Cristofor Columb

CUPRINS:

— Prefață

— Descoperirea Madeirei, a insulelor Capului Verde, a Azorelor, a Guineei și a Congoului.

— Bartolomeu Dias.

— Caboto și Labradorul.

— Aspirațiile geografice și comerciale în Evul mediu.

— Eroarea general admisă în legătură cu distanța care despărțea Europa de Asia.

— Nașterea lui Cristofor Columb.

— Primele sale călătorii.

— Proiectele sale respinse.

— Timpul petrecut de el în mănăstirea franciscanilor.

— Este primit, în fine, de Fernando și Isabel.

— Înțelegerea din 17 aprilie 1492.

— Frații Pinzón.

— Trei caravele armate în portul Palos.

— Plecarea din 3 august 1492.pag. 10II.-Prima călătorie: Gran Canaria.

— Gomera.

— Variație magnetică.

— Simptome de revoltă.

— Pământ! Pământ!

— San Salvador.

— Luare în stăpânire.

— Conceptión.

— Femandina sau Grande Exuma.

— Isabela sau Insula Lungă.

— Insulele Mucare.

— Cuba.

— Descrierea insulei.

— Arhipelagul Nuestra Senora.

— Insula Espanola sau Santo Domingo.

— Insulița Tortuga.

— Cacicul la bordul „Santa Măriei”.

— Caravela lui Columb eșuează și nu poate fi ranfluată.

— Insulița Monte Cristi.

— Întoarcerea.

— Furtună.

— Sosirea în Spania.

— Omagii aduse lui Cristofor Columb.pag. 28III.-A doua călătorie: o flotă de șaptesprezece nave.

— Insula Hierro.

— Dominica.

— Maria Galante.

— Guadalupe.

— Canibalii.

— Montserrat – Santa Maria la Redonda.

— San Martín și Santa Cruz.

— Arhipelagul Las Once Mil Virgenes.

— Insula San Juan Evangelista sau Puerto Rico.

— Insula Espanola.

— Primii coloniști masacrați.

— Întemeierea orașului Isabela.

— Trimiterea în Spania a două corăbii încărcate cu bogății.

— Fortul Santo Tomás, ridicat în provincia Cibao.

— Don Diego, fratele lui Columb, numit guvernator al insulei.

— Jamaica.

— Coasta Cubei.

— Remora.

— Întoarcerea la Isabela.

— Cacicul luat prizonier.

— Revolta indigenilor.

— Foamete.

— Columb calomniat în Spania.

— Trimiterea comisarului Juan de Aguado la Isabela.

— Minele de aur.

— Plecarea lui Columb.

— Sosirea lui la Cádiz.pag. 46IV.-A treia călătorie: Madeira.

— Santiago din arhipelagul Capului Verde.

— Trinidad.

— Prima observare a coastei americane a Venezuelei, dincolo de Orinoco, actualmente provincia Cumana.

— Golful Paria.

— Los Jardinos.

— Tobago.

— Grenada.

— Margarita.

— Cubaga.

— Insula Espanola în perioada absenței lui Columb.

— Întemeierea orașului Santo Domingo.

— Sosirea lui Columb.

— Nesupunerea coloniei.

— Plângeri în Spania.

— Bobadilla trimis de rege să cerceteze comportarea lui Columb.

— Columb pus în lanțuri și expediat în Spania împreună cu cei doi frați ai săi.

— Aducerea lui în fața lui Fernando și a Isabelei.

— Redobândirea bunăvoinței regale pag.60V.-A patra călătorie: o flotilă alcătuită din patru corăbii.

— Gran Canaria.

— Martinica.

— Dominica.

— Santa Cruz.

— Puerto Rico.

— Insula Espanola.

— Jamaica.

— Insulele Tortugas.

— Insula de Los Pinos.

— Insula Guanaja.

— Capul Honduras.

— Coasta americană de la Trujillo la golful Darién.

— Insulele Limonare.

— Insula Huerta.

— Coasta Veragua.

— Terenuri aurifere.

— Revolta indigenilor.

— Visul lui Columb.

— Portobelo.

— Los Mulatas.

— Escală în Jamaica.

— Mizerie.

— Revolta spaniolilor împotriva lui Columb.

— Eclipsa de lună.

— Sosirea lui Columb în insula Espanola.

— Întoarcerea lui Columb în Spania.

— Moartea lui, la 20 martie 1506.pag. 68

PREFAȚĂ.

