Nonroman

Date despre autor si opera

Absolvent al Departamentului de Matematică și Informatică al Universității din Craiova, în 1979, primul absolvent al clasei sale, a obținut un doctorat în matematică de la Universitatea de Stat Moldova, la Kishinev, în 1997, și a continuat studiile post-doctorale la diverse universități americane: University of Texas, la Austin, University of Phoenix, Arizona State University, New Mexico State University, la Las Cruces, Los Alamos National Laboratory etc.

Florentin Smarandache, scriitor și cercetător știintific, dorea “lărgirea sferei artistice prin elemente neartistice și prin experimente contradictorii; în special creație în contra-timp, contra-sens”.

În matematică, a introdus gradul de negație a unei axiome, sau teoreme, în geometrie (vezi geometriile Smarandache, care pot fi parțial euclidiene și parțial non-euclidiene.

A generalizat [1995] logica confuză, intuitivă, paraconsistentă, multi-valentă, dialetistă către „logica neutrosofică” (tot în Dicționarul de calcul al lui Denis Howe, Anglia) și, în mod similar, a generalizat setul fuzzy la setul neutrosofic (și derivatele sale: „set paraconsistent, set intuiționalist”, „set dialetist”, „set paradoxist”, „set tautologic”).

“Paradoxismul a pornit ca un protest anti-totalitar impotriva unei societati inchise, Romania anilor 1980, unde intreaga cultura era manipulata de un singur grup. Numai ideile lor contau. Noi, ceilalti, nu puteam publica aproape nimic. Si-atunci am zis: hai sa facem literatura… fara a face literatura! Sa scriem… fara sa scriem nimic. Cum? Simplu: literatura-obiect. ‘Zborul unei pasari’, de pilda, reprezenta un “poem natural”, care nu mai era nevoie sa-l scrii, fiind mai palpabil si perceptibil decat niste semne asternute pe hartie, care, in fond, ar fi constituit un “poem artificial”: deformat, rezultat printr-o traducere de catre observant a observatului, iar orice traducere falsifica intr-o anumita masura. ‘Masinile uruind pe strazi’ era un “poem citadin”, ‘taranii cosand’ un “poem semanatorist”, ‘visul cu ochi deschisi’ un “poem suprarealist”, ‘vorbirea in dodii’ un “poem dadaist”, ‘conversatia in chineza pentru un necunoscator al acestei limbi’ un “poem lettrist”, ‘discutiile alternante ale calatorilor, intr-o gara, pe diverse teme’ un “poem postmodernist” (inter-textualism). O clasificare pe verticala? “Poem vizual”, “poem sonor”, “poem olfactiv”, “poem gustativ”, “poem tactil”.
Alta clasificare in diagonala: “poem fenomen (al naturii)”, “poem stare sufleteasca”, “poem obiect/lucru”. In pictura, sculptura analog – toate existau in natura, de-a gata. Deci, un protest mut am facut!

Mai tarziu, m-am bazat pe contradictii. De ce? Pentru ca traiam in acea societate o viata dubla: una oficiala – propagata de sistemul politic, si alta reala. In mass-media se promulga ca ‘viata noastra era minunata’, dar in realitate ‘viata noastra era mizerabila’. Paradoxul in floare! Si atunci am luat creatia in deriziune, in sens invers, sincretic. Astfel s-a nascut paradoxismul. Bancurile populare, la mare voga in ‘Epoca’ Ceausescu, ca o respiratie intelectuala, au fost surse de inspiratie superbe.

“Non”-ul si “Anti”-ul din manifestele-mi paradoxiste au avut un caracter creativ, nicidecum nihilist (C. M. Popa). Trecerea de la paradoxuri la paradoxism a descris-o foarte documentat Titu Popescu intr-o carte clasica asupra miscarii: “Estetica paradoxismului” (1994). Pe cand I. Soare, I. Rotaru, M. Barbu, G. Niculescu au studiat paradoxismul in opera mea literara. N. Manolescu se exprima despre un volum de versuri al meu ca este "in raspar".
Nu am avut un premergator care sa ma fi influentat, ci m-am inspirat din situatia pe dos care exista in tara. Am pornit din politic, social, si treptat am ajuns la literatura, arta, filozofie, chiar stiinta.(wikipedia)

Domnu Edffcx, io găsâi foile ăștiea scriise diurviiepot al mieu le găsâi supt safteaoa pe care domnii înainte deal ridica polițita că î i perchizionară odaia îh care iei stătu și deteră peste niște înscrisuri deate lui și so fi prăpădit lor fi omorât nu să știe nimica și iei îmi zăcea miie că scriie o carte și că să pitul io un iczemplar că iei le scriie cu pkxnbagină că dacă He confixă polpa io să mai am unul și să tâl trimit dumitale săi publicarisești la strini io nu ștu mai multe iei atâtea îmi zâsă și sărmanu acuma ien mâinile poipei șil bate Iau băgat l-a pușcărie ca să spuie de cea scris iei io nu mă pricepu la știnta de caarte da iei toată zâua cu nasun cărți delea groase ca de biserică și numai înțălegea niminea cu iei șH zăceam ia niscaiva nasturi să nu te doară capul da ielsănaudă și domnu Editor citește mata ce vrut iei cu cărțulia asta care! Bagă la pușcărie dei rămân oasele pa colo și barimi la o tiparniță a dumtete și dacă poci scoate! Mata dela pușcărie că ie păcat de iei că ie băiat liniștit și nu face nici un rău iote că să nu uit mai găsâi niște nara scriise deale lui tearuncă muierea ta gunoi că iauzi că ia umplut toată casa de hârțoage de nare pe une să calce că pe une să duce dă numa de iele da io le toai că poate or fi de trebuință că prea sa omorât săracul să le mâzgălească și sa chinuit poate or fii vrând să însemne ceva dumneata rânduiește foile

