Ghidul spionului

Tainele unei vechi meserii în memoria celor căzuți pe fronturile "războiului tăcut"

CUPRINS:

I. DE LA EDEN LA. WASHINGTON.

Lucifer-spionul și Moise-șeful de agentură «

Samson și Dalila «învățăturile lui Sun-Tzu către spioni.

Alexandru Macedon, cifrul și. Cenzura.

Ștefan cel Mare, fondatorul. Securității!

"Poliția politică" vine de la Apus.

Napoleon – spionaj și dezinformare în stil imperial.

Spionii și independența SUA.

Benjamin Franklin-spion "dublu"?

II. INTELIGENȚE ÎN ILEGALITATE.

Spionaj fac întotdeauna ceilalți!

Premiul Nobel se obține mai ușor.

America – paradisul spionilor.

III. CONȘTIINȚA-O MARFĂ LA MARE PREȚ!

"Apostolii" de la Cambridgeàfc.

Kim Philby.

Francis Burgess.

Donald Maclean.

Sir Anthony Blunt.

John Carneross.

Homosexualul E. Hoover – maestrul șantajului.

Frustrarea duce la trădare.

IV. AGENȚII DE SPIONAJ – LĂNCIERII TRĂDĂRII.

Spionajul fără agenți – ca nunta fără lăutari!

"Craii" CIA de la Răsărit: Ceaușescu, Sadat, Pahlavi și Gorbaciov.

Transfugii ruși intoxică Occidentul!

Răzbunarea Moskviciului.

V. CANDIDAȚI LA PREMIUL NOBEL AL SPIONAJULUI.

Scriitori și spioni.

Spioni care au scris istoria.

Sidney Reilly.

Richard Sorge.

Rudolf Roesler.

Chaim Herzog '.

I. V. Andropov.

George Bush.

VI. SPIONAJ ȘI SEX TOTAL!

Națiunile-spion: spionaj pentru prosperitate.

Mata Hari – fatală dar nu ca spioană!

Lupte crunte, cu femei înfrunte.

Amor ruso-american.

Sex total cu. Soția premierului I.

Schimb de "rândunici" Anglia – URSS

"Afacerea Profumo" – sex cu. Cădere de guvern.

VII. ACȚIUNILE "ACOPERITE"

De la "asistență tehnică" la crimă.

Fidel Castro era. Mai "acoperit"

Nu există doar un holocaust I.

VIII. SPIONAJUL ATOMIC.

SUA a primit puterea (atomică) din Europa "Suntem toți niște fii de bestii!" "Dumnezeu a dat Americii bomba atomică" și. A ajuns în URSS!

Război rece cu spionaj la înălțime.

De aproape, se vede mai bine.

România-în obiectiv atomic!

IX. SPIONAJUL "PRIETENESC" "Nu există prietenii eterne. "

Israelul spionează "en gros" în SUA!

"Schimb de amabilități" SUA – Franța – Japonia.

ONU – cel mai mare centru de spionaj!

X. INFORMAȚIILE – REVOLUȚIE ÎN EVOLUȚIE.

Salvarea națională – informații și sacrificii.

Sursele publice și. Minciunile diplomatice.

Sursele umane și arta recrutării.

Dumnezeu a dat spionilor computerul!

Analiza și sinteza informațiilor-totul sau nimic!

Ionel I. C. Brătianu – un model prea îndepărtat.

Balcanii – ținuți "la foc mic" de SUA!

Războiul rece, înlocuit cu "pacea cartagineză": distrugerea din temelii a Estului?!

XI. SPIONAJUL ÎN SECOLUL XXI.

Toată lumea spionează pe toată lumea 1

Globalizare dar nu pentru spioni.

Internet – arma americană a invaziei tăcute.

Spionii și armamentul nuclear-garanții păcii!

Cunoașterea înseamnă putere și pentru România.

Spionajul privat – tot mai agresiv și fără limite.

"Încă un titlu-bombă!" – veți spune, mai mult ca sigur. "încă o carte-bombă!" –punctăm noi.

