Leviatan

„Leviatan ne trimite la epoca cerebrala a romanului polițist… Spiritul atotputernic al civilizației, care azi ne stârnește nostalgia, pulsează aici chiar și în prezenta crimei.”

(The New York Times)

„Salturile în timp, schimbările de ton și de stil narativ sunt dublate perfect de erudiția autorului. Un roman polițist ca o croaziera de lux.” (Entertainment Weekly) „Akunin il cunoaște prefect pe Arthur Conan Doyle și Fandorin al sau se lansează în minunate observații de natura holmesiana.”

(Time)

Extrase din documentele aflate în mapa neagră a comisarului Gauche.

PROCES-VERBAL privind examinarea locului crimelor săvârșite în seara zilei de 15 martie 1878, în casa lordului Littleby de pe rue de Grenelle (al șaptelea arondisment, Paris) [Fragment]

Din cauze neelucidate, întreg personalul de serviciu se afla în oficiu, încăpere situată la parterul imobilului, în stânga vestibulului (camera 3, schema 1). Dispunerea exactă a cadavrelor este indicată pe schema 4, și anume:

Nr. 1 – cadavrul majordomului Étienne Delarue, 48 de ani;

Nr. 2 – cadavrul menajerei Laura Bernard, 54 de ani;

Nr. 3 – cadavrul lacheului personal al proprietarului casei, Marcel Prout, 28 de ani;

Nr. 4 – cadavrul fiului majordomului, Luc Delarue, 11 ani;

Nr. 5 – cadavrul cameristei Arlette Foche, 19 ani;

Nr. 6 – cadavrul nepoatei menajerei, Anne-Marie Bernard, 6 ani;

Nr. 7 – cadavrul paznicului Jean Lassage, 42 de ani; Lassage a murit la spitalul Saint-Lazare, în dimineața zilei de 16 martie, fără a-și fi recăpătat cunoștința;

Nr. 8 – cadavrul paznicului Patrick Trois-Bras, 29 de ani;

Nr. 9 – cadavrul portarului Jean Carpentier, 40 de ani.

Trupurile indicate cu nr. 1-6 sunt dispuse în poziție șezând, în jurul mesei mari din bucătărie, și anume: nr. 1-3 sunt încremenite cu capul culcat pe brațele încrucișate, nr. 4 are mâinile așezate sub obraz, nr. 5 este sprijinit de speteaza scaunului, iar nr. 6 stă pe genunchii nr. 2. Chipurile nr. 1-6 sunt calme, fără cel mai mic semn de spaimă sau chin. În același timp, nr. 7-9, după cum arată și schema, zac pe podea ceva mai departe de scaune. Nr. 7 ține în mână un fluier, însă niciunul dintre vecini nu a auzit sunet de fluier seara trecută. Pe fețele nr. 8 și 9 e întipărită o expresie de groază sau, în orice caz, de extremă uimire (fotografiile ne parvin mâine dimineață). Semne de împotrivire – absente. De asemenea, la o rapidă examinare a cadavrelor nu s-au descoperit vătămări corporale. Cauza deceselor nu poate fi stabilită decât după efectuarea autopsiilor. Luând în considerare gradul de instalare a stării de rigor mortis, maâtre Bernhem, specialist în medicină legală, a stabilit că decesele au survenit în momente diferite, între orele 10 ale serii (nr. 6) și 6 ale dimineții, iar nr. 7, după cum s-a raportat, a murit mai târziu, la spital. Înainte de a afla rezultatele expertizei medicale, îndrăznesc să presupun că toate victimele au fost expuse acțiunii unei otrăvi foarte puternice, cu efect narcotic rapid, intervalul de timp în care inima a încetat să bată depinzând fie de doza administrată, fie de vigoarea fizică a fiecărei victime.

