Conspiratia – volumul 2

Conspiratia de Sidney Sheldon volumul 2

- Ce vrea?

- Spune că dorește să vă ia un interviu. Scrie un articol despre bancheri.

Asta era cu totul altceva. Publicitatea de calitate era bună pentru afaceri. William Mann își îndreptă haina, își aranja părul și spuse:

- Poftește-! înăuntru.

Vizitatorul lui era american. Era bine îmbrăcat, ceea ce dovedea că lucra pentru un ziar sau o revistă dintre,cele mai bune.

- Domnul Mann?

- Da.

- Robert Bellamy.

- Secretara m-a informat că doriți să scrieți un articol despre mine.

- Ei bine, nu în întregime despre dumneavoastră, spuse Robert. Dar veți avea un rol proeminent. Ziarul meu...

- Care anume?

- Wall Street Journal. Aha, da. Excelent.

- Ziarul meu este de părere că majoritatea bancherilor sînt prea izolați de ceea ce se întîmplă în restul lumii. Călătoresc rar, nu vizitează alte țări. Dumneavoastră, pe de altă parte, aveți reputația unui om care călătorește mult.

- Da, așa cred, spuse Mann cu modestie. De fapt, m-am întors săptămîna trecută din Elveția.

- Da? V-a plăcut?

- Da. M-am întîlnit cu cîțiva din bancherii de acolo. Am discutat despre problemele economice inter-naționale.

Robert scoase un caiet de însemnări și începu să-și noteze.

- Ați avut timp și pentru a vă distra?

- Nu prea. Oh, am făcut un mic tur al Alpilor cu unul din autobuzele de acolo. Nu mai văzusem Alpii. Robert mai scrise ceva.

- Un tur. Este exact ceea ce noi căutăm, spuse Robert încurajator. Presupun că ați întîlnit o mulțime de oameni interesanți în acel autobuz.

- Interesanți? Se gîndi la texanul care încercase să împrumute bani de la el. Nu prea.

- Nu?

Mann îl privi. Reporterul aștepta ca el să spună mai multe. Veți avea un rol proeminent.

- Era o tînără rusoaică.

Robert scrise ceva.

- Da? Povestiți-mi despre ea.

- Ei bine, am început să discutăm și i-am explicat cît de înapoiată este Rusia și ce-probleme grave vor avea dacă nu se schimbă ceva.

- Probabil a fost foarte impresionată, spuse Robert.

- Oh, da. Părea o tînără isteață. Pentru o rusoaică, adică. Știți, sînt așa de izolați.

- V-a spus numele ei?

- Nu... ba da. Olga și încă ceva.

- Nu v-a spus de unde anume vine?

- Ba da. Lucrează ca bibliotecară la biblioteca principală din Kiev. Era prima ei călătorie peste hotare. Cred că din cauza glasnostului. Dacă vreți să știți părerea mea... Se opri pentru a se asigura că Robert își notează. Gorbaciov a distrus Rusia, Germania de Est a fost dată pe tavă Bonn-ului. Pe plan politic Gorbaciov s-a mișcat prea repede, iar pe pian economic mult prea încet.

- Este fascinant, murmură Robert. Mai petrecu încă o jumătate de oră în compania bancherului, as-cultînd comentariile sale dogmatice despre o mulțime de lucruri, de la Piața Comună !a controlul armelor. Nu reuși să obțină și alte informații referitoare la ceilalți^pasageri.

Reîntorcîndu-se la hotel, Robert îi telefona generalului Hilliard.

- O ciipă, comandante Beliamy.

Auzi mai multe pocnituri, apoi vocea generalului.

- Da, comandante?

- Am mâi găsit un pasager, generale.

- Numele? .

— William Mann. Deține o bancă în Fort Smith, Canada,

- Mulțumesc, comandante. Voi aranja ca autori

tățile canadiene să vorbească imediat cu el.

- Și mi-a dat o nouă urmă. Voi pleca în Rusia în

seara asta. Voi avea nevoie de o viză de la Inturist.

