Condeiele lui Voda

Condeiele lui Voda – Dumitru Almas

Cand a auzit ca sultanul Baiazid Fulgerul se apropie de Dunare, gata sa navaleasca în țara, Mircea voda a dat porunca: „Toți barbații sa se gateasca de oaste! Fiecare sa aiba cal, tolba plina cu sageți, sulița, ghioaga și scut. Care au topoare și sabii, sa vina cu ele la locul de adunare a oștirii. Ca asupra țarii vine mare primejdie turceasca!”

Oamenii, ce sa faca? Au lasat toate celelalte treburi și s-au pregatit de lupta. Fierarii au faurit sabii; lemnarii au încordat arcuri și au strujit suliți din lemn tare; ba, le-au și parlit în foc, anume ca sa fie și mai tari. Dar daca suliți, sabii, scuturi, arcuri, topoare ori sabii trebuiau cate unul sau cate una de fiecare oștean, sageți trebuiau multe, de doua-trei ori mai multe decat soldați avea Baiazid sultan. De aceea toți romanii, care aveau cat de cat îndemanare la cioplit, s-au apucat, în graba, sa faca sageți. Baieții și fetele, flacaii și batranii, toți ciopleau cu cuțitele, mii și mii de sageți.

Acu, Mircea voda cel Batrîn umbla prin țara, sa vada cum împlinesc oamenii porunca și cum se pregatesc sa-și apere țara. Ca sa nu-l cunoasca lumea, îmbracase strai țaranesc, ca un drumeț oarecare.

Așa ajunse într-un sat, Boiștea. In mijlocul lui, pe pajiște, zeci și zeci de sateni, ce faceau? Jucau hora? Nu: ciopleau sageți și, din cand în cand, aruncau cate o gluma, ca sa se înveseleasca și sa li se para munca mai ușoara.

Mircea voda se bucura vazînd harnicia și voia buna a oamenilor lui. întreba pe un baiețandru:
„ – Ce faci aici, flacaoașule?”
„ – Pai, ce sa fac? Condeie!”
„ – Condeie?… Parca seamana cu sagețile”.
„ – Noi le spunem condeiele lui voda”.
„ – De ce le spuneți așa?”
„ – Pentru ca, la porunca lui voda, cu ele vom scrie pe spatele dușmanilor vrerea noastra de libertate”.
„ – Frumos, flacaoașule”, l-a laudat maria sa. „Dar… cerneala aveți?” Baiețandrul s-a gandit o clipa și a zis, raspicat:
„ – Avem: dragostea de țara care izvoraște în calimara inimii noastre”.

Mult s-a bucurat Mircea voda de asemenea vorba; l-a sarutat pe acel flacaoaș și l-a întrebat: „ – Cum te cheama?”
„ – Ma cheama Stroe… Dar domnia ta cine ești și de unde vii?”
„ – Ai sa afli tu, cînd vom porni lupta”, a surîs voievodul, cu bunatate.

Apoi a luat cuțitul din mana baiețandrului și a încrustat pe o sageata litera „S”, iar pe alta „M”. I le-a pus în tolba și a zis: „Pe astea sa le folosești numai la mare primejdie”. L-a țintit cu privirea pe Stroe, a zambit, a urat tuturor „spor la treaba” și a plecat.

Înțelegeți: nu voia sa știe satul ca el, voda însuși, a venit în cercetare.
Ramas între ai sai, Stroe a privit cu luare aminte sagețile încrustate cu litere și le-a așezat în tolba, sa le foloseasca așa cum a zis acel drumeț tainic.