Cazinoul groazei

Cazinoul groazei de Anthony King 

CAPITOLUL 1

Se uită la bărbatul pe care-l cunoștea atât de bine și din prima clipă își dădu seama că era ceva în neregulă cu el.

— Ce s-a întâmplat cu tine? Îl întrebă April îngrijorată.

Dar cum el nu răspunse, mulțumindu-se s-o fixeze cu o privire tulbure, intră fără să vrea în panică. Frica își făcu loc în mintea ei, amplificându-se de la o clipă la alta.

— De ce nu-mi spui ce e cu tine? Încercă fata încă o dată să poarte un dialog, mai mult pentru a trage de timp decât din nevoia de a sta de vorbă cu el.

Nici de această dată nu primi vreun răspuns. Mai mult – acum își dădea seama cu certitudine – bărbatul acesta îi ținea calea. Ea nu mai putea înainta pe culoarul destul de îngust dacă nu i se făcea loc. Încercă să se retragă cu spatele, dar el o urmări.

— Ce vrei de la mine? intră balerina de-a dreptul în panică. Lasă-mă să trec, ce, ai înnebunit?

La un moment dat, i se păru că totul nu era decât o halucinație sau un vis. Bineînțeles că această scenă neverosimilă nu se putea petrece în realitate, încercă să-și controleze respirația, iar suflul îi reveni treptat la normal. Și bătăile inimii i se mai domoliră când se ambiționă să creadă că nimic din ceea ce i se întâmpla nu putea fi adevărat. Totul va trece într-o clipită! își mai zise April Miller în sinea ei, încercând să se încurajeze. Dacă se va ciupi, va constata că nu se afla pe un tărâm real.

Deodată, rânjind ca un bezmetic, bărbatul se repezi la ea, îi petrecu un șnur pe după gât și începu să strângă ușor, înghițind-o din priviri.

Inițial, fata nu reacționă în niciun fel, așteptând ca în orice clipă să se trezească din somn. Dar asta nu se întâmplă. Dimpotrivă, simți cu claritate că nu mai putea respira în voie și că o strângea ceva de gât. Era în stare să perceapă până și respirația greoaie a bărbatului din fața ei, care îi sufla în nas.

Ăsta nu mai este vis, cu siguranță, realiză ea, încercând să inspire încă o gură de aer înainte ca mintea să i se întunece complet.

Avea să moară? Dacă da, atunci măcar să se lupte pentru viața ei!

April prinse a izbi disperată cu pumnii în agresor, însă furibunda ei înverșunare nu făcu altceva decât să-l provoace și mai mult pe acesta.

— Așa, bravo! se bucură el, îndemnând-o cu o voce sugrumată de emoție: salvează-te!

Dar loviturile deveneau în fiecare clipă tot mai anemice, șnurul de nailon intrându-i în carne în mod ireversibil.

El își dădu seama cu satisfacție că nu era nevoie să mai strângă. Trebuia doar să aștepte. De aceea, apucă „arma” crimei cu o singură mână, iar cu cea rămasă liberă rupse bluza și sutienul balerinei. Vederea unui sân bine conturat, cu sfârcul în vânt, îl făcu să închidă puțin ochii, de parcă așa ar fi putut percepe mai bine o senzație nemaipomenită, numai de el știută.

În acel moment, știindu-se pierdută, April nici nu luă seama la goliciunea ei. Cu imaginea morții înaintea ochilor, ar fi dat orice, numai să fie lăsată în viață. Ce mai conta dacă o viola? Numai să scape cu zile… Ar fi vrut să-l implore, să-i promită toate economiile ei din ultimii doi ani, însă nu mai putu articula niciun sunet din cauza strânsorii.

O ceață care devenea din ce în ce mai groasă îi acoperi privirea și, la început, subconștientul ei se bucură de asta. Nu mai era nevoită să privească chipul acela posedat de sadism, care-i lua viața fără niciun motiv.

Devenind moale, genunchii i se îndoiră și își pierdu cunoștința.