"Ghidul spionului român" nu e numai un titlu de senzație. Este și o carte demnă de "Colecția Exploziv", așa cum, de ani buni, ne-am obișnuit cititorii. Cititori care au înțeles repede că, nu degeaba, editura noastră se numește "Obiectiv" și că ceva "exploziv" poate fi și "obiectiv", nu senzațional cu orice preț.

În ce ne privește, ne-am convins, cu timpul, că avem cititori extrem de inteligenți și, mai ales, adevărați români. Nu voi spune că sunt mai inteligenți decât ai "altora", cum o fac anumiți "academicieni" cu umor, dar un lucru este cert: cititorii noștri sunt avizi de a cunoaște ADEVĂRUL, chiar dacă, inițial, au mai avut unele prejudecăți generate de o continuă și (in) conștientă campanie antinațională post-decembristă. Patrioți și bine intenționați. Lucru dovedit de sutele de taloane-comenzi și scrisori de felicitare/propuneri primite, de reacția pozitivă a numeroase "nume grele" ale României acestui început de mileniu.

Mai rămânie, doar, să înțeleagă și unii parveniți ai perioadei post-decembriste că, într-o asemenea tranziție spre dezastru, pe lângă faptul că sunt datori celor pe seama cărora s-au îmbogățit, susținerea adevărului și a imaginii României este mai importantă decât sponsorizarea generoasă a unor concursuri de Miss, cu avantajele (sperate) de rigoare! Că unii nu pot avea bogăția lor materială dar speră într-o bogăție spirituală pe care nu și-o pot permite la prețurile (obiectiv subiective) actuale, că în toate trebuie să existe și o compensație. Un lucru pe care Mecena l-a înțeles foarte bine.

Mai trebuie să înțeleagă, apoi și cei care àu (mai) rămas să se ocupe de comerțul cu o "marfă" extrem de fragilă: cartea. Că a te baza doar pe marii editori și a-i neglija pe ceilalți (posibili viitori mari editori) înseamnă nu numai o greșeală de strategie economică dar și a pune bazele unei dictaturi editoriale, cu grave consecințe ulterioare, nu numai pentru libertatea cuvântului dar și pentru propria libertate și existență. Că a accepta așa-ziși "colegi" specializați în neseriozitate și "țepe" înseamnă o greșală fatală pentru breaslă, pe care ar trebui să o evite și editurile serioase.

Cartea nu este numai o "marfă". Este "hrana spirituală" a existenței unui popor, în cele mai grele momente sau perioade alë sale. O Nație rămasă fără cultură mai are un singur pas de făcut pentru a dispărea de pe scena Istoriei: să renunțe la limba națională! Iar o "cultură" anti-națională, berbece împotriva istoriei, valorilor naționale și conștiinței de neam, duce la același lucru!

"Unii" încearcă să ne "învețe" că ideea de națiune e ceva periculos, că românii sunt proști, leneși, hoți, escroci, căzuți din copac și, mai ales, nerecunoscători față de străinii care ne vor binele, vor să ne "civilizeze", să "intrăm în Europa"!

Noi vrem să demonstrăm, în mod obiectiv și cu date concrete, nu numai că poporul român nu e mai rău decât alte popoare, ci, chiar, că este undeva în frunte, prin istoria sa de cel puțin 10.000 ani, motiv de a ne "bucura" de numeroase șicane și "tălpi" bine puse. Ceea ce dovedește, pe lângă altele, că în România, trădarea, nepăsarea criminală și slugărnicia au ajuns deja un cancer național! Vreți o dovadă? Ei bine, am încercat, în nenumărate rânduri, să colaborăm și să ne difuzăm cărțile prin rețeaua celor de la "Humanitas"și, dacă până atunci mai avuseserăm îndoieli, discuția cu d-na Liiceanu (soția "marelui filosof') ne-a lămurit total: purtătorii numelui unor mari loje masonice din România și Europa nu vor să "difuzeze asemenea fantasmagorii"! Adică, mândria de a fi român, în primul rând. Iar dacă în privința unora care își mai zic români (deși mai au doar cetățenia și le este, probabil, rușine cu ea!) am mai avut speranțe, când a fost vorba de angajații unor firme străine speranța a fost minimă și, s-a dovedit, pe bună dreptate.

