde-mi aflaseră adresa? Probabil ca'n SUA informațiile circulău cu viteza. (poemelor) luminii!

Pe câțiva i-am cunoscut personal:

Paul Courget, din Bordeaux, m'a găzduit la el în vara lui '92 când ma'ndreptam spre Bergerac unde fiică-sa Annie Délperier organiza un Festival de Poezie la care fusesem invitat. Paul, un bătrânel simpatic, edita revista "Annales de l'Académie des Lettres et des Arts de Périgord", iar Annie "La Toison d'Or" unde colaborasem și eu din lagăr.

Teresinka Pereira, din Belo Horizonte, m'a însoțit în turneul paradoxist din 1993 prin Brazilia. Cu puțină spaniolă, puțină franceză, puțină italiană și îndeosebi puțin mai multă română, plus dicționarele de rigoare pe care mi le trimisese mama prin poștă, m'am putut înțelege în. Portugheză! Sosit în orașul ei natal, m'au întrebat rudele Teresinkăi ce aș vrea să văd? Păi, bineînțeles, un meci de fotbal tipic brazilian, între două echipe de club din primul eșalon. (Frumos spectacol, în forță.)

Scriitoarea a tradus în portugheză versuri de-ale mele, și-a publicat un amplu comentariu asupra activității-mi creatoare în "Revista de Divulgacăo Cultural" a Universității din Blumenau, Santa Catarina, a simpaticului coordonator José Endoença Martins împreună cu Omella Inês Pezzini, pe care-i întâlnisem.

Și, tot în acest oraș, editorul Douglas M. Zunino avea să insereze prin revista sa "Interarte" poeme vizuale de-ale mele. Teresinka cunoștea doi poeți români: pe Eminescu și. Ion Pachia Tatomirescu!

Maria do Cârmo Gaspar de Oliveira m'a ospătat în apartamentul familiei sale din imens populatul Rio de Janeiro.

Aici l-am întâlnit pe Gilberto Mendonça Teles, profesor universitar de literatură în această metropolă, autor al unui studiu privind "Vanguardia Europea e Modernismo Brasileiro", 1992 (pe care mi l-a dăruit cu dedicație). Auzise, dintre criticii români, de Adrian Marino care publicase la Gallimard (probabil cu sprijinul lui Mircea Eliade).

Mi-a stârnit interes poemul scris de o femeie despre. Homosexuali. Sunt curios cum ar descrie un bărbat o Republică de Lesbiene?

Pierre Calderon, profesor de franceză în Turcia (mai înainte fusese în Iugoslavia, de unde se'ntorsese entuziasmat), iar soția lui, artistă decoratoare modernă Colette Foëx Calderon, prin publicația "Istambul Accueil" făcea apel către francezii din oraș să ajute . Mi-au dat bani.

Christina Fuchs-Arthur, nemțoaică înaltă, blondă și doamnă fină, căreia-i fusesem companion în Ankara pe vremea lagărului; țin minte că intr'o zi mi-a adus 100$ să-mi tratez dinții (îi spusesem că-mi puroia o măsea, dar înțepam punga apoi îmi clăteam gura cu apă sărată), plus o geantă de haine purtate, colectate de la cadrele didactice ale unui liceu american din capitala Turciei – mod de într'ajutorare a noilor emigranți.

Conversam în franceză, Christina predând această limbă ca profesoară și discutam literatură universală. Era o adevărată lady/frau. Îi plăcea muzica simfonică și avea un câine fioros pe care-l ținea în apartament. Christina nu mai vroia să se'ntoarcă în America, spunând că viața-i sterilă, sperând să obțină în continuare job-uri prin Europa. În afara obiectelor de artizanat, admira bijuteriile și mă târa prin toate dughenele cu aur sau argint.

Când i-am pus în variantă românească două-trei poezii, din cele pe care le ținea în manuscris, mi-a zâmbit amar , privindu-mă sceptic.

Victoria Rotolo Dolyniuc mi-a fost secretară când lucram ca inginer de software la Honeywell în Phoenix, Arizona. I-am arătat primele încercări de autotraducere, din volumele ce mai târziu se vor numi "Circles of Light" și "Dark Snow", 199l-l993.

Cu alții am corespondat. Scrisorile fiind pentru mine un hobby!

Michèle de Laplante (mi-a și telefonat, dar nu'nțelegeam accentul ei quebechez, așa că-mi pronunța în engleză, iar eu îi răspundeam în. Franceză!).

Raymond Bettonville mi-a expediat o plachetă.

MARJAN, în foaia sa volantă "Le bouc des deux Sèvres", anunța cu surle .

Jacqueline Delpy, directoarea revistei "Art et poésie de Touraine", de calitate grafică și lirică, bien structurată, la care mă făcuse corespondent , dar care mă pistona mereu cu plătirea abonamentului, motiv pentru care am și abandonat legătura epistolară.

Helle Busacca la rându-i mi-a tradus în italiană toate , precum Paul Georgelin, un italian care traduce din. Română în engleză eseul lui Titu Popescu "Estetica Paradoxismului".

Amerigo Iannacone, care mi-a tradus tot volumul de haikuri "Clopotul Tăcerii" din franceză în italiană și esperanto. El editează "Il Foglio Volante – La Flugfolio" în Ceppagna.

Key Kunihiro a scris un eseu în japonez ă amestecată cu englez ă despre paradoxism (nici că se putea o mai precisă caracterizare a imprecisului!). Adresa lui i-am transmis-o Dorei Moțoc (fiica dramaturgului și omului de cultură vâlcean Doru Moțoc), care-au început să corespondeze în engleză.

Pradeep S. Rana a compus un eseu despre , și-mi scria că va face cunoscut paradoxismul în. Nepal, țara sa.

Léopold Sédar Senghor (n. 1906) mi-a trimis o scrisoare din Franța scuzându-se că are peste 80 de ani.

Dennis Kann a fost al treilea soț al Teresinkăi. Poemele sale mi-au parvenit prin ea, sesizându-i afinități cu paradoxismul. După ce au divorțat (mi-a comunicat prin e-mail poeta) nu am mai auzit de el. În fapt a tipărit doar câteva poezioare prin reviste anoste și acestea datorită soție-și.

Rosemary Challoner Wilkinson locuia în California și-am cunoscut-o prin intermediul Academiei de Poeți din India, unde avea rolul de secretară.

Cu Eileen Siriwardhana din Sri Lanka am schimbat câteva misive. Mă, cum se scrie într'o insulă de la capătul lumii? Gândeam. Îmbâcsit de prea multă literatură și influență occidentală, ca un raft prăfuit, căutam ineditul și ineditul cu orice preț în locurile cele mai nesperate.