In exercitiul functiunii - Haz de necaz

Date despre autor si opera

Absolvent al Departamentului de Matematică și Informatică al Universității din Craiova, în 1979, primul absolvent al clasei sale, a obținut un doctorat în matematică de la Universitatea de Stat Moldova, la Kishinev, în 1997, și a continuat studiile post-doctorale la diverse universități americane: University of Texas, la Austin, University of Phoenix, Arizona State University, New Mexico State University, la Las Cruces, Los Alamos National Laboratory etc.

Florentin Smarandache, scriitor și cercetător știintific, dorea “lărgirea sferei artistice prin elemente neartistice și prin experimente contradictorii; în special creație în contra-timp, contra-sens”.

În matematică, a introdus gradul de negație a unei axiome, sau teoreme, în geometrie (vezi geometriile Smarandache, care pot fi parțial euclidiene și parțial non-euclidiene.

A generalizat [1995] logica confuză, intuitivă, paraconsistentă, multi-valentă, dialetistă către „logica neutrosofică” (tot în Dicționarul de calcul al lui Denis Howe, Anglia) și, în mod similar, a generalizat setul fuzzy la setul neutrosofic (și derivatele sale: „set paraconsistent, set intuiționalist”, „set dialetist”, „set paradoxist”, „set tautologic”).

“Paradoxismul a pornit ca un protest anti-totalitar impotriva unei societati inchise, Romania anilor 1980, unde intreaga cultura era manipulata de un singur grup. Numai ideile lor contau. Noi, ceilalti, nu puteam publica aproape nimic. Si-atunci am zis: hai sa facem literatura… fara a face literatura! Sa scriem… fara sa scriem nimic. Cum? Simplu: literatura-obiect. ‘Zborul unei pasari’, de pilda, reprezenta un “poem natural”, care nu mai era nevoie sa-l scrii, fiind mai palpabil si perceptibil decat niste semne asternute pe hartie, care, in fond, ar fi constituit un “poem artificial”: deformat, rezultat printr-o traducere de catre observant a observatului, iar orice traducere falsifica intr-o anumita masura. ‘Masinile uruind pe strazi’ era un “poem citadin”, ‘taranii cosand’ un “poem semanatorist”, ‘visul cu ochi deschisi’ un “poem suprarealist”, ‘vorbirea in dodii’ un “poem dadaist”, ‘conversatia in chineza pentru un necunoscator al acestei limbi’ un “poem lettrist”, ‘discutiile alternante ale calatorilor, intr-o gara, pe diverse teme’ un “poem postmodernist” (inter-textualism). O clasificare pe verticala? “Poem vizual”, “poem sonor”, “poem olfactiv”, “poem gustativ”, “poem tactil”.
Alta clasificare in diagonala: “poem fenomen (al naturii)”, “poem stare sufleteasca”, “poem obiect/lucru”. In pictura, sculptura analog – toate existau in natura, de-a gata. Deci, un protest mut am facut!

Mai tarziu, m-am bazat pe contradictii. De ce? Pentru ca traiam in acea societate o viata dubla: una oficiala – propagata de sistemul politic, si alta reala. In mass-media se promulga ca ‘viata noastra era minunata’, dar in realitate ‘viata noastra era mizerabila’. Paradoxul in floare! Si atunci am luat creatia in deriziune, in sens invers, sincretic. Astfel s-a nascut paradoxismul. Bancurile populare, la mare voga in ‘Epoca’ Ceausescu, ca o respiratie intelectuala, au fost surse de inspiratie superbe.

“Non”-ul si “Anti”-ul din manifestele-mi paradoxiste au avut un caracter creativ, nicidecum nihilist (C. M. Popa). Trecerea de la paradoxuri la paradoxism a descris-o foarte documentat Titu Popescu intr-o carte clasica asupra miscarii: “Estetica paradoxismului” (1994). Pe cand I. Soare, I. Rotaru, M. Barbu, G. Niculescu au studiat paradoxismul in opera mea literara. N. Manolescu se exprima despre un volum de versuri al meu ca este "in raspar".
Nu am avut un premergator care sa ma fi influentat, ci m-am inspirat din situatia pe dos care exista in tara. Am pornit din politic, social, si treptat am ajuns la literatura, arta, filozofie, chiar stiinta.(wikipedia)

Ziua zero

Fac jocul femeii „De – ți vine ție pe chelie S ă mă trimiți pe mine-n vie", Să sap, să leg, să copilesc. Nu vezi cum fug ca să iubesc?!