Nici măcar atunci bărbatul nu își slăbi strânsoarea, însoțindu-și victima pe podea. Apoi se instală confortabil alături, contemplând cum ultimul strop de viață se scurgea irefutabil din trupul balerinei, îi venea s-o soarbă din priviri, atât de mult îi plăcea acel spectacol…

Cu un inconfundabil rânjet inuman pe chip, bărbatul mângâie trupul tânăr ce se afla la dispoziția lui și îl dezgoli de costumul de scenă. Acum era încă și mai frumoasă… Slăbi încet strânsoarea din jurul gâtlejului ei și, văzând câteva urme de sânge în locul în care șnurul îi intrase în carne, le tamponă grijuliu cu o batistă umezită cu limba.

— Acum e bine, te-ai liniștit… vorbi el de unul singur, convins că ea încă îl asculta și îl dorea.

Această obsesie îl încuraja să-și vadă mai departe de incalificabila treabă pe care o începuse, îi aranjă capul într-o poziție cât mai comodă (după părerea lui), potrivindu-i câteva șuvițe de păr pe frunte. Așa îi plăcea să o vadă pe scenă sau în culise, în timpul spectacolelor sau la repetiții. Era atât de frumoasă și de tânără! Emana numai prospețime în jurul ei.

Bărbatul simți că nu mai putea rezista tentației sexuale ce pusese stăpânire pe el și se descheie grăbit la șliț. Apoi îi depărtă picioarele, făcându-și loc între ele. Nu se putu abține să nu sărute sfârcurile și sânii aceia pe care îi divinizase până atunci în taină. Ba chiar îi mușcă, cuprins de excitația morbidă ce îi furase mințile.

Era timpul să ia ceea ce i se cuvenea și să-i dea balerinei ceea ce credea el că avea nevoie.

Într-un ritual numai de el visat, asasinul își penetră victima și începu să împingă, transpirând abundent, în vreme ce întregul său corp fu cotropit de acea sinistră împerechere…

* * *

Polițiștii se uitau unii la alții ca proștii. Așa ceva nu se mai întâmplase în Las Vegas în ultimii douăzeci de ani! Trebuiau luate cele mai operative măsuri pentru prinderea psihopatului, însă lipsa unor urme elocvente și a martorilor făcea imposibilă începerea anchetei.

Nimeni nu văzuse și nu auzise nimic. În afară de urmele de spermă de pe pubisul decedatei, detectivii nu aveau de ce se agăța.

După două zile de studiu, Laboratorul de Medicină Legală din Las Vegas ajunse la următoarea concluzie, pe care o menționă în raportul de expertiză:

„Prin metoda absorbției pe care am utilizat-o, am ajuns la concluzia că petele de spermă sunt amestecate cu secreția vaginală a victimei. Din acest motiv, nu s-a putut determina grupa sanguină a făptuitorului și nici ADN-ul acestuia. În orice caz, contactul sexual a avut loc după ce femeia a sucombat, ceea ce ne îndreptățește să considerăm că avem de-a face cu un caz de sadism urmat de raporturi necrofile.”

În concluzie, nicio pistă pentru polițiști. Totuși, ei au cerut detalii în ceea ce privește aceste perversiuni sexuale, primind următorul răspuns:

„Necrofilia reprezintă raporturile sexuale cu cadavre și indică grave tulburări psihice de intensitate psihotică. De asemenea, sadismul constă în exercitarea unor leziuni de violență asupra victimei, ce sunt adesea letale. Ca instinct al posesiunii absolute, sadismul este un amestec de eros și thanatos (Eros – zeul dragostei; Thanatos – zeul morții) pentru unii cercetători. Numele acestei perversiuni extreme vine de la marchizul de Sade care, în cărțile sale blestemate (deși Apollinaire spunea că, din punct de vedere literar, sunt geniale), a susținut că nu există Dumnezeu, ci numai natura crudă, că omul caută răul pentru a suplini lipsa lui de însemnătate în societate. Sadismul exprimă și o sexualitate eșuată, ce determină amplificarea agresivității. Acest sindrom apare la subiecții care prezintă o angoasă a impotenței, sentimente de umilință și diverse frustrări ce împiedică erecția. Cu cât victima îi va implora mai mult, agresivitatea lor va deveni mai exacerbată. Sadismul poate fi definit și ca o «haită de simțuri la pândă sau ferocitatea celor slabi în fața femeii»”.

Departe de a se lumina câtuși de puțin, polițiștii nu avură de ales și puseră „Dosarul balerinei” în fișetul cu cazuri nerezolvate, fără însă a-l clasa.