Fie-ne Tranzitia Usoara
Aa
Perle romanești
Lămurire.
Nu avem multe certitudini după șaptesprezece ani de tranziție,dar una se impune:„Testamentul” lui Ienachita Văcărescu e cel mai izbutit text comic din istoria literaturii romane. Acum,în 2006,avem motive sa conchidem apăsat:nu numai ca stăm prost la „a patriei cinstire”,dar calificativul coboară spre mizerabil când vine vorba despre „creșterea limbii romanești”. Limba romana e,poate,singurul persecutat al tranziției care nu-și va găsi dreptatea nicăieri. Fiecare dintre noi se poate adresa unor instanțe de la care așteaptă o decizie favorabila. Prin contrast,limba romana nu are acces la actul de justiție sau la gestul reparatoriu. Ea nu se va deplasa cu jalba în proțap la tribunal. Nu va ajunge,animata de-o ultima nădejde,fie ea cat de străvezie,la Strasbourg,Haga,Lausanne sau Geneva. Nu. Limba romana va fi schingiuita mai departe,pana când se va transforma într-un martir agasat de propriul sau supliciu. Va suporta agresiuni,va indura prevertiri și degradări,va fi poligonul de încercare în care un nou tip de torționar își va verifica arsenalul înainte de-a trece la fapte. așa se întâmpla de câteva decenii. Comunismul a instaurat nu doar dictatura proletariatului,ci și pe cea a clișeului purtător de încărcătură patriotica.
El a uniformizat formele de expresie publica pana la imbecilizare și a stabilit regulile unui cod paralizant. Bălmăjeala semidocta,furorul lozincard și gargara monotona au făcut ravagii. Mai târziu,capitalismul voios al anilor 1990 a luat o măsura de bun-simț (desființarea cenzurii),pe care insa a distribuit-o la pachet cu o gafa (desființarea auto-cenzurii). Tara în care aflatul în treaba și datul cu părerea ajunseseră de mult sporturi naționale s-a înfiorat de placere. Im fine,romanul era liber sa spună orice. Și-deloc în ultimul rand-oricum. *
Unda de soc a exploziei se simte și astăzi. Parca nicicând nu s-a vorbit atât de neglijent și de prost ca în România ultimilor ani. Discursul public nu mai tine cont de nici o rigoare. Gradul de paranoia se măsoară cel mai bine din clipa când îi pui omului un microfon în mana. În ziare,la radio(mai puțin)și la televizor(în cantități copleșitoare)defilează o lume care cuvântează stupefiant,anapoda,incolor. Se poarta vidul. E la mare moda lipsa de mesaj și de măsură. Rare au fost epocile când teoria formei fora fond a cunoscut o atât de corecta ilustrare. Ca și cum asta n-ar fi de-ajuns,suntem în faza în care oricine simte ca are ceva de comunicat nației confisca prim-planul și turuie netulburat. Stăvilarul a cedat inca din ultimele zile ale lui 1989,când Televiziunea Romana Libera(mai țineți minte?)a devenit locul de pelerinaj al tuturor celor care percepeau tăcerea ca pe cel mai stânjenitor dintre handicapuri. Cumetre bigote,plutonieri agitați,crainici în curs de năpârlire,ciobani sosiți din cine știe ce funduri de tara „la televiziune”,preoți cu ochii înfundați în gravane,colindători gureși,ideologi gata sa pactizeze cu „oamenii de bine”,rapsozi emancipați,regizori instabili psihic-cu toții au contribuit la prima forma de deriva a discursului. Și cum tocmai se stabilise ca era interzis sa interzici,lucrurile au deranjat ireparabil. Spirala exprimării nătânge n-a mai putut fi controlata. Mare cititoare de Orwell,nația romana a vibrat patima la nouvorba din 1984,și-a suflecat mânecile și s-a pus pe treaba.