Prezentând în „Magasin d'éducation et de récréation”, numărul 1, din 20 martie 1864, Englezii la Polul Nord (primul volum al romanului Călătoriile și aventurile căpitanului Hatteras), editorul Hetzel îi înștiința pe cititori: „Contractele încheiate cu domnul Jules Verne asigură colecției noastre o Nouă călătorie în jurul lumii și o Istorie generală a călătoriilor și a descoperirilor geografice, realizate potrivit unui plan cu totul nou, de învățatul scriitor”. Descoperirea Pământului, prima parte a anunțatei Istorii, avea să apară abia în mai 1870, cuprinzând și un capitol consacrat lui Cristofor Columb. Nu este însă textul a cărui traducere v-o ofer, grație Editurii Nemira, ca un omagiu adus ilustrului navigator, la împlinirea unei jumătăți de mileniu de când geniul, cutezanța și pătimirile sale au făcut ca pe hărțile globului să se ivească un nou continent. Dintr-o scrisoare adresată lui Hetzel în mai 1878, știm că „învățatul scriitor” lucra la o nouă versiune a Descoperirii Pământului, care a văzut lumina tiparului în luna octombrie a aceluiași an. Iar în 1882, capitolul VII al acestei noi versiuni va fi publicat în „Petite Bibliotheque Blanche”, sub dublul titlu Descoperirea Americii – Cristofor Columb, ceea ce mă face să cred că s-a urmărit o discretă celebrare a evenimentului, chiar dacă trei sute nouăzeci de ani nu este o cifră foarte rotundă. Volumul – „totalement introuvable”, mă asigură prietenii de la „Centre de documentation Jules Verne” din Amiens – mi-a fost dăruit, cu mai bine de un deceniu în urmă, de Jacques van Herp, căruia îi aduc aici preacuvenitele mulțumiri.

Figura lui Columb a exercitat o statornică fascinație asupra lui Jules Verne. E adevărat că marele călător ar fi putut sluji drept model celor mai prestigioși eroi ai „Călătoriilor extraordinare”. Nu are de ce să ne mire, deci, faptul că numele, împlinirile și himerele lui sunt evocate în opera verniană, uneori sub semnul ipotezei care schițează o virtuală realitate paralelă. În Copiii căpitanului Grant (1867), simpaticul Paganel observă că „Dacă Dias, în 1486, cu șase ani înaintea primei călătorii a lui Cristofor Columb, ar fi trecut de Capul Bunei Speranțe, descoperirea Americii ar fi putut întârzia cu o perioadă nedefinită. Într-adevăr, drumul Capului era cel mai scurt pentru a ajunge în Indiile Orientale. Or, navigând spre vest, nu căuta oare marele marinar genovez tocmai să scurteze călătoriile spre Țara Mirodeniilor? Deci, dacă Dias ar fi trecut de Cap, expediția lui Columb n-ar mai fi avut sens și, probabil, el n-ar mai fi întreprins-o.” În treacăt fie zis, așa cum se arată în textul de față, Dias a trecut de Cap, ce-i drept fără să ajungă în Indii. Dar, la distanță de numai o pagină, se susține că „abia în 1497, deci după cinci ani de la descoperirea Americii, vârful austral al Africii a fost depășit de Vasco da Gama”! Și autorul continuă, reluând, cu alt protagonist, ipoteza amintită: „Se poate deci afirma că dacă acesta din urmă l-ar fi precedat pe Columb, descoperirea noului continent ar fi întârziat, probabil, cu mai multe secole.”

O altă ipoteză, decurgând din ceea ce s-ar putea numi eroarea fundamentală a marelui navigator: „Crezându-se pe coastele Asiei, Columb considera în mod logic Cuba ca făcând parte din continent. El nu se mai gândi, deci, să-i dea ocol, luând hotărârea de a reveni spre est. Or, dacă nu s-ar fi înșelat, dacă ar fi continuat să urmeze direcția inițială, rezultatele expediției sale ar fi fost cu totul altele. Într-adevăr, sau ar fi ajuns în Florida, la extremitatea Americii de Nord, sau ar fi mers drept spre Mexic. În acest ultim caz, pe cine ar fi întâlnit, în locul unor băștinași ignoranți și sălbatici? Pe locuitorii marelui imperiu al aztecilor, ai acestui regat pe jumătate civilizat al lui Moctezuma. Ar fi găsit acolo orașe, armate, imense bogății și rolul său ar fi devenit, fără îndoială, cel al lui Hernán Cortés.” Columb conchistador! O ipostază neașteptată, chiar dacă, uneori, comportamentul guvernatorului noilor posesiuni spaniole lasă să se întrevadă escalada regretabilelor excese de mai târziu.

Convingerea nestrămutată a Amiralului că periplul său nu poate avea ca terminus decât Asia constituie un centru de interes narativ al acestei biografii romanțate. Configurația geografică a pământurilor descoperite, vegetația, bogățiile solului și ale subsolului, înfățișarea și obiceiurile băștinașilor sunt tot atâtea argumente în favoarea unei false identificări. Și cum, în „Călătoriile extraordinare”, documentul este utilizat ca suport și stimul al ficțiunii, naufragiații din Căpitan la cincisprezece ani – roman apărut în 1878, când Jules Verne definitiva noua versiune a Descoperirii Pământului – își închipuie că au ajuns în America de Sud, aflându-se, de fapt, în Africa.