Coborâtul e mai ușor „Tu cel care urci", te rog, „mai privește și în urmă!" Chiar nu îți ajunge prăjina la nas? Nu fugi de turmă! Nu știi că până în vârf se ajunge destul de greu? La vale te rostogolești mai ușor, te asigur și eu.

Drama cuplurilor de azi.

— Cine a pierdut un cărucior să vină să-l ia!" Vorbi Ion „bolnav de inimă rea." Dacă ar fi știut că ea nu-l va vrea, Ar fi dus-o la primul tren, să scape de ea!

Împrumutul prietenilor „Cu schepsis" este motivul lui, vă asigur.

— Dai un ban dar știi că nu-l mai ai!" Dar imediat se sfătui, de unul singur: Mormăind: Ia nu da, să vezi cum ai!

Droguri la înaintare

— Am nasturi pentru dame cu două găuri!" Zice bărbatul care "Vizionează meciul la radio." Ca bătut de soartă, omul mârâie ca din hăuri:

— La dame cu CEC-uri cu multe zerouri, de-adio!

Cina din carne de lebădă!

„Lebedele-s gâște bete pe lacul puturos, " Plutesc ca mici corăbii în apusul fabulos, „pe sub copaci cu crengi lăsate ca de sâni" Au pe aripi vestea bogatei mese la rumâni!

Cei șapte ani de acasă „Tovarășul Icsulescu își bagă mâna până la cot în nas, "

Din ce pune-n gură, el scoate nestingherit pe nas! Va exploda, cum „i se umflă capul de atâtea informații, "

E în tramvai fără bilet, ca boschetarul, între stații!

Ziua întâi <Mari> și <Mici> „Ești mare dacă îi știi pe cei mici, " Și ții pentru ei în buzunare firfirici, „căci pe cei mari îi știu cam toți, " cum sunt de blânzi și poligloți!

Coada ursului păcălit „Mare e grădina ta Doamne și ai uitat și poarta deschisă!"

Că au trecut prin ea deopotrivă: măgari, lei, oi și lupi vrac, Toți Te-au salutat de formă și cu pofta de înhățat aprinsă, Știi întrebarea: De ce n-are ursul coadă? Și-a uitat-o în lac?!

Unei cucoane cu perucă „Dacă te mănâncă în cap, cum te scarpini?" Cu <deștele> dacă ești de la țară și te mănâncă, Sau suferi și privești în jur cu ochi blajini, Firește, depinde de cucoană dar și de perucă!

Unei cucoane cu fund

Dar ce te faci „dacă te mănâncă în fund?" Cum crezi că te scarpini și în acest caz? Tot din ce am scris mai sus nu are haz, Te scarpini în cap, restul e în plan secund!

<Distinse> după prăzi „Biroul de iluzii pierdute" este în colțul oricărei străzi, „Timpul se face că nu mă vede și trece înainte, " Dar îmi șoptește ștrengar bătrân, vechi cuvinte:

— Infantele pierdute se fâlfâie <distinse> după prăzi!

Cine se-aseamănă se-adună „Fluture cu masca de gaze pe-al său chip, " Se scălămbăie viteaz ca militarii prototip; Face plecăciuni unei buruieni cu coroniță, Îmbiind-o cucernic să-i deschidă o portiță.

Un petic de hârtie „Stelele, ca niște puncte de suspensie, " Pulsează pentru o dragoste fără sfârșit. Ele spun că în iubire nu există pensie, Decât un petic de hârtie cam nesuferit!

Cotidiană „Tramvaiul se scarpină jenant pe spate, " Iar „troleul merge de îi sar scântei, " E doar în trecere printre fiare de femei: Darul străzii din zori și până-n noapte

Pipa păcii la olteni „Văzduhul ne trage-n piept, " Precum într-un banc oltenesc, Unde se bea din plin vin sec Ș i pipa aduce fericirea-n piept.

Vânzătorul de ziare „Vântul vinde ziare pe o stradă" Negustorilor de legume și de fructe, Pensionarilor gătiți ca de paradă Să știe moartea pe unde să-i înfrunte!

Îmbrățișare solară „Soarele ne cuprinde în brațe, " Ca un muribund bătrân și fericit, Pe cer primii nori au umbreluțe Ș i trimit ploaia cu părul despletit!

(Toamna)

Ziua a doua

Unui absolvent de facultate „A terminat cu zece" facultatea, „adică a luat zece la ultimul examen, la celelalte." Dumnezeu cu mila iar dumnealui (ei) cu celebritatea!

Unui ins al Dracului!

„Cât îl țin curelele, ba nu, bretelele!" Se umflă-n pene dumnealui, De când îl știu, e dat dracului! E tare la plantatul de belele!

