Crestinismul redus la esente

Introducere.

Prezentăm aici cititorului român una dintre capodoperele literaturii creștine moderne. O strălucită și profundă prezentare a credințelor fundamentale ale creștinismului, o carte care produce o delectare pentru intelect și o tonică înaripare a credinței.

De la data când a fost mai întâi publicată (1941) și până astăzi, cartea aceasta s-a vândut în sute de mii de exemplare și le-a slujit multor intelectuali drept călăuză pentru întoarcerea la o credință vie și mântuitoare în Dumnezeu. Printre cei ce s-au convertit prin citirea ei se numără și Chuck Colson, fost consilier al președintelui Nixon. Implicat în scandalul Watergate, Chuck Colson a ajuns la închisoare. Acolo a citit această carte, s-a convertit la creștinism, și ulterior a devenit una dintre personalitățile cele mai remarcabile ale vieții religioase americane.

Cine este autorul cărții acesteia? Clive Staples Lewis s-a născut în Belfast în Irlanda de nord, în anul 1898. Și-a făcut studiile la Universitatea Oxford, unde a rămas apoi ca lector de literatură și filologie engleză. Cu timpul, a ajuns să fie unul dintre cei mai apreciați profesori ai Oxfordului, prelegerile lui atrăgând un număr enorm de mare de studenți și alți auditori. În 1954 s-a mutat la Cambridge, unde a preluat postul de profesor șef de catedră de literatură medievală engleză. Cea mai mare parte a vieții a trăit singur. Abia în 1956 s-a căsătorit cu o evreică americană, Joy Davidman Gresham, o fostă comunistă atee care a devenit creștină citind cărțile lui și care era bolnavă de cancer. Ea a murit în anul

1960. Trei ani mai târziu a trecut și el din viața aceasta printr-un atac de inimă.

C. S. Lewis a fost un savant cu o vastă cultură filosofică, științifică și literară. El a scris un număr de 58 de cărți de o uimitoare varietate tematică: poezie, critică literară, filosofie, apologetică creștină, romane științifico-fantastice, unele pentru adulți, altele pentru copii, și cărți referitoare direct la viața spirituală a creștinismului.

La mai bine de 20 de ani după moartea sa, C. S. Lewis este studiat într-un impresionant număr de cărți savante care se scriu pe marginea lucrărilor sale și este prezentat prin epitete ca: „una dintre cele mai logice minți ale secolului”, „un excepțional cruciat al credinței creștine”, „unul dintre cei mai ascultați și mai citiți oameni ai Angliei”, „cel mai citit apologist al secolului”, „una dintre cele mai imaginative minți ale secolului'.

VI.

Vă vom spune aici doar câteva cuvinte despre cele mai importante lucrări ale sale.

Opera sa cea mai de seamă în domeniul criticii literare este Alegoria iubirii

(1936), care este un studiu al dragostei cavalerești în literatură și care reprezintă o piatră de hotar în critica literaturii medievale.

Tot în domeniul criticii literare, O prefață la paradisul pierdut (1941) a stârnit o vie controversă cu privire la teologia lui Milton și cu privire la interpretările romantice ale lui Satan.

Într-o epocă agnostică, dominată de materialism științific, C. S. Lewis a scris o serie de cărți destinate să îndepărteze barierele din calea credinței.

Astfel, Abolirea omului (1943) este o disertație despre necesitatea rațională și socială a unei etici normative. Miracole (1947) este o apărare filosofică a posibilității minunilor. Problema durerii (1940) discută problema, veche cât istoria omului, a dificultății reconcilierii existenței unui Dumnezeu bun cu existența suferinței umane. Reflectări despre Psalmi (1958) și Scrisori către Malcolm, în special despre rugăciune (1963) discută probleme ridicate de Psalmi, de rugăciune și de viața spirituală personală.

C. S. Lewis își folosește imaginația lui prodigioasă pentru a prezenta creștinismul nu numai ca un sistem de gândire și de trăire, ci și ca un mod de a privi la întregul cosmos și de a-L vedea pe Creator în centrul acestui cosmos. El realizează acest lucru în romanele sale științifico-fantastice Din planeta tăcută (1938), Perelandra (1943) și Acea hidoasă putere (1945). Aceste cărți țes creștinismul într-un răvășitor de frumos mit cosmic și îl fac să iradieze pentru noi uluitoare promisiuni eterne.

Pentru copii, C. S. Lewis face același lucru în cele șapte romane care alcătuiesc Cronica țării Narnia. Prin toate aceste cărți cititorul explorează universul creștin cu ajutorul unei mitologii care indică spre realități eterne, aflate dincolo de cotidianul banal al existenței noastre materiale.

C. S. Lewis ne prezintă un univers strălucitor și glorios, dar în același timp și primejdios, căci în acest univers forțele răului sunt angajate în luptă continuă cu slujitorii lui Dumnezeu. Oricât ar fi de modestă poziția noastră în lume, noi suntem chemați să luptăm de o parte sau de alta.

Această luptă între oamenii lui Dumnezeu și forțele răului apare în toate romanele, lui C. S. Lewis, dar ea este direct și fascinant prezentată în Celebrele Scrisorile lui Screwtape (1941), care conțin instrucțiuni date de un.

Demon bătrân unui demon tânăr care a primit sarcina de a smulge uri tânăr abia convertit la creștinism din mrejele cerului.

C. S. Lewis a trecut în tinerețea lui printr-o perioadă de ateism, în anii de liceu, de studenție și în primii ani de profesorat la Oxford. Prin cercetările sale filosofice, prin lecturile sale și prin convorbiri cu prieteni credincioși, trecând prin stadii de gândire ca romantism, idealism și apoi teism, Lewis a revenit în 1929 în biserică, îmbrățișând credința creștină în forma ei anglicană.