Clovis Dardentor

I ÎN CARE PERSONAJUL PRINCIPAL AL ACESTEI POVESTIRI NU ESTE PREZENTAT CITITORULUI.

Când coborâră amândoi în gara Cette, din trenul de Paris – Marea Mediterană, Marcel Lornans zise adresându-se lui Jean Taconnat:

— Spune-mi, te rog, ce-o să facem în așteptarea plecării pachebotului? …

— Nimic, răspunse Jean Taconnat.

— Totuși, dacă te iei după Ghidul călătorului, Cette este un oraș care-ți trezește curiozitatea, cu toate că nu are o vechime prea mare, deoarece a luat ființă după crearea portului său, situat la capătul canalului din Languedoc și datorat lui Ludovic al XIV-lea…

— Și poate că-i lucrul cel mai folositor pe care l-a făcut Ludovic al XIV-lea de-a lungul întregii sale domnii! îi explică Jean Taconnat. Nu încape îndoială, marele rege prevedea că noi o să venim să ne îmbarcăm aici, azi, 27 aprilie l885…

— Fii și tu măcar o dată serios, Jean, și nu uita că Sudul are urechi și te poate auzi… Și-apoi, de vreme ce ne aflăm la Cette, mi se pare cuminte din partea noastră să vizităm Cette, adică bazinele, canalele, gara maritimă, cei doisprezece kilometri de cheiuri, promenada udată de apele limpezi ale unui apeduct…

— Ai isprăvit, Marcel, să-mi tot reciți din Joanne? …

— Un oraș, continuă Marcel Lornans, care ar fi putut să fie o Veneție…

— Și care s-a mulțumit să fie o mică Marsilie! ripostă Jean Taconnat.

— Precum spui, dragă Jean, rivala superbului oraș provensal, primul porto-franco al Mediteranei, după el, și care exportă vinuri, sare, rachiu, uleiuri, produse chimice…

— Și care importă pisălogi ca tine… îi replică Jean Taconnat, întorcând capul.

— Și de asemenea piei neargăsite, lână din La Plata, făină, fructe, cod, lemn pentru doage, metale…

— Destul… destul! strigă tânărul, dornic să scape de această cascadă de informații ce se rostogolea de pe buzele prietenului său.

— Două sute șaptezeci și trei de tone intrări și două sute treizeci și cinci de mii ieșiri, reluă necruțătorul Marcel Lornans, fără să mai vorbim de halele lui de sărare pentru anșoa și pentru sardele, de salinele lui care produc anual între douăsprezece și patrusprezece mii de tone, de producția de doage atât de însemnată, încât folosește două mii de muncitori și fabrică două sute de mii de butoaie de vin…

— În care aș vrea să fii închis de două sute de mii de ori, prieten limbut ce ești! Dar, la drept vorbind, Marcel, întrucât ar putea toată această superioritate industrială și comercială să-i intereseze pe doi băieți de treabă care se îndreaptă spre Oran, cu intenția de a se înrola în regimentul 7 vânători din Africa? …

— Când călătoresc, totul este interesant, chiar și ceea ce nu este… afirmă Marcel Lornans.

— Dar oare există destulă vată la Cette ca să-ți poți astupa urechile?

— O să întrebăm și asta când ne vom plimba.

— Argčlčs pleacă peste două ore, ținu să observe Jean Taconnat, și, după părerea mea, lucrul cel mai bun este să mergem direct pe puntea vasului!

Și poate că avea dreptate. În două ceasuri, era oare cu putință să vizitezi acest oraș mereu în creștere – cel puțin cu un profit oarecare? Ar fi trebuit să poți să mergi la heleșteul de la Thau, aproape de canalul la izvorul căruia este construit orașul, să te urci pe muntele calcaros Pilier de Saint-Clair, izolat între heleșteu și mare, în coasta căruia orașul se desfășoară în amfiteatru, și pe care plantațiile de pini îl vor reîmpăduri într-un viitor apropiat. Oare această capitală maritimă sud-occidentală, care comunică cu Oceanul prin canalul Sudului, iar cu interiorul prin canalul Beaucaire și pe care două linii de drum de fier, una prin Bordeaux, cealaltă prin centru, o unesc cu inima Franței, nu merită ea să rețină turistul vreme de câteva zile?

Marcel Lornans nu mai insistă totuși, și-l urmă docil pe Jean Taconnat, precedat de un hamal ce împingea căruțul cu bagaje. După un drum destul de scurt, au ajuns la vechiul bazin. Călătorii din tren, având aceeași destinație cu a celor doi tineri, se și aflau adunați acolo. O mulțime de curioși pe care îi atrage întotdeauna plecarea unui vas aștepta pe chei, și n-ar fi fost exagerat apreciind cifra lor cam la o sută pentru o populație numărând treizeci și șase de mii de locuitori.

Cette posedă un serviciu regulat de pacheboturi spre Alger, Oran, Marsilia, Nisa, Genova, Barcelona. Pasagerii care dau preferință unei traversări ce-și alege adăpostul coastei Spaniei și al arhipelagului Balearelor, în vestul Mediteranei, ni se par mai avizați. În ziua aceea, vreo cincizeci de oameni aveau să se îmbarce pe Argčlčs, vas de dimensiuni modeste – între opt sute ți nouă sute de tone – care oferea toate garanțiile dorite, sub comanda căpitanului Bugarach.

După ce își aprinsese primele focuri, scoțând pe coș un nor de fum negricios, Argčlčs fusese amarat în interiorul vechiului bazin, de-a lungul estacadei de la Frontignan, la est. Spre nord se desenează, în forma lui triunghiulară, noul bazin la care ajunge canalul maritim. În partea opusă se află instalată bateria circulară care apără portul și digul Saint-Louis. Între acest dig și capătul larg al estacadei de la Frontignan, un șenal, destul de ușor de străbătut, duce la vechiul bazin.

În vreme ce pasagerii se îmbarcau pc Argčlčs venind pe dig, căpitanul Bugarach supraveghea personal, arimarea bagajelor sub prelatele punții. Cala, ticsită, nu mai dispunea de nici un locșor liber, încărcată fiind cu huilă, doage, uleiuri, carne sărată și vinuri cupajate, pe care Cette le fabrică în antrepozitele ei, sursă a unui export considerabil.

Câțiva marinari bătrâni – fețe dintr-acelea arse de vânturi, cu ochi strălucitori sub sprâncenele groase și răzvrătite, cu urechile roșii, legănându-se pe picioare, clătinați parcă de un ruliu continuu – stăteau de vorbă prin perdeaua de fum a pipelor lor. Ceea ce-și spuneau era de bună seamă pc placul acelor pasageri, pe care o traversare de treizeci-treizeci și șase de ore nu poate să nu-i emoționeze dinainte.

— Timp frumos, spunea unul.

— Bate briza dinspre nord-est care, după cât se vede, o să țină, adăuga altul.

— Trebuie să fie tare răcoare în preajma Balearelor, conchidea un al treilea, scuturând, prin lovituri în vârful unghiei, scrumul pipei stinse.