Butelii aruncate în mare – volumele 1,2,3,4

BUTELII. 1971-1996

Suddeutsche Zeitung, Miinchen – 22 oct. 1971 „GOMA: „Conducerea comite greșeli din ce în ce mai grave„ „Scriitorul român PAUL GOMA, a cărui carte Ostinato a provocat senzație săptămâna trecută la Târgul de Carte de la Frankfiirt descrie situația actuală ca „stupidă”: pe undele radioului Europa Liberă – Miinchen – își aude, în prezent, cartea transmisă în foileton, „însă eu, autor, nu am văzut un singur exemplar tipărit”.

(.) „Delegația română la Târgul de Carte de la Frankfiirt și-a retras demonstrativ cărțile de la standul românesc, iar ambasadorul Oancea și-a anulat vizita la Frankfurt, astfel protestând împotriva „apariției ilegale” a romanului Ostinato la editura Suhrkamp.

Cartea mea este considerată de autorități „o armă a dușmanului în politica internațională – îndreptată împotriva României! Firește, este un neadevăr; nu așa ceva este cartea mea.”, a spus scriitorul, în vârstă de 38 ani, într-o convorbire cu AP, în apartamentul ce-1 ocupă la marginea Bucureștiului. „Cei din conducere comite greșeli din ce în ce mai grave în demersurile ei de a sugruma această carte. Greșeală a fost hotărârea ei de a nu o publica, nu dorința mea firească de a o vedea tipărită. Acum se supără pe. Occident, fiindcă mi-a editat-o – această enormă gafă politică n-are să facă decât să asigure succesul de vânzare a romanului.”

Cu privire la scrisoarea sa din iulie prin care anunța că renunță la publicare, la editura Suhrkamp, dacă se transformă o oarecare afacere editorială în afacere politică, Goma spune: „în cele cinci convocări la Uniunea Scriitorilor am scris cinci variante ale scrisorii – în care anunțam că nu doresc o exploatare politică a romanului. Am aflat mai târziu: niciuna din variante nu a fost expediată de. Comanditari. Ei ar fi vrut să formulez astfel: „Interzic editarea cărții – vă dau în judecată dacă nu vă conformați.„, fără a explica de ce anume le interzic.” „în săptămâna în care șeful statului și partidului, Ceaușescu a anunțat noua sa politică culturală („Tezele din iulie '71„ – n.m. P. G.), a fost expediată editorului o scrisoare prin care autorul retrăgea drepturile acordate editurii.” „Am aflat, între timp: scrisoarea ajunsă la Suhrkamp era dactilografiată – or eu, în cele cinci convocări ca la Securitate, scrisesem de mână; în al doilea rând, fusese bătută. la o mașină marca cehă Consul – ca a mea – ceea ce n-ar fi neobișnuit: Securitate îmi intră în casă, îmi fură manuscrise, își face de mâncare, lasă vasele murdare – ar fi putut foarte bine să dactilografieze pe mașina mea, nu? Însă mai este ceva: ei mi-au „pus„ semnătura olografa pe un text dactilografiat – ceea ce, oriunde, oricând constituie un fals în acte.” „Lui Goma în cursul diferitelor întâlniri cu funcționari politici i s-au înșirat diferite motive pentru care romanul său nu poate apărea: „Unii îmi atrăgeau atenția că „astfel de teme' nu pot fi tratate de oricine, ci numai de scriitori devotați partidului și care au dovedit loialitatea. Or eu nu sânt. Deci: nu am dreptul să scriu despre Securitate! Nici despre tragedia Basarabenilor, a Sașilor și a Șvabilor! Altul mi-a comunicat: „Cartea d-tale este foarte slabă din punct de vedere estetic!„ Un altul: „Ostinato al d-tale este o carte antisovietică!„ Iată și un reproș scris – dealtfel ultimul (Goma prezintă un text oficial): mi se aduce la cunoștință că romanul meu „nu corespunde realităților noastre, actuale, socialiste!„

Aachener Nachrichten, Aachen, 22 oct. 1971 „O vizită la – la București”

(Primele paragrafe sunt identice cu cele din articolul precedent).

„Cartea s-a născut din experiența lui Goma ca deținut politic după răscoala populară din Ungaria. A terminat-o acum cinci ani, dar nu a reușit să o publice în România.

„I-au fost înșirate diferite motive pentru care Ostinato nu poate apărea în România” (citat din articolul anterior).

„Despre situația actuală Goma spune: „„Nu este adevărat – și nici n-ar fi prea grav.

— Că vechii staliniști au revenit la putere. Adevărat – și cu adevărat grav: există în noua generație de scriitori-activiști de partid indivizi care mergeau la grădi-niță când Stalin murea. Aceștia nu mai „lucrează„ cu ideologia, ședințe, lozinci, luptă-de-clasă; ei nu sunt, ca cei vechi, semianalfabeți, ei știu carte, cunosc limbi străine. Dar ei vor, nu victoria socialismului, ci propria prosperitate: o slujbă, un apartament, o mașină, un pașaport. Puțin le pasă de mijloace -scopul contează! În fond, aceștia sunt mai periculoși decât staliniștii autentici: aceia făceau rău din prostie – aceștia au început a face ravagii din. Lipsă de scrupule”.

„Goma se așteaptă să fie exclus și din partid – ca și din redacția revistei săptămânale România literară. Redactorul șef al publicației, Nicolae Breban, membru al CC al PCR, aflat la Paris, a demisionat din funcție, pentru a protesta împotriva unei evoluții pe care el o considera un semn de revenire la metodele staliniste”.

(traducere: Luiza Năvodaru)

Suddeutsche Zeitung, Miinchen, 20 nov. 1971 „„Experimentele sunt necesare„„ „Convorbire cu scriitorul „Când editura Suhrkamp a lansat romanul Ostinato al scriitorului, la Târgul de Carte de la Frankfurt, delegația română a părăsit standul propriu – în semn de protest.

Până în prezent romanul lui nu a putut fi publicat în țara sa.

Christian Schmidt-Hăuer a avut următoarea convorbire cu, la București – după Plenara PCR în probleme de politică culturală.

S. H.: Cum poate fi definit roamnul Dvs., Ostinato? Este o relatare literară a unor experiențe trăite, carcerale, cu trăsături autobiografice? Un roman politic? O răfuială cu un sistem?

P. G.: Ostinato nu este nici roman-politic, nici roman-autobiografic, nici roman-diatribă (pamflet). Ci un roman, deci și autobiografic, și politic și diatribă și. Produsul, secreția unui om despre oa-meni. Produs cu intenții artistice. Roman, expresie totală fiind, nu putea ocoli aspectul „politic”- cine afirmă că se poate scrie roman „nepolitic” în lumea noastră, în timpul nostru – acela minte; și îi minte pe cititori.