Flagrant la ospiciu

Flagrant la ospiciu de Anthony King

— Cât?

— 50 sus și 100 jos. Nu fac altceva. Bărbatul coborî din mașină și veni pe trotuar.

Mai examina o dată trupul frumoasei negrese, insistând asupra feselor, pe care le și atinse, după care o întrebă:

— Nici pentru 200$?

— Ți-am zis că nu mă interesează sodomia ori alte variațiuni perverse! Răspunse fata râzând.

Bărbatul se gândi o clipă, apoi acceptă:

— Bine, urcă!

Să tot fi fost ora 2.00 a.m. în afară de zonele frecventate de „păsările de noapte”, deci cele din preajma barurilor și a discotecilor din Pa-sadena, pe străzi nu era țipenie.

Dina Maguire știa foarte bine că, dacă l-ar fi refuzat, nici că ar mai găsit vreun client în acea noapte. Avea ea anumite principii, însă nu putea ignora această ofertă care venise ca o pleașcă.

Omul pare un tip rezonabil, își zise ea, stu-diindu-l atent. Am să-l mulțumesc cât de bine pot și va renunța el la fundul meu. Mai mult ca sigur!

— Cum vrei să-ți spun?

— Mister.

— O. K., Domnu'! Unde mergem?

— Să ți-o trag.

— Aaa, domnului Domnu' îi place limbajul dur! Am înțeles, adăugă fata, punându-i mâna între picioare. Mie îmi spune Dina!

— La mâna de acolo, Dina! Încă nu începem.

— Deci, unde mergem să mi-o tragi?

— La mine acasă.

Bărbatul rula cu viteza legală, deoarece de-testa să fie oprit de polițiști. Asta nu fiindcă ar fi avut ceva împotriva oamenilor legii – el însuși veghea la respectarea ei – ci pentru că era foar-te atent la propriul viitor. Voia să ajungă departe și, de aceea, nu risca să se compromită dintr-o prostie. Chiar și în timpul micilor sale escapade era extrem de precaut, nedezvăluindu-și vreo-dată adevărata identitate.

Se îndrepta spre propria locuință pe cele mai retrase străduțe din luxosul cartier în care lo-cuia, fiind convins că fata nu era familiarizată cu acea zonă. Cu greu și-ar fi putut aminti unde fusese dusă.

Porni radioul și își aprinse o țigară, înființată în anul 1961, la Los Angeles, formația Beach Boys sărbătorea al 20-lea an de existență, iar postul de radio K. N. Y. C. îi oferise o oră întreagă de emisie live.

— Poți da puțin mai tare? Întrebă Dina. Îi ador pe băieții ăștia! Știi, îmi place muzica lor, chiar dacă au mai îmbătrânit puțin.

Din difuzor se auzi: „Brian Wilson, Cari Wil-son, Mike Love, Dennâs Wilson și Al Jardine vor cânta pentru dumneavoastră, pentru început, Surfin' Safari, Surfer Girl și Little Deuce Coupe.”

— Soția ta nu-i acasă? Vru să știe negresa.

— Nu.

— Și te-ai gândit să-ți faci de cap?

— Cam așa ceva.

În fața locuinței, bărbatul trebui să coboare ca să deschidă poarta de acces în curte. Se grăbi din două motive. Pentru a nu fi văzut de vecini și pentru ca Dina să rețină cât mai puțin din topografia locului.

Intră, mai coborî o dată din mașină ca să des-chidă ușa garajului și, după ce o închise la loc, îi zise prostituatei:

— Acum poți coborî! Hai în casă!

Cum exista o ușă ce dădea din garaj în bucătărie, cei doi nu se mai expuneau acum privirilor indiscrete.

— Vrei să dansez pentru tine? Îl întrebă ne-gresa, în timp ce se îndrepta spre o combină muzicală dintr-un colț mai retras al living-ului, dezbrăcându-se și descălțându-se din mers.

— N-am nimic împotrivă.

Rămasă numai în slip, cu sânii gigantici atâr-nându-i în voie, Dina puse o casetă la întâmplare și începu să-și unduiască trupul de abanos în ritmul unei melodii lente.

Bărbatul începu să aranjeze pe cristalul unei măsuțe patru rânduri dintr-o pulbere albicioasă, iar când termină, o întrebă:

— Vrei puțină coca?

— Nu te refuz!

Prizară drogul pe rând, ea se întoarse la dan sul erotic, apoi gazda își lepădă hainele, rămâ nând în pielea goală.

— Vai, ce mare e! Exclamă Dina, impresiona-tă de mădularul lui. Abia aștept s-o văd în stare de atac.

După această remarcă mai execută câteva mișcări și, devenind nerăbdătoare, se apropie de fotoliul pe care stătea cel ce o închinase pentru o vreme. Se lăsă în genunchi, adulmecă, pipăi, privi cu atenție, ca în cele din urmă să se năpustească cu gura între pulpele lui.

Cavitatea ei bucală era extraordinară, astfel încât bărbatul se simțea minunat. Era ca un abis dulce și umed, care îl făcea să se înfioare de plăcere.

Din gâtlejul fetei răzbăteau tot felul de zgo-mote nedefinite, iar ochii ei trădau o mare satis-facție. Buzele luaseră conturul membrului erect și parcă se înnegriseră mai tare decât fuseseră inițial. Voia să-l termine, dar el știuse asta de la bun început. Doar avea de-a face cu o profe-sionistă.