Primul pas:înlocuirea vechii limbi de lemn cu un produs adecvat noilor cerințe. Inflația de neologisme forțate a marcat începutul deceniului trecut,prin efortul tenace al comandoului de tehnocrați strânși de Petre Roman pentru a forma cel dintâi guvern postdecembrist. Cuvintele și expresiile la moda pana pe 22 decembrie 1989 au fost evacuate grabnic,pentru a face loc substituenților cosmopolitene. Alaiul calchierilor s-a pus în mișcare maiestuos și s-a oprit fie departe de dicționare,fie în inima lor. Va amintiți? „Implementare”, „achiesare”, „anvizajare” și alte delicii ale împrumutului iute și nesăbuit. Atenta ca întotdeauna la importuri,comunitatea roma a inaugurat atunci un obicei pe care nu l-a abandonat nici astăzi:botezarea copiilor cu substantive comune preschimbate vesel în nume proprii. Cutați în registrele de stare civila și veți găsi,fora îndoiala,persoane pe care le cheamă Expertiza,Arierata sau Emergenta.
Astăzi radem când aflam din presa ca s-a măritat Mercedesa,dar uitam ca începuturile au fost făcute acum un deceniu și jumătate în urma. Al doilea pas,la fel de important ca primul,a fost romgleza,temeneaua lexicala făcuta în fata noilor eroi civilizatori. Ne plasam inca de atunci,fara sa știm, pe axa Londra-Washington. Abuzul de fandoseli englezești-briefing,staff,human resources,commitment,chalenge,prime time etc.-si de berberisme strepezitoare-a șerui(de le to share),a chesui (de le to cash),a downloada,a focusa,a forwarda,a prioritiza,a atrgeta etc.- s-a soldat cu o reactiepe cat de inflamata,pe atât de inutila. Unul dintre romanii mari (a nu se confunda cu marii romani)a propus înființarea unei politii a limbii,care sa purceadă neîntârziat la purificarea strămoșescului langaj. Numai ca o lege împotriva ronglezei ar fi fost aidoma unui sandvici fara pâine:îndrăzneț ca intenție,dar ridicol în clipul transpunerii în fapt. Oricum,din lumea mai buna în care se afla,maestrul Orwell a suspinat satisfăcut. Iată ca,la atâtea decenii de la cartea lui,inca se găseau adepți care să-i confirme de jos,de pe pământ,ca viața are uneori straniul obicei de-a imita arta.
Și iată-ne ajunși,în fine,la ceea ce ne doare astăzi și acum:la prestația vorbitorului public în tranziție. Nu e nevoie de o cercetare aplicata ca sa constați ca prestația respectiva obține destul de rar nota de trecere. Partea cu adevărat delicata consta în rolul pe care îl joaca o buna parte din cei suportați zilnic și silnic de public. Oamenii aceștia sunt modele,vedete,formatori de opinie. Unii au emisiuni la televizor sau la radio,alții umplu ritmic paginile de ziar. Destul dintre cei care-i urmăresc au tendința să-i imite. Rezultatul e cutremurător. Lumea vorbește prost și fiindcă asta vede/aude la televizor sau citește în gazeta.