Zmarandaiche lion

I

Pentru ce Doamne acest CERC ÎNCHIS să îți strângă în chingă creierii leoarcă, și împroșcați cu opere de trei parale, fără titlu, ci doar un desen vrând să pară un gol sufletesc sau o lipsă a prezenței umane pe aceste meleaguri locuite de necuratul, ori infinitul arătat într-o linie finită curbă și închisă în sine

Pentru ce Doamne toate aceste rele în Wodania și un CERC VICIOS în care te învârte societatea ostilă ție, nu este PRIMUL CERC, nici ultimul

Pentru ce Doamne acest NEANT TELURIC să-ți umple inima de tristețe

O, țara mea de dor deducă

Meseria ta în acest stat care se laudă că n-are șomeri este de șomer alpatriei. Trăiești un complex al societății, compus din indiferență sau repulsie, de unde cauți să te eliberezi prin jevadare

Scrii pentru a te vindeca, scrii romanul vieții noastre, neromanul sau neviața noastră roman al posibilității unei lumi de a fi imposibile. Ieri ai ieșit dintr-un Spital de Boli Nervoase și medicul ți-a prescris ca tratament să te descarci pe hârtie, să nu ții nici o obsesie în tine fiindcă îți provoacă dureri de cap și tulburări cardiace, sa mâzgălești coala albă cretată cu excrementele stării tale canceroase, să scoți la iveală toate gândurile negre care te rod. Numai așa te poți însănătoși, considerând scrisul ca o necesitate, uh mijloc terapeutic, făcând cură de creație.

Aceasta nu este deci o carte, ci un om bolnav. Ea nu merită să aibă un titlu, nu merită să aibă un cititor și nici un autor. Căci este produsul altora, un copil de incubator născut într-o republică de animale, cattle farm, rasa: om. Făcut pe bandă rulantă, topit în mulțime și înghițit de ea. Un om suferind de inimă rea, de oftica, și de fără personalitate A murit demult, de când ți-a lăsat aceste memorii. Te-a rugat să le imprimi în străinătate pentru că aici el este interzis. Cititorii trebuie să înțeleagă că nu este nimic inteligibil, că tu faci un un fel de gimnastică literară

Acesta este un mod de cum nu se scrie literatura, fiindcă neliterarul a căpătat în modernism valoare literară Nu scrii de dragul de a scrie. Îți este chiar greu. Și nici despre rostul unei opere literare (ca Broch), căreia nu-i vezi nici sensul, dar nici nonsensul. Vei împleti fraze bombastice, trucaje stilistice. Cu cât scrii ca să nu înțeleagă nimeni, cu atât ești considerat mai cult! În evoluția crizei romanului, discontinuitatea sa continuă. Din ce în ce se tinde spre eclectism, îmbinare de curente opuse, tendință de înglobare a procedeelor artistice deja realizate (cunoscute). Pentru tine, fiind de formație lirică, este mai dificil să scrii un roman, deoarece te-ai deprins să lucrezi cu esențe; romanul mai are și rumeguș, balast. Ca poet, care-ai compus doar un sonet, înființezi aici un laborator de încercări, experiențe atomice -literare – nucleare. Experimentare de dragul artei, și artă de dragul experimentului și împotriva culturii totalitare. Nonromanul unui muribund. Confesiile unui criminal. Estetica grotescului. Explorare polară literară. După câte nu știai romancierii sunt de patru feluri: poeți, eseiști, dramaturgi, și prozatori. Tu faci parte dintr-a cincea categorie: autodidact (în litere, autodidact în didactică…) iar cărțile tale se publică într-un singur exemplar… Și nici atât (o jumătate de exemplar) Ce temă să dezbați? Vei merge cum te duce romanul. Dacă știi cum să-1 tratezi, orice subiect devine artă, precum și-invers. In cât timp să-1 termini? Nu știi. Este inexact să afirmi că o lucrare (literară, artistică, științifică, etc.) a fost creată în intervalul cutare-cutare chiar dacă a fost compusă efectiv atunci, deoarece autorul folosește în acea perioadă tot ceea ce el a acumulat de la naștere (atât pe plan fizic, psihic, intelectual…), deci se cunoaște sigur doar data sfârșitului, iar, dacă lucrarea este ulterior refăcută, nici aceasta cu precizie!

Cum să-1 concepi? Studiind romanul facerii unui roman. Orice scriitor a avut intenția sau a încercat să scrie o carte cât mai bună, dar tu ai ambiția să scrii CEA MAI PROASTĂ CARTE DIN LUME. Pentru a putea scrie greșit, trebuie mai întâi să știi cum e corect – ca să-ți dai seama de inexactități!

Dar te temi că acest superlativ relativ „cea mai…” este prea… Relativ (vezi teoria aproximației din Analiza numerică) în funcție de sistemul de referință, deoarece, dacă cei pe care îi critici vor eticheta cartea ca fiind cea mai proastă, pentru opozanții acestora va deveni cea mai bună, iar nealiniații vor considera-o ca neutră, adică mediocră.

Este ușor să scrii o carte proastă, dar să scrii cea mai proastă carte din lume e deoasebit de greu, poate chiar imposibil (o spui tu din proprie experiență), chiar dacă la un moment dat izbutești să atingi această performantă, mai târziu poți avea neșansa de a fi depășit și să ți-o ia altul înainte pe ultimul loc!