Câți astfel de "români" există astăzi, nu e cazul să mai insist. Veți citi, în "Secretele Terrei – Istoria începe în Carpați", o listă interminabilă și vă veți lămuri. Vă asigur că sunt, acolo, printre cele mai cunoscute nume și firme din România! Oameni care se bat cu pumnul în piept că sunt mari patrioți, unii fiind chiar plătiți să fie.

Până una-alta, ca un preaviz și pentru alții, voi aminti câteva "nume" ale ideii de neseriorizate (eufemism): ♦ reclamă fără bani: "BERE Scornicești"SA, "Microcomputer Service" SA (C-tin Mândruleanu), "EXTENSIV"SA (frații Nicu și Eugen Mihăilescu – un an vechime!); ♦ difuzori "țepari": "Calypso Press"București (soții Lupașcu, celebri deja!) "Danubius" Călărași, "Eliptic Press" Timișoara, "Eli Press" Zalău, "Oldan Press" Cluj-Napoca (Bogdan Potra); ♦ difuzorr "uituci" (neserioși): "Tinerama" Botoșani, "Comgis" Focșani, AF "Ștefan Georg/că"P. Neamț, "Daniva Serv-lmpex"București, "loan&Dan"Sibiu, "Canofy"lași, "Andana"Orșova, "Dacia Traiană"Sibiu, "Samlibris" Satu Mare, "Orlescu" Reșița, "Libris" Dr. Tr. Severin etc.

Aceste liste nu sunt decât o înșiruire de nume care au în spate o singură "calitate": NESERIOZITATEA. Unii, cu miliarde în cont, au vrut reclamă, s-au dat patrioți atunci dar au "uitat" (de l-4 ani!) să și plătească. Alții, au "dispărut în ceață", ori s-au specializat în "țepe", cum sunt bucureștenii de la "Calypso", arhicunoscuți în branșă, de te miri cum de nu au fost "eliminați"până acum, ca o măsea stricată ce poate distruge întregul organism.

Difuzarea de carte este un domeniu greu, pentru oameni, în primul rând, de bun simț, la care trebuie să te aștepți la un nivel de cultură mult peste media celor din comerț. Cu atât mai mare e surpriza când te lovești, în domeniu, de indivizi "de cartier ", pe care ar trebui să-i aflăm undeva prin târgurile de vechituri. Poate așa se explică de ce "piața" este inundată de subproducții: reviste și cărți pornografice sau diverse kitsch-uri. Pentru că le cere "piața" iar "piața" sunt astfel de oameni care pricep prea puțin din fenomenul numit cultură. Dacă nu mă credeți, vă spun că sunt zone în care difuzorii se plâng că "nu merge" dar, în schimb, primim o groază de taloane-comenzi, telefoane sau scrisori prin care cititorii se plâng că ar vrea să ne cumpere cărțile și nu le găsesc afâșate.

Ca orice societate comercială, pentru a fi viabilă, o editură trebuie să aibă vânzare și, în primul rând^ încasări cât mai prompte. Sunt legi ale comerțului cșre nu pot fi eludate. Editarea de carte este, însă, un domeniu aparte, din toate punctele de vedere. Care se învârte într-un cerc vicios, în nici un caz în favoarea editorului. Difuzorii serioși nu sunt mulți. Falimentele în domeniu sunt multe și te lovesc atunci când te aștepți mai puțin. Comisioanele de difuzare au tot crescut, încât au ajuns la dublul sau triplul dreptului de autor! Grație "sprijinului" acordat de stat, hârtia și toate cheltuielile de tipărire se tot "umflă", adeseori peste cursul dolarului. Nu există sponsorizări de la Ministerul Culturii, decât, eventual, pentru cărți gen "O istorie a evreilor Paul Johnson, a Editurii HASEFER (a Federației Comunităților Evreiești din România), în care românii sunt "făcuți" cei mai mari criminali de război, înaintea austriecilor și germanilor.