Ușa de la intrarea în imobil era închisă, dar nu și încuiată. Totuși, la fereastra serei (punctul 8, schema 1) sunt prezente semne clare de intrare prin efracție: geamul este spart, iar sub fereastră, pe fâșia îngustă de pământ afânat, se distinge o vagă urmă de gheată bărbătească cu talpa de 26 de centimetri, cu vârf ascuțit și toc cu blacheuri (vor fi prezentate fotografii). Criminalul a pătruns probabil în casă prin grădină, asta după ce toți servitorii fuseseră otrăviți și își pierduseră cunoștința – altminteri aceștia ar fi auzit, fără îndoială, zgomotul sticlei sparte. În același timp, este de neînțeles de ce făptașul, odată servitorii neutralizați, trebuia să se furișeze prin grădină – doar putea intra liniștit în casă prin oficiu. Așa sau altminteri, criminalul a urcat din seră la etaj, unde se află apartamentul privat al lordului Littleby (vezi schema 2). După cum arată schema, în partea stângă a etajului sunt doar două încăperi: holul, în care este expusă colecția de rarități indiene, și dormitorul proprietarului, care comunică direct cu holul. Cadavrul lordului Littleby este marcat pe schema 2 la nr. 10 (a se vedea, de asemenea, desenul cu conturul trupului). Lordul Littleby era îmbrăcat într-un halat scurt de casă și în pantaloni de postav, iar talpa dreaptă îi era înfășurată într-un bandaj gros. La o primă examinare a cadavrului, moartea a survenit ca urmare a unei lovituri neobișnuit de puternice aplicate cu un obiect greu, lunguieț, în zona tâmplei. Lovitura a fost dată din față. Covorul este stropit, pe o rază de câțiva metri, cu sânge și țesut cerebral. Este, de asemenea, stropită și vitrina de sticlă în care, potrivit tăbliței, se afla înainte o mică statuetă a zeului indian Shiva (pe tăbliță scrie: „Bangalore, a 2-a jum. Sec. XVII, aur”). Sculptura era expusă pe fondul unor șaluri indiene pictate, unul dintre acestea lipsind, de asemenea.

Din raportul doctorului Bernhem privind rezultatele examenului anatomo-patologic al cadavrelor din rue de Grenelle.

Totuși, în vreme ce cauza morții lordului Littleby (cadavrul nr. 10) este clară, neobișnuită putând fi considerată în acest caz doar forța loviturii, care a spart cutia craniană în șapte fragmente, în cazurile nr. 1-9 tabloul a fost mai puțin explicit și a necesitat nu doar autopsierea cadavrelor, ci și analize clinice de laborator. Sarcina ne-a fost întru câtva înlesnită pentru că J. Lessage (nr. 7) era încă în viață la momentul examinării primare și, potrivit câtorva indicii caracteristice (pupilele micșorate, respirația încetinită, pielea rece, lipicioasă, înroșirea buzelor și a vârfului urechilor), s-a stabilit drept cauză a decesului otrăvirea cu morfină. Din păcate, în timpul cercetării inițiale efectuate la locul faptei am pornit de la premisa, care părea evidentă, că drogul a fost administrat pe cale orală, de aceea au fost examinate amănunțit doar cerul gurii și faringele victimelor. Dat fiind că nu s-a descoperit nimic de natură patologică, expertiza a intrat în impas. Doar la examinarea efectuată la morgă a fiecăruia dintre cei nouă decedați s-au descoperit urme abia vizibile de ac de seringă la încheietura cotului stâng. Deși nu intră în sfera competențelor mele, îmi îngădui să presupun cu un grad de certitudine destul de mare că injecțiile au fost administrate de către o persoană având o experiență considerabilă în proceduri de acest fel. Două considerente m-au determinat să ajung la această concluzie: 1) injecțiile au fost făcute cu excepțională acuratețe: nu am descoperit la niciunul dintre cei examinați vreun hematom vizibil cu ochiul liber; 2) în mod obișnuit, coma narcotică se instalează după trei minute, ceea ce înseamnă că toate cele nouă injecții au fost administrate exact în acest interval de timp. Fie au participat câțiva făptași (ceea ce este puțin probabil), fie a fost doar unul, dar înzestrat cu o abilitate de-a dreptul uluitoare – chiar dacă presupunem că și-ar fi pregătit anticipat o seringă pentru fiecare victimă. În fond, este greu de presupus că un om cu mintea întreagă și-ar pune brațul la dispoziție dacă sub ochii lui altcineva și-a pierdut deja cunoștința în urma respectivei acțiuni. Asistentul meu, maâtre Jolie, consideră, ce-i drept, că toate victimele puteau fi în stare de transă hipnotică, dar eu unul, în numeroșii mei ani de practică medicală, nu am avut niciodată de-a face cu un caz asemănător. De asemenea, atrag atenția domnului comisar asupra faptului că nr. 7-9 zăceau pe podea în poziții sugerând o vădită panică. Presupun că aceștia trei au fost injectați ultimii (sau aveau o mai mare rezistență la morfină) și, înainte de a-și pierde cunoștința, au înțeles că celorlalți li se întâmplă ceva dubios. Analizele de laborator au demonstrat că fiecare victimă a primit o doză de morfină de aproximativ două ori mai mare decât cea letală. Judecând după starea cadavrului fetiței (nr. 6), care trebuie să fi murit prima, injecțiile au fost făcute între orele 9 și 10 ale serii de 15 martie.

ZECE VIEȚI PENTRU UN MIC IDOL DE AUR!

Crimă de coșmar într-un cartier select.

Astăzi, 16 martie, Parisul nu vorbește decât despre crima înfiorătoare care a tulburat liniștea decentă a aristocratei rue de Grenelle. Corespondentul ziarului La Revue Parisienne s-a grăbit să ajungă la locul tragediei și este gata să satisfacă legitima curiozitate a cititorilor noștri.