Ecranul e luat în stăpânire de statui mascatoare ale indigentei. Inși fora miez,charisma și obraz sunt lăsați sa derapeze violent,sub ochii prea indiferenți ai celor care s-ar cuveni să-i sancționeze cu telecomanda. Elita,o noțiune oricum compromisa sistematic în ultima vreme,mai primește o lovitura. Caci,nu-i așa,la televizor nu se mai înființează omul simplu de pe strada,ca în decembrie 1989,ci elita. Crema. Cei mai buni dintre cei mai buni. De aproape un an și jumătate,am privilegiul ingrat al unei cronici TV pe care o țin într-un cotidian admirat și suduit cu egala dârzenie:Evenimentul zilei. Cele cinci tablete pe care le scriu săptămânal m-au obligat sa dezvolt un soi de disciplina a privitorului. Lucru normal,dat fiind ca aveam de-a face,în fond,cu cel mai puternic comunicator al momentului. Prin urmare,am invitat sa mă uit la televizor,îndeosebi la emisiunile-dezbatere sau de divertisment,cu un blocnotes la îndemână. Sigur,exista zile când recolta e săraca sau banala. Dar exista și cazuri răsplătitoare,când te temi sa nu ti se termine pasta din pix în timp ce mâzgălești furibund. Inițial,citatele strânse mi-au servit drept punct de sprijin pentru cronicile din ziar. Pe urma mi-am dat seama ca ar putea fi valorificate la un alt nivel. Din ele nu s-ar putea obține un portret al României,ci mai degrabă o caricatura. așa mi-a îmbobocit în minte ideea unei culegeri de perle ale tranziției. Ceva asemănător a deschis,în primăvara lui 2005,colecția de carte comica Rasul lumii,pe care o coordonez la Humanitas. Volumul s-a numitantologie de vorbe de duh (autor: Des Machale)și a repurtat un succes reconfortant. Fie-ne tranziția ușoara are în linii mari aceeași structura,dar răstoarnă raportul dintre umorul intenționat și involuntar. Daca Des Machale a colecționat cu predilecție comicării voite,cartea de fata va oferă în primul rând lufturi de exprimare. Lejerități caraghioase,construcții ilogice,combinații imbatabile de tembelism și ignoranta. Dar și expresii ramase în memoria noastră afectiva și efectiva. Cele mai multe provin din zona televiziunii,unde emiterea inepțiilor a ajuns sa fie o îndeletnicire de-a dreptul voluptoasa pentru unii rostitori. Altele sunt culese din paginile ziarelor,din anumite emisiuni de la radio sau –cazuri raredin cărți apărute după 1989.
Urmează,așadar,o porție de ga(n)gaveli care aparțin câtorva dintre celebritățile spațiului nostru public. Printre autori se număra Ion Iliescu și Loredana Groza,Marian Vanghelie și Oana Zavoranu,Coști Ioniță și Traian Băsescu,Gigi Bacali și Mircea Radu,Gică Hagi și Romanița Iovan,Dumitru Dragomir și Mihaela Tatu,Cristina Rus și Cornel Dinu,Jean de la Craiova și Viorel Hrebenciuc. M-am decis sa preiau metoda de inventariere a lui Des Machale și sa grupez noianul de cugetări pe secțiuni tematice:afaceri,filosofie și religie,justiție și viața sociala,media,politica,texte muzicale&muzica și varii. Toate acestea compun grosul cărții (cuvânt oarecum impropriu pentru un produs mai degrabă subțire)și se înscriu sub genericul „Așa nu”. La final exista insa și un capitol cu „De toate”,care sta sub semnul lui „Așa da”. Aici veți găsi vorbe de duh veritabile:calambururi,formule casant-ironice,înțepături fine,constatări hazlii,panseuri inspirate. Caunul căruia îi displac partipriurile,am decis sa nu țin cont de identitatea sau de amplasamentul public al autorului. Daca oamenii fata de care nu am o prețuire aparte au spus lucruri antologabile,m-am inclinat și le-am consemnat isprăvile. Ce-i drept,unii dintre ei sunt reprezentați copios și în materie de umor involuntar. Dintre maeștrii „Witz”-urilor autentice îi amintesc pe Nicu Covaci și Cornel Regman,Teo Trandafir și Dorin Tudoran,Nicolae Badea și Radu Cosasu,Calin-Andrei Mihăilescu și Dan Puric,Sorin Cartu și Andrei Pleșu,Liviu Mihaiu și Ion Rațiu sau-special guest star-Jonathan Scheele,căci,iată,integrarea bate tot mai nervos la ușa.
Un ultim detaliu. Cartea se încheie cu propunerea unei ghidușii interactive. În ultimele pagini sunteți invitați sa alcătuiți un top personal al perlelor care v-au atras atenția în acest volum(fie ele false sau veritabile) și să-i îmbogățiți recolta,daca va ispiti ideea. Și indiferent daca veți marșa sau nu,închei cu o urare:fie-vă lectura plăcuta.