În condițiile în care prețurile tot cresc, comisionul de difuzare urcă dincolo de 30%, dreptul de autor reprezintă 15% (iar prin lege e și mai puțin!), susținerea statului lipsește cu desăvârșire, plățile se fac după multe luni de zile, (iar uneori nu se mai fac!) credeți-mă, a fi editor, în condițiile actuale, înseamnă unul din următoarele lucruri: – să fii nebun de-a binelea;

— Să fii patriot (adică fraier, după perceptelje actuale);

— Să fii papagalul unor interese străine (bine plătite).

Prefer să fiu. Nebun și fraier! Vorbesc la singular, pentru că editura îmi aparține în totalitate, am pornit-o cu cei. 200.000 lei despre care am amintit deja prea mult și, dacă în "OBIECTIV" a apărut ceva ce nu convine, eu suport consecințele: accidente, tentative de accidente, procese (cu "OBIECTIV MAGAZIN"), "tălpi" etc., etc.

Constat cu stupoare că un om care încearcă să facă ceva (bun) pentru țara lui nu are decât. Stress și dezavantaje, mesajul fiind clar! Mulți se miră de ce ne pleacă valorile din țară, de ce o ducem din rău în mai rău. Ca unul care ar fi trebuit să lucrez, de pe vremea lui Ceaușescu, "în exterior" și care aveam toate atuurile să reușesc "afară", aș fi putut să fac același lucru demult. Cred, însă, că mai trebuie să existe și români în România, să-și servească țara din interior, să n-o lase pradă unor neaveniți.

Nu m-a interesat niciodată politica, de la început am zis că "sunt toți o apă și-un pământ", deci, oricumnu era loc pentru oameni "nedisciplinați", cu concepții proprii despre lumea înconjurătoare.

Nu m-a interesat niciodată să intru în "lumea informațiilor", deși, vorba unor "racolatori" de ocazie, ar fi fost "lumea mea": informații, aventură. Da, poate aș fi putut fi un bun șef de "analize și sinteze"! Numai că nimic nu este mai frumos decât libertatea de gândire! Am fost incomod și când am lucrat în presă ("Cuvântullibertății" Craiova, "Adevărul", "Evenimentul zilei") șide fiecare dată a trebuit să plec, pentru că nu "cadram" cu politica șefilor (ei ziceau "a ziarului"), deși am contribuit mereu la îmbunătățirea imaginii și tirajului ziarului. Atunci m-am convins, încă o dată, ce înseamnă să ai șefi și care le este "mulțam"-ul!

Pentru faptul că nu am vrut niciodată să fiu la cheremul nimănui sau să fiu influențat/manipulat, vă asigur, am "tras" destul în viață! Astfel de oameni deranjează, chiar dacă sunt profesioniști, patrioți și bine intenționați.

Un astfel de caracter este și autorul acestei cărți și acest lucru, probabil, ne-a apropiat foarte mult, în ciuda diferenței de 22 de ani. Cine a fost cu adevărat col. (r). Florian Gârz, puteți afla din biografia (expeditivă) publicată în paginile următoare.

Ei bine, dl. Florian Gârz, este unul din puținii militari care s-a manifestat fățiș împotriva lui Ceaușescu, cerându-i schimbarea, motiv pentru care, la 1 iulie 1984, a fost destituit din Centrala M. Ap. N., după 30 de ani lucrați ca ofițer în Serviciul de Cercetare Strategică al Armatei. Veți vedea, nedumeriți, din această carte, că dl. Gârz îi apreciază și acum patriotismul lui Ceaușescu. Consecvent, însă, permanent și public, nu i-a apreciat metodele (dictatoriale) și strategia (dovedit greșită).