O îndepărtă ușurel și o ridică de pe covor, fă-când-o să stea cu mâinile deasupra capului. Apoi îi prinse sânii opulenți în mâini, începând să-i maseze, vizibil încântat de consistența lor naturală.

— Domnu' nu mai vrea sus? Îl întrebă ea, unduindu-și șoldurile provocator.

— Domnul nu. Se grăbește. Te-ai mai gândit la fanteziile mele erotice?

— Nu înțeleg!

— Nu vrei să câștigi în seara asta 200$ pen-tru un efort de scurtă durată?

— Ți-am spus că în fund nu se poate!

Las' că mai vedem noi! Își zise gazda, în vre-me ce mâinile îi coborâră spre slipul în care ră-măsese îmbrăcată Dina.

— L scoase, îi mângâie fesele, apoi pulpele, după care cercetă cu blândețe interiorul acestora.

— Te vreau în mine, Domnu'! Mai am mult de așteptat până când mă regulezi?

— Nu, imediat ți-o trag! Se arătă el încântat de limbajul folosit de negresă. Imediat ți-o trag!

Tânăra gemu, închise ochii, își înfipse mâinile în părul lui și îi ceru:

— Violează-mă!

Din câteva mișcări bine calculate, bărbatul o întoarse cu spatele, o făcu să se aplece pe bra-țele fotoliului', și, fără a se folosi de mâini, pă-trunse dintr-o dată în interiorul ei umed de dorință. Acum era sigur de ea. Târfei chiar îi plăcea sexul, n-o făcea doar pentru bani. Începu s-o penetreze cu forță și se felicită că alesese acele fotolii grele pentru sufragerie, care nu puteau fi deplasate cu ușurință. Așadar, n-avea unde fugi…

După zece minute de sex, Dina începu să înjure, să rostească tot felul de obscenități și de îndemnuri vulgare, devenind din ce în ce mai încordată. Capul i se bălăbănea dintr-o parte într-alta, iar trupul îi era străbătut de frisoane, ce o făceau să fie și mai înverșunată în contrele ei.

La un moment dat, gazda o prinse cu putere de șolduri și, scoțându-și mădularul dintre pul-pele ei, i-l înfipse cu o forță implacabilă în spate.

Ea se arcui de durere, încercând să i se împotrivească, dar degeaba. Bărbatul o ținea strâns de umeri și o trăgea spre el.

— Nu acolo, ticălosule! Țipă prostituata, după care scoase un urlet ascuțit când monstrul acela de penis îi pătrunse în măruntaie până la refuz.

Se zbătea, încercând să scape, însă n-avea nici o șansă. Acum bărbatul o ținea cu putere de talie, intrând și ieșind dintre fesele ei cu viteză, fără a-i păsa de nimeni și nimic. Doar ceruse să fie violată, nu?

— Te omor, scârbă! Răcni Dina și încercă să-l prindă cu mâinile pentru a-l zgâria.

Reuși în mică măsură să-și înfigă unghiile în pielea lui, dar în loc să-i taie din avânt, această atitudine îl excită și mai tare pe bărbatul din spatele ei. Asta până la un punct, când individul o penetra și rămase înăuntru.

Îl durea în cot că fusese zgâriat până la sân-ge, își petrecu un braț pe sub ea, iar cu mâna rămasă liberă începu, să-i care pumni în ceafă și în cap.

— De când nu vă mai place să fiți sodomi-zate? Îi aruncă el. Vreți să câștigați bani fără efort? Las' că te fac eu să-ți placă!

Loviturile deveneau mai rare pe măsură ce scădea opoziția negresei. Nu însă și penetrările în spate, care fură reluate cu și mai mare inten-sitate.

Când fata nu mai schiță nici un gest pentru a se apăra sau a se elibera din sexul lui, pumnii nu se mai abătură asupra ei. Bărbatul o apucă de fese cu ambele mâini, depărtându-le cât putu una de cealaltă, și o sodomiză în voie. Se apropia sfârșitul. Era fericit. Căpătase ceea ce-și dorise. Negresa își merita banii.

Cu prisosință…

Pe urmă îi dădu drumul și puțin îi păsă că ea se prelinse ca o cârpă pe covor. Trebuia să facă repede un duș. Așa proceda de fiecare dată. De ce și-ar schimba tocmai acum tabieturile?!

Când se întoarse, gata de a-i oferi Dinei 200$ și-a-i propune o nouă partidă, o găsi pe prosti-tuată în același loc în care o lăsase.

— Hai, scoală-te de acolo că ai să răcești! Doar nu te-am omorât și nici nu erai virgină între fese, m-am convins de asta.

Nu primi nici un răspuns. Se apropie mai mult de ea.

— Scoală-te, n-auzi!

Se aplecă precaut și îi dădu la o parte părul de pe chip.

Avea ochii dați peste cap și părea că nu mai respiră. O întoarse cu fața în sus și, aplecân-du-se, îi ascultă inima. I se părea că nu mai bate, îi căută pulsul. Degeaba. Nici chiar cele câteva mișcări de resuscitare nu ajutară la nimic. Dina Maguire era moartă.

Definitiv…

— Dumnezeule, n-am vrut să se întâmple așa ceva! Intră el în panică și abandonă trupul fără viață, începând să se plimbe fără rost prin încăpere. Ce mă fac acum? Cine o să mă creadă că n-a fost decât un accident nefericit? De ce să mi se întâmple tocmai mie una ca asta?

Se gândi la o nouă priză de cocaină, însă re-nunță, ducându-se la bar.

Un gât de whisky o să-mi prindă bine, se gândi el. Pe urmă voi vedea ce este de făcut.