- De unde sunați?

-Fort Smith.

- Oprit i-vă la Visigoth Hotel din Stocii ol m. La

recepție vă va aștepta un plic.

- Mulțumesc.

Mesaj fulger

Strict confidențial

NSA Către director CGHQ

Exemplarul unu din (unu) exemplare

Subiect: Operațiunea Judecata de Apoi

7. William Mann - Fort Smith

Sfîrșitul mesajului

La ora unsprezece în acea seară, se auzi soneria de la casa lui Wiiliam Mann. Nu aștepta pe nimeni și nu-i plăceau vizitatorii neașteptați. Menajera plecase deja, iar soția dormea în dorrnitorul de la etaj. Supărat, Mann deschise ușa de la intrare. Doi bărbați îmbrăcați în costume negre stăteau în pragul ușii.

-William Mann?

- Da.

Unul din cei doi îi prezentă o legitimație.

- Sîntem de la Banca Canadei. Putem intra?

Mann se încruntă,

- Despre ce e vorba?

- Am prefera să discutăm înăuntru, dacă nu aveți

nimicjmpotrivă.

-în regulă.

îi conduse pe cei doi în sufragerie.

- Ați fost de curînd în Elveția, nu-i așa?

- întrebarea îl luă prin surprindere.

- Poftim? Da, dar ce anume...

- Cît timp ați fost plecat v-am controlat registrele,

domnule Mann. Sînteți la curent cu faptul că lipsește

un milion de dolari din banca dumneavoastră?

Mann îi privi înspăimîntat.

- Despre ce vorbiți? Eu însumi controlez în fiecare

săptămînă acele registre. Niciodată nu a lipsit nici

măcar un penny!

- Un milion de dolari, domnule Mann. Noi credem

că i-ați delapidat.

Fața lui Mann se făcu roșie ca racul. Vorbi repede

și incoerent.

- Cum.., cum îndrăzniți! Plecați de aici pînă nu

chem poliția.

- Nu v-ar ajuta cu nimic. Vrem să vă căiți.

Se holba la ei, perplex.

- Să mă căiesc? Pentru ce? Sînteți nebuni!

- Nu, șir.

Unul dintre ei scoase un pistol.

- Luați loc, domnule Mann.

Oh, Dumnezeule! Voi fi jefuit!

- Uite,, spuse Mann, luați tot ce vreți, Nu e nevoie

de violență și...

- Luați loc, vă rugăm.

Cel de-al doilea bărbat se îndreptă spre dulapul cu băuturi. Era încuiat. Sparse sticla și îl deschise. Luă un pahar mare de apă, îl umplu cu scotch și îl duse spre scaunul pe care stătea Mann.

- Beți-l. Vă va relaxa.

- Eu.., eu niciodată nu beau după cină. Doctorul

mi-a...

Celălalt bărbat puse pistolul la tîmpla lui Mann.

- Bea-! sau paharul se va umple cu creierii tăi.

Mann înțelese că se afla în mîinile a doi maniaci. Luă paharul cu mîini care tremurau și bău o înghițitură.

-Bea-ltot.

Mann mai luă o înghițitură.

- Ce... ce anume doriți?

Ridică vocea sperînd că soția îl va auzi și va coborî, dar era o speranță deșartă. Știa că doarme foarte adînc. Cei doi veniseră probabil să-i jefuiască locuința. De ce nu se apucă de treabă?

- Aveți tot timpul, spuse el. Eu nu vă voi opri.

- Termină ce e în pahar.

- Nu e necesar. Eu...

Bărbatul îl lovi peste ureche. Mann ameți de durere.

- Bea tot ce e în pahar.

Mann înghiți restul băuturii dintr-p singură sorbitură și simți cum îl arde pe dinăuntru, începea să se îmbete.

- Seiful meu este sus în dormitor, spuse el.

Pronunța tot mai greu cuvintele. Vi-I deschid dacă

vreți. Poate că asta o va trezi pe soția lui și va chema

poliția.