Până atunci, făcuse pregătire la Academia de Pace a ONU (1979-l981), participase ca expert la câteva seminarii și colocvii internaționale (despre care scrie și în carte), pe linie de securitate europeană și mondială și adusese (de la Viena, în 1979 și 1981) primele regulamente și instrucțiuni în legătură cu rolul și locul trupelor de menținere a păcii. Unii ar spune acum: securist și nomenclaturist! Și ar "rezolva" problema, pentru ca nu cumva să mai apară un "dizident" (adevărat) printre atâția contrafăcuți.

Numai că Florian Gârz n-a fost, niciodată, nici "securist" și nici "nomenclaturist" în fond, "securist" nu înseamnă, în nici un fel. "fiul Satanei"! Am mai scris și nu vreau să revin pe larg: dacă toți securiștii ar fi fost "diavoli", la cât nu mi-am putut "ține gura", Revoluția ar fi trebuit să mă găsească dizident, adică după gratii. Oportuniști și jigodii sunt peste tot și majoritatea și-au "revenit" iar unii ne conduc și acum. De ce n-ar fi fost și în Securitate? Esența este ca toate jigodiile umane ale poporului român să fie "eliminate" și cât mai rapid. De acord, dar dacă nu putem să le "eliminăm" pe cele care sunt la vedere (eu m-am chinuit, în presă, aproape 10 ani, cu sute de parveniți ai "junglei" post-decembriste-și majoritatea au, acum, putere și mai mare!), avem dreptul moral să acuzăm, fără dovezi, oameni "din trecut"?

Un lucru este clar: col. (r). Florian Gârz și dacă ar fi vrut, n-ar fi putut fi un opresor! Pentru că a lucrat în Armată și, nu numai atât, și-a servit țara fie în străinătate, fie riscându-și postul și chiar viața, încercând să-i "deschidă ochii" lui Ceaușescu.

A lucrat în străinătate, "pe sudoarea poporului" etc., etc. (știți sloganurile)? Da, cum să nu, Florian Gârz, ca și alți colegi, s-a "îmbuibat": stă într-un apartament în București pe care metroul îl cam "ocolește" și are, ca mașină, o "Dacia" ce ar putea fi dată model de rezistență la gropile din România!

Poate n-ar fi trebuit să dezvălui asemenea informații la care n-am dreptul dar cred că dl. Gârz merită, totuși, o imagine corectă! Chiar și trecând peste incredibila sa doză de modestie și de bun simț, calități proprii doar marilor valori. Și, poate, nu e rău să vedeți cum sunt tratate marile valori în România, nu numai acum, în perioada aceasta de tranziție interminabilă spre dezastru, ci și în "epoca de aur". Și atunci, cum să nu apreciezi un om, care, în ciuda greutăților sau șicanelor, găsește puterea de^ aprecia patriotismul unui șef de stat care nu l-a apreciat la adevărata sa valoare? Un profesionist adevărat, aflăm acum, nu se lasă niciodată pradă sentimentelor și rămâne la fel de. OBIECTIV! Nu-i așa că, nu întâmplător s-a lăsat "racolat" de noi?!

Dacă-i veți citi biografia, vă veți convinge, probabil, că col. (r) Florian Gârz ar fi trebuit, de ani buni, să fie general! E treaba celor în drept, nu hotărâm noi, dar nu putem să nu observăm că sunt (măcar) zeci de oameni care au fost răsplătiți cu acest grad, pe motive politice, fără să aducă servicii țării nici pe sfert cât Florian Gârz. Aceasta, apropo de așa-zisul nomenclaturism.