RADU PARASCHIVESCU.
Așa nu.
I. afaceri,economie,finanțe
1. Conform Legii bugetului,exista un capitol special în care am dreptul sa prind posibilitatea vânzării spatiilor comerciale care prin Legea 550 am atribuții sa le vând,și în cazul vânzării acelor spatii comerciale sumele respective erau prinse pe capitolul respectiv.
MARIAN VANGHELIE
2. Oricine are dreptul sa fie mai bogat decât altcineva.
IOAN BACALI
3. Agenții sunt agenți,agențiile sunt agenții,iar agenții economici sunt agenți economici.
MISU NEGRITOIU
4. Haideți sa nu ne aruncam cu privatizarea într-un avânt democratic.
NICOLAE VĂCĂROIU
5. Nimeni în afara de Dumnezeu nu poate interzice libera circulație a mărfurilor afara după 1 ianuarie 2007,fie ele și mașini second hand.
CONSTANTIN STROE
6. Oamenii de afaceri din România au cu toții interese de grup personale.
GIGI BECALI
7. Ce părere am despre globalizare?Da-i în gura mă-sii de nenorociți.
ION DOLANESCU
8. Suntem saraci. Suntem săraci Suntem foarte săraci.
GEORGE COPOS
9. Eu nu cred ca un om bogat este unul cu venituri mari,ci unul care consuma foarte mult.
MIHAI TANASESCU
10. Dețin în proprietate o mie de metri cubi de teren intra-vilan.
CRISTIAN POPESCU
„PIEDONE”
11. În prezent,sumele alocate transportului în comun sunt infirme.
MARIAN VANGHELIE
12. Eu am înțeles ca vorbim de afaceriștii adevărați. Acest cocos e un papagal.
GIGI BECALI
13. Lumea are voie sa aibă doua conturi:unul în lei,unul în valuta și inca unul pentru economii. Mai mult,nu.
FLORIN GEORGESCU
14. Nu vom face privatizare de dragul privatizării,ci din contra.
NICOLAE VĂCĂROIU
15. Vom da subvenții în județul Ilfov,care inca și în mod special este agricol.
ANGHEL IORDANESCU
16. S-au verificat toate actele pe foștii trei ani pe care am fost primar.
MARIAN VANGHELIE
17. O sa reorganizez din punct de vedere total conducerea primăriei în general.
MIHAI ERBASU
18. A garanta proprietatea înseamnă a limita dreptul omului asupra proprietarii lui.
ION ILIESCU
19. La nivel de oferta,eu am introdus și un plan de introducere,la nivel de Romtelecom,a managerului prin calități totale.
OVIDIU MUNTEAN
20. N-am înțeles niciodată FMI-ul. Daca tot semnam un program,de ce n-au venit sa ne ajute să-l aplicam și sa ne dea banii înainte,nu după?
NICOLAE VĂCĂROIU
21. Băncile sunt conduse de bancheri în toată lumea,în afara de Cișmigiu și Herăstrău.
BOGDAN BALTHAZAR
22. Am vorbit chiar zilele trecute cu mai mulți parteneri de afaceri. Oameni serioși,din lumea interlopa.
GIGI BECALI
23. Poate nu am în spatele meu o activitate profesionala foarte mare,dar cred ca prin ce am demonstrat la sectorul 5,faptul ca i-am capacitat pe cetățenii sectorului 5,bătându-mă pe de o parte cu echipa domnului primar general de atunci,Băsescu,și cu o parte din echipa PSD,care am avut unele probleme cu ei și care au vrut sa mă elimine,în ultimii cinci ani este anormal sa mergem cu mașinile și cu transportul în comun cu care mergem.