- Nu e nici o grabă, spuse cel cu arma. Mai ai

timp suficient pentru încă un pahar.

Al doilea bărbat se îndreptă din nou spre dulap și umplu paharul pînă sus.

- Poftim.

- Nu, nu mai... protestă Mann. Nu mai vreau să

beau.

Paharul îi fu pus în mînă. -

- Bea-l tot.

- Dar, nu mai...

-Bea.

Păi dacă așa vor, de ce nu? Cu cît se termina mai repede acest coșmar cu atît mai bine. Bău o înghițitură zdravănă și se înecă.

- Dacă beau mai mult mi se va face rău.

Bărbatul spuse calm:

- Dacă ți se face rău, te omor.

Mann ridică ochii și îl privi, apoi îl privi și pe partenerul iui. Parcă erau-doi din fiecare.

- Ce vreți toți de la mine? mormăi el.

- Ți-am spus deja. Vrem să te călești.

William Mann dădu din cap, amețit de băutură.

- O.K., mă căiesc.

Omul zîmbi.

- Vezi, asta e tot ce-ți cerem. Acum... Puse o foaie

de hîrtie în mîna lui Mann. Nu trebuie decît să sprii

„îmi pare rău. lartă-mă."

Mann îl vedea ca prin ceață.

- Asta-i tot?

- Da, tot. Și apoi plecăm.

Mann se liniști brusc. Deci despre asta era vorba. Sînt niște fanatici religioși. Și de îndată ce vor pleca va chema poliția și va cere să fie arestați. Voi avea grijă ca ticăloșii să fie spînzurați.

- Scrie, domnule Mann.

îi era greu să se concentreze.

- Ce ați spus că trebuie să scriu?

- Scrie doar „îmi pare rău. lartă-mă."

- în regulă. Nu putea să țină stiloul jn mînă. Se

concentra foarte tare și începu să scrie, „îmi pare rău.

Iartă-mă."

Bărbatul luă hîrtia din mîna lui, apucînci-o de un colț.

- Foarte bine, domnule Mann. A fost ușor, nu-i așa?

Camera începea să se învîrtească.

- Da. Mulțumesc. M-am căit. Acum vreți să plecați?

- Văd că ești stîngaci.

- Poftim?

- Ești stîngaci.

-Da.

- Au avut loc multe jafuri prin preajmă, domnule

Mann. îți vom da o armă.

Simți cum i se pune-un pisto!4n mîna stîngă.

- Știi cum să folosești un pistol?

-Nu.

- E foarte simplu. Se procedează așa... Bărbatul

ridică pistolul la tîmpla lui Mann și apăsă degetul

bancherului P© trăgaci. Se auzi un zgomot înfundat,

Hîrtia pătată de sînge căzu pe podea. '

- Așa trebuie procedat, spuse unul dintre bărbați.

Noapte bună, domnule Mann.

Mesaj fulger : Strict confidențial'. CGQO către director NSA Exemplarul unu din (unu) exemplare Subiect: Operațiunea Judecata de Apoi 7. WilHam Mann - Fort Smith - eliminat Sfîrșitul mesajului

Sidney Sheldon

Ziua a zecea

Foit Smith, Canada

în dimineața următoare judecătorul de instrucție raportă că lipsește un milion de dolari din banca lui Mann. Poliția înregistra moartea lui Mann ca sinucidere.

Banii nu au fost găsiți niciodată.

Capitolul Douăzeci și Nouă

Ziua a unsprezecea

Bruxelles, orele 03:00

Generalul Shipley, comandantul forțelor NATO, a fost trezit de aghiotantul său.

- îmi pare rău că vă deranjez, generale, dar se

pare că avem o problemă.

Generalul se ridică în pat, frecîndu-și ochii pentru a-și alunga somnul. Se culcase tîrziu pentru că se ocupase de un grup de senatori americani veniți în vizită.

- Ce fel de problemă, Billy?

- Tocmai am primit un telefon de la turnul radar,

șir. Ori tot echipamentul nostru s-a defectat, ori avem

niște vizitatori străini.