Fauritorii de arme (THE WEAPON MAKERS)

Unu.

Hedrock aproape că uitase de raza spion. Ea continua să strălucească, imaginea de pe ecran arătând la fel de limpede ca întotdeauna sala imperială de conferințe. Mai erau oameni care se aplecau jos de tot, asupra mâinii ținerei cu fața rece așezată pe scaunul ca un tron și sunetele glasurilor lor se auzeau deslușit. Totul era așa cum trebuia să fie.

Dar Hedrock își pierduse orice interes pentru sala aceea de protocol, pentru scena de curte. Cuvintele înghețate ale tinerei i se învârteau mereu prin minte, deși trecuseră câteva minute bune de când le rostise.

— În împrejurările de față, spusese ea, nu ne putem îngădui luxul de a ne mai lua și alte riscuri cu acest trădător de la Arsenale. Ceea ce s-a întâmplat până acum este mult prea important. Drept care, domnule General Grall, ca măsură de precauție pur și simplu, îl veți spânzura. Înlănțuirea în timp a lucrurilor este importantă. Ca de obicei, va prânzi la masa mea, întrucât doresc să asist personal la execuție.

— Prea bine, Maiestate…

Hedrock se mișca fără astâmpăr înainte și înapoi în fața aparatului său video. Până la urmă se holbă din nou la ecran, care, în actuala sa formă materializată, ocupa în întregime colțul apartamentului. Conștient de situația sumbră, văzu că tânăra este încă în sala de consiliu, dar a rămas singură. Ședea cu un vag zâmbet pe fața ei prelungă. Zâmbetul i se istovi când atinse un instrument aflat pe scaunul ei și începu să dicteze cu glas limpede, ca de clopot.

O vreme, Hedrock așteptă să se pătrundă pe deplin de treburile curente de palat pe care le discuta ea. În minte îi stăruia un țel, o încăpățânare din ce în ce mai îndârjită de a nu accepta eșecul reprezentat de situația actuală. Cu multă grijă, începu să-și acordeze teleecranul.

Imaginea tinerei Împărătese se estompă. Placa vizuală pâlpâi aducând o lumină informă, dar în cele din urmă contură fața unui bărbat și apoi se stabiliză. Hedrock spuse:

— Convocarea consiliului superior al făuritorilor de arme.

— Dar o să dureze măcar un minutspuse cu gravitate bărbatul de pe ecranpână ce stabilim legătura cu diversele locuri unde se află membrii consiliului.

Hedrock încuviință țeapăn din cap. Deodată îl apucă frica. Până atunci glasul lui fusese destul de ferm, dar avea senzația că va începe să-l tremure ca la bătrâni. Rămase calm locului, străduindu-se în mod conștient să destindă această încordare. Când se uită din nou la ecran, imaginea unică era înlocuită acum de douăsprezece imagini din locuri diferite; erau deci destui consilieri prezenți pentru ca adunarea să fie legal constituită. Începu imediat o relatare a condamnării sale la moarte. Într-un târziu încheie:

— Nu încape îndoială că se întâmplă ceva important. De mai multe ori în cursul ultimelor două săptămâni, când s-a convocat o conferință imperială, m-am trezit abătut către conversații plicticoase cu ofițeri superiori, împiedicat fiind astfel să revin la mine acasă. Dar după părerea mea, factorul semnificativ al ordinului de spânzurare este elementul timp implicat. Observați că nu voi fi arestat decât la unu, adică peste trei ore. Și pe urmă mi s-a mai permis să revin în apartamentul meu la timp pentru a asculta pronunțarea sentinței. Dacă oamenii cunosc topografia Arsenalelor, cu siguranță că-și dau seama că cele trei ore pe care le am la îndemână sunt un răgaz suficient pentru fuga mea.

— Adică vrei să spui că ai de gând să rămâi? Îl întrebă cu asprime consilierul Peter Cadron.

Pe Hedrock iarăși îl copleși senzația de răceală și înțepeneală. Când vorbi din nou, vocea lui avea un ușor tremur, deși cuvintele în sine erau precise și, în esența lor, încrezătoare:

— Vă rog să nu uitați, domnule Cadron, că noi am analizat împreună caracterul Împărătesei. Presiunile socio-tehnice anormale ale epocii au făcut-o la fel de neliniștită și înclinată spre aventurism așa cum sunt toți cei19 miliarde de supuși ai ei. Are poftă de schimbări, de distracții, de emoții și experiențe noi. Dar mai presus de toate ea întruchipează puterea imperială, reprezentativă pentru forțele conservatoare, potrivnice schimbărilor. Rezultatul este o permanentă luptă mintală, o periculoasă stare de dezechilibru, care de veacuri încoace face din ea cel mai rău dușman al Arsenalelor.

Fără doar și poate, execuția prin spânzurătoare îi va îmboldi nervii tociți, zise cu răceală alt consilier. Cele câteva clipe cât te va vedea zbuciumându-te și zvârcolindu-te în ștreang, viața i se va părea mai puțin monotonă și cenușie.

— Ceea ce aveam în minte, spuse cu seriozitate Hedrock, este că unul dintre Negatiștii noștri ar putea rezolva diverșii factori pentru a oferi sfaturi cu privire la valoarea practică a rămânerii mele.

— Îl vom consulta pe Edward Gonish, spuse Peter Cadron. Te rog, numai, să ai răbdare până când discutăm în particular această chestiune.

Se retraseră, dar nu din punct de vedere vizual, căci fețele lor rămaseră pe ecranul video și cu toate că Hedrock îi vedea mișcând din buze, nu ajungea până la el nici o voce. Conversația continuă multă vreme și un răstimp ce i se păru interminabil i se explica ceva unei persoane nevăzute. Atât de tare se prelungi scena, încât până la urmă Hedrock rămase cu dinții și pumnii încleștați. Scoase un oftat de ușurare când luă sfârșit acest răgaz de tăcere și când Peter Cadron spuse:

— Raportăm cu regret că Negatistul, Edward Gonish, consideră că nu sunt destui factori cunoscuți lui ca să-l ofere vreun fir conducător. Așadar ne rămâne o singură cale logică și deci dorim să punem o singură întrebare: La ce oră ți se vor reduce la minimum șansele de a fugi din palat? Ai putea rămâne la prânz?