MARIAN VANGHELIE
24. Cineva a vrut sa vina la Cornu ca să-mi numere găinile. I-am sugerat c-ar fi mai bine sa vina să-mi numere ouăle.
ADRIAN NĂSTASE
25. Becali e un brand. Eu la Avicola Iași pot sa fac pui Gigi Bacali,daca vreau.
GIGI BECALI
26. E mai ușor sa lucrezi cu banii statului decât cu ai tai. așa face toată lumea. așa se fac afacerile.
DORU GIUGULEA
27. Este de apreciat tendința leului de a da semnale ca poate sa se aprecieze.
ADRIAN VASILESCU
28. Vrem sa vindem aerul de deasupra și din jurul Gării de Nord pe foarte mulți bani.
RADU BERCEANU
29. Eu privatizez fiindcă asta înseamnă privatizarea:sa privatizezi.
OVIDIU MUSETESCU
30. Vi se pare ca evaluarea aceasta este cumva supraevaluata?
CRISTIAN POPESCU
„PIEDONE”
31. Bodu asta nu e băiat rău,așa când te uiți la el,dar e ca un copil infantil.
GIGI BECALI.
ÎI. filosofie și religie
1. Indiferent cum,într-un final,primordialitatea lui „a ști” politic și social,care nu înseamnă un glotosocietariem,își va desemna predictibilitatea,și în consecința echilibrul,intre „a fi” și „a avea”.
ULM SPINEANU
2. A considera ca modul în care exista omenirea nu privește omul în parte este o neștiința și o eroare fundamentala,pentru care omul va plăti corespunzător prin suferința.
LORIN FORTUNA
3. Cred ca Dumnezeu a băgat cate un Dumnezeu mic în fiecare dintre noi,sa ne arate ce-i binele și ce-i răul.
DUMITRU DRAGOMIR
4. Doar prin hazardul inconștient social nu se putea ajunge în sfere atât de aureolate și în plan financiar.
CORNEL DINU
5. Dumnezeu e cel mai tare serviciu de informații din lume-știe tot,chiar și-un fir de par.
GIGI BECALI
6. Noi suntem dincolo de lumea asta,mergem pe undeva,pe colea,și asta e atitudinea taranului roman,atitudinea asta,poate,a dus la perpetuarea poporului roman. Poate acest „dincolo de lumea asta” a dus la neînțelegerea,la un nivel greu de sesizat,ca veneam cu o moștenire.
IOAN TALPES
7. Am ratat clipa în favoarea eternității,iar eternitatea nu ne aparține.
DINU SARARU
8. Și preoții,la fel ca fotbaliștii,intra în joc cu un vesmânt comun,ceea ce înseamnă ca sunt destule asemănări intre noi.
TEOCTIST
9. Care-i problema?
GIGI BECALI
10. Biblia e ca un far luminând în noapte,în jurul căruia roiesc ca muștele toate celelalte cărți.
CORNELIU VADIM TUDOR
11. Destinul meu a fost marcat de soarta.
DAN IOSIF
12. Familia e sfânta,pe când patria…cum sa va spun,patria e sacra.
DUMITRU DRAGOMIR
13. Tot ceea ce se școlă deasupra nivelului marii poate fi considerat cu certitudine genial.
ELENA UDREA
14. Biblia a fost mereu lângă cei puternici.
CORNEL DINU
15. Omul este o persoana umana.
GHEORGHE HAGI
16. Gelozia e fiica mândriei și sora mai mica a iubirii.
DINU MAXER
17. Noi am pierdut multa vreme o perioada de timp.
ION ILIESCU
18. Sa dea Dumnezeu,domnu’Bolcas ca,daca nu spuneți adevărul,sa va bata Dumnezeu.
GIGI BECALI
19. Eu particip la conceptul de România.
IOAN TALPES
20. Daca cineva nu-și poate găsi liniștea decât la adăpostul calmant al unei religii,pe acel om trebuie să-l lași în pace,cu condiția sa te lase și el.
LORIN FORTUNA
21. Amorul este expresia dragostei.