Unei așchii sărite (S ăracul la nevoie!) „Spune și ce nu știe, "

Și cât lapte de la mă-sa a supt, Ea mai e în pușcărie, Dar așchia sare, ea nu s-a rupt, Nu sare departe de trunchi, Păduchele trage tot la păduchi!

Călimara poetului „Uimitor de-albastră marea – parcă ar fi căzută din cer;" Ea este pâinea și sarea, Pentru poeții cu inima de fier!

Unui curios natural „Izvorul limpede umblă dezgolit până la brâu, " Privește pe sub fustă fetele ce spală-n pârâu!

Cu coada între picioare „Noaptea fuge cu coada între picioare, " Că a fost prinsă de zori luându-și tălpășița.

Unui hoț de mere „Un ram te-arată cu degetul, " Cum furi mărul din livada lui Adam! Parcă ar vrea să-ți spargă ochiul, Fără să-apuci să zici măcar Ham!

Unui somnoros relativ

Ceasul tău de aur a rămas fără baterii, Acum „timpul adoarme cu botul pe labe!"

Unei prostituate la program

Prostituata își pregătește victima, Ca pe o păpușă din cârpe a milei și „sângele duelând ritmic inima." Îi va „deschide poarta <înaltă> a zilei!"

Jocul < rătăciților > „Păsările în luncă sunt invitate la o partidă de bridge." Să măsluiască vesel cărțile perechilor răstignite printre ferigi!

Unui prozator „Credeam că pictezi, nu scrii – așa de plastic ți-e stilul!"

Startul unei performanțe „Mulțumesc pentru descurajări., "

Că de încurajat mă descurc cu dușmanii!

Contemporană „În casa asta ascultă" doar „părinții de copii., " Așa că vai de părinții care nu-și ascultă copiii!

Datorii plătite „Nici pe mine nu mă dau banii afară din casă, " Dar mă dau afară din casă datoriile!

Memorie scurtă

Se numește săgeata albastră și-ți golește buzunarele Te călătorește pe bani grei, că te trec fiori (le)! El e „trenul fără spații" de depozitat amintirile, Memoria lui nu are decât foaia cu încasările.

Ziua a treia

Zugravul modern „Față de alții eu sunt un mizilic, " coane! E timp să rămâi și cu ochii în soare, Știi că Domnia și Prostia costă, oare?! Așa că, scoate banul! Și fără de fasoane!

Viață de chilipir „Nu mă luați cu vraja și gata! Mai lăsați-mi timp să și respir!" Zici, doctore, că sunt pe chilipir? Nu-mi mai dai pastile cu lopata?!

Șefului meu „Dacă îmi vorbiți serios, E clar că vă bateți joc de mine.

Dacă nu vorbiți serios, vă bateți și mai rău joc de mine."

Unui scriitor „Dacă n-avea ce face se chinuia să scrie! Dar culmea e, că pretindea să fie și citit."

Unui <cifrat> „Sau tocmai asta e legătura: că nu au nici o legătură."

Unuia care se supraapreciază „Oare este posibil să n-ai dușmani? Uită-te în oglindă și nu le mai scorni!" < Traducere > la buzunare

Dacă-mi „faci traducere-n doi peri, " Atunci mă cam <tunzi> și de averi!

Hoțul simpatizat

Când m-a prins vecinul în casa lui „M-am gândit" cam serios „s-o pui", Dar neașteptat, iar m-a salvat vecina Zicând că-s văr din frate după fina!

Pus pe căpătuială

Că „vorba vine: o pica ceva la zar?" De aia te-a făcut țara parlamentar!

Parlamentarilor care dorm la ședințe „Ce mare deșteptăciune zace-n ei?" Stau cu burta la bec și se visează zei.

Pact cu găina „La culcuș găină, Că ți-e gușa plină." Dacă azi ne faci vre-un ou, Mâine îl vom bea șodou!

O democrație sălbatică „Știe el pentru noi toți": o să murim, „deci nu e nevoie să mai și știm!"

La coafor „I se mestecă ideile în cap când merge săltat, " Încât i se încrețește părul, de-atâta mestecat, Dar i se cârlionțează și mintea! E de remarcat.

Ziua a patra

În exercițiul funcțiunii (Haz de necaz)

Noroc cu calculatorul „Vara asta, ca și în cuptor, Creierul meu s-a înnegrit, Obosesc acu' de atât gândit, Așa că trec pe calculator!"

Rateul caloriferului „O pereche de ciorapi desperecheată: unul de-o modă și altul de altă modă" odihnesc de un an, zeflemitori, pe sobă să îi încălzească vara că iarna e ratată!