Așadar, în această dimineață, poștașul Jacques Le-Chien și-a îngăduit, ca de obicei, să sune puțin după ora opt la ușa elegantei vile cu etaj aparținând lordului Littleby, cunoscut colecționar britanic. Dl. Le-Chien a fost surprins că portarul Carpentier, care primea personal poșta pentru Înălțimea Sa, nu i-a răspuns și, băgând de seamă că ușa era întredeschisă, a intrat în vestibul. După un minut, acest veteran al serviciului poștal, în vârstă de 70 de ani, s-a năpustit îndărăt în stradă, țipând ca din gură de șarpe. Poliția, chemată la fața locului, a descoperit în casă o adevărată împărăție a lui Hades: șapte servitori și doi copii (fiul majordomului, în vârstă de unsprezece ani, și nepoțica menajerei, în vârstă de șase ani) își dormeau acolo somnul de veci. Polițiștii au urcat la etaj, unde l-au găsit pe proprietarul vilei, lordul Littleby. Zăcea într-o baltă de sânge, ucis chiar în sala în care-și păstra faimoasa colecție de rarități orientale. Englezul, în vârstă de 55 de ani, era bine cunoscut în înalta societate a capitalei noastre. Trecea drept un bărbat excentric și nesociabil, însă numeroși arheologi și orientaliști erudiți îl respectau ca pe un veritabil cunoscător al istoriei și civilizației indiene. Tentativele întreprinse în repetate rânduri de conducerea Muzeului Louvre de a achiziționa diverse exemplare din bogata sa colecție au fost de fiecare dată respinse cu indignare. Răposatul prețuia în mod deosebit o statuetă-unicat a zeului Shiva, din aur, evaluată de experți la cel puțin o jumătate de milion de franci. Om bănuitor și suspicios, lordul Littleby se temea teribil de hoți, prin urmare, în camera care adăpostea colecția erau postați zi și noapte doi paznici înarmați.

Enormitatea nelegiuirii și cinismul cu care a fost înfăptuit asasinatul în masă de pe rue de Grenelle depășesc orice imaginație. Cât dispreț pentru viața omului! Ce cruzime monstruoasă! Și pentru ce? Pentru un idol din aur, care acum nici măcar nu mai poate fi vândut! Iar dacă va fi topit, Shiva se va transforma într-un banal lingou de două kilograme. Două sute de grame de metal galben – iată valoarea pe care a avut-o în ochii criminalului fiecare dintre cele zece suflete trimise pe lumea cealaltă. O tempora, o mores! Vom exclama, asemenea lui Cicero.

Este inexplicabil de ce paznicii și-au părăsit postul și au coborât la parter. Este de neînțeles și la ce misterioasă putere a recurs criminalul pentru a-i supune voinței sale pe toți cei aflați în casă, fără cea mai mică împotrivire din partea acestora (poliția bănuiește că a fost folosită o otravă cu efect rapid). Este însă limpede că asasinul nu se aștepta să-l găsească acasă pe proprietar – calculele sale diabolice au fost evident date peste cap. Se prea poate ca aceasta să explice și ferocitatea bestială cu care a fost ucis onorabilul colecționar. S-ar părea că asasinul a fugit de la locul faptei cuprins de panică. În orice caz, el doar a înșfăcat statueta și unul dintre șalurile indiene expuse în aceeași vitrină.

A avut nevoie de șal, fără îndoială, pentru a înfășură în el statueta din aur, altminteri strălucirea sculpturii putea atrage atenția vreunui trecător întârziat. Celelalte obiecte de preț (și colecția număra destule) sunt neatinse. Corespondentul dumneavoastră a aflat că lordul Littleby a rămas ieri acasă absolut întâmplător, printr-un concurs fatal de împrejurări. Aseară trebuia să plece la băi, însă, spre nenorocirea sa, a fost țintuit la pat din pricina unei crize subite de gută. Avem totuși temeiuri să credem că nemaipomenita nelegiuire nu va rămâne nepedepsită. Cel mai experimentat agent al Prefecturii Parisului, Gustave Gauche, căruia i s-a încredințat conducerea anchetei, l-a informat în mod confidențial pe corespondentul nostru că poliția se află în posesia unui indiciu foarte important. Comisarul este absolut sigur că pedeapsa va urma cât de curând. Întrebat dacă aceste crime au fost comise cumva de un criminal profesionist, dl Gauche a zâmbit șirei în mustața-i căruntă și a răspuns enigmatic: „Nu, fiule, în acest caz firele duc spre înalta societate.” Preaplecatul dumneavoastră servitor nu a izbutit să mai stoarcă nici măcar un cuvințel de la domnia sa.