Patriotismul și profesionalismul col. (r). Florian Gârz sunt deasupra oricărei îndoieli, indiferent cât ar vrea unii să găsească "noduri în papură". Aproape întreaga sa pregătire militară a fost efectuată de pe poziția de șef de promoție. Nu este, deci, de mirare că, în 22 august 1968, căpitanul Gârz, ofițer în Secția de Legături Externe a Armatei Române, a – fost chemat de urgență pentru a asigura translația întâlnirii istorice a ministrului Ion loniță cu ambasadorul (Davis) și atașatul militar (col. Rossa) ai Ambasadei SUA iar Nicolae Ceaușescu l-a solicitat ca translator la întâlniri cu atașați militari și delegații militare străine. Un amănunt pentru istorie: col. Rossa i-a "evidențiat" că rușii vor trece România (în 1968) sub șenilele tancurilor, i-a propus să-f scoată din țară drept "colet diplomatic" și a rămas perplex în fața refuzului său hotărât.

Autorul acestui volum se aseamănă, în multe privințe, cu mareșalul Antonescu, deși nu-i aprobă în totalitate politica: a fost mereu șef de promoție și a îndeplinit (între 1961 și 1975) misiuni specifice pe linie militară în aceleași metropole: Londra, Beijing și Ankara. Adică, exact acolo unde se vede, cu adevărat, valoarea unui atașat militar. Deși nu e dispus la dezvăluiri, fostul (contra) spion a lăsat destule "urme" pe unde a trecut, iar aceasta cu o dovadă clară a profesionalismului: respectul nelimitat al adversarilor!

Ca un profesionist adevărat, Florian Gârz nu spune niciodată mai mult decât dorește să spună. Beleaua este că un ziarist are, uneori, aceeași (dacă nu superioară, nefiind uneori luat în seamă) calitate de a obține informații și de a citi printre rânduri! Iar ca o concluzie din corelații, Florian Gârz și-a făcut perfect datoria față de țară și, culmea! A obținut și respectul indestructibil al celor de la Beijing, Ankara și Londra. Ei bine, dacă veți ști să citiți printre rânduri unul din volumele anterioare, "CIA contra KGB", veți afla una din loviturile de maestru ale col. (r). Florian Gârz!

Un foarte bun spion poate deveni oricând (măcar) un bun contraspion. Iar un bun (contra) spion are oarecari șanse să ajungă "cineva" în Serviciul Analiză-Sinteză. Florian Gârz a dovedit că se poate adapta la excepțional în toate cele trei sectoare ale unui serviciu de informații și încă unul militar, adică extrem de dificil și delicat: a ajuns șef al Secției Analiză-Sinteză din cadrul Serviciului de^ Cercetare Strategică al Armatei (anii '80) și al Secretariatului Consiliului Suprem de Apărare a Țării –CSAT (199t-l997) și nu degeaba este considerat de specialiști unul dintre cei mai buni analiști ai domeniului politico-militar (nu numai din România!).

O dovadă a profesionalismului său sunt și predicțiile din anterioarele cărți, unele deja împlinite (războiul NATO-Jugoslavia, predicție făcută înainte de 27.05.1993), altele în curs de realizare (a se vedea titlul cărții din 1995: "NATO – globalizare sau dispariție?").

Mai puțin profesioniști s-au dovedit, din păcate, "consumatorii" firești ai analizelor sale politico-militare. La puțin timp după plecarea (pensionarea) sa de la Cotroceni, Florian Gârz a trimis președintelui Emil Constantinescu un studiu de întindere privind situația din Balcani. Cu o analiză "la sânge" și predicția de rigoare a evenimentelor ulterioare, care s-au confirmat întocmai! Culmea indiferenței și neprofesionalismului, cei de la Cotroceni l-au ignorat pe "proaspătul" pensionar. După o perioadă suficientă de așteptare, din disperarea omului care vrea să-și servească țara prin orice mijloace, exasperat, Florian Gârz ne-a trimis materialul și, firește, l-am publicat. Ei bine, după multe săptămâni, când predicțiile începeau să se confirme în mod neliniștitor, m-am trezit cu un telefon, de la un consilier prezidențial, care, culmea! Îmi solicita să le trimit colecția cu numerele în care apăruseră articolele-lui Gârz! Probabil, pierduseră documentul oficial! volumul de față poartă denumirea de "Ghidul spionului român" din mai multe motive. El poate fi un ghid pentru orice spion din lume american, rus, britanic, francez etc.