Hecuba

PERSOANELE (în ordinea intrării în scenă)

Acțiunea dramei se petrece pe coastele Traciei, în Chersone-sos. Aproape de mare este rânduită tabăra aheilor, în mijloc cortul lui Agamemnon. Mai departe se află țarcul navelor scoase pe mal. E noapte, spre dimineață. Din ceața marină se înfiripă umbra lui. Polydoros.

UMBRA LUI POLYDOROS, fiul Hecubei

HECUBA, fosta regină a Troiei

CORUL femeilor troiene captive

POLYXENE, fiica Hecubei

ODISEU

TALTHYBIOS, crainicul aheilor

O SLUJITOARE

AGAMEMNON

POLYMESTOR, rege al tracilor

Captive troiene, oameni din suita lui Odiseu și Agamemnon, gărzi trace.

UMBRA LUI POLYDOROS 1

Iată-mă ajuns; am părăsit lăcașul adânc al morților și porțile beznei, unde locuiește Hades, deosebit de ceilalți nemuritori.

1 Concepția grecilor despre tărâmul morților nu a fost niciodată unitară chiar în cuprinsul unor opere ca poemele homerice, din care, deși se pot însăila elementele unei teologii, aceasta este departe de a avea trăsături dogmatice. La Homer, autor cu mă-rinimoase influențe asupra tragediei atice, lumea viilor și lumea morților erau strașnic despărțite. În clipa din urmă a fiecărui ins îi zbura pe gură, odată… Cu ultima răsuflare, sau i se desprindea, ca un abur, din rănile sângerânde, ceea ce helenii numeau eidolon, adică imaginea, copia, idolul fără ființă materială, dar care păstra conturul și uneori chiar căutătura mortului. Acest dublu, de altă natură decât a cărnii destrămate, suflet, duh sau chip de umbră, se îndrepta, spre porțile Nevăzutului (Hades) și intra în împărăția de unde nu mai era întoarcere. Totuși, câte-odată, umbrele puteau să fie evocate prin fapte de magie și atunci ele se înfiripau în visele sau în trezia oamenilor, înfri-coșându-i și pedepsindu-i, făcându-i să înțeleagă mai bine trecutul și să „vadă” viitorul. Această aspră concepție arhaică, nuanțată mai apoi de alese înrâuriri (misterii, orfism, filosofie) s-a dovedit prielnică văzduhului cutremurat al creației dramatice, Eu sunt Polydoros. Mi-a fost mamă Hecuba, fiioa lui Kisseus, iar tată mi-a fost Priam. Acesta, văzând că Troia, cetatea frigienilor 1, este amenințată să cadă sub lancea helenică, înspăimântat, m-a trimis pe furiș departe de glia troiană, în casa tracului Polymestor, oaspetele lui, cel care seamănă aceste rodnice câmpii din Chersonesos 2 și care cu sulița lui poruncește unui norod iubitor de cai. Pe ascuns, împreună cu mine, tatăl meu a trimis și aur din belșug, pentru ca, de s-ar fi prăbușit vreodată zidurile Troiei, copiii rămași în viață să nu cunoască sărăcia.

Eram cel mai tânăr dintre fiii lui Priam; de aceea pe mine m-a pus în taină la adăpost, eu nefiind în stare să port nici armele, nici scutul greu, în mâinile mele fragede.

Cât timp au stat înălțate meterezele țării, cât timp au rămas neclintite turnurile Troiei, cât timp norocul a ținut cu armele lui Hector, fratele meu, am crescut frumos, ca un vlăstar înconjurat cu grijă, în Tracia, la oaspetele tatălui meu. Sărmanul de mine!

Dar în ziua când a fost nimicită Troia, când sufletul lui Hector a pierit, când vatra părintească ni s-a spulberat, când pe altarul ridicat spre slava zeilor s-a prăbușit chiar tatăl meu, înjunghiat de fiul sângeros al lui Ahile, atun-cea oaspetele nostru m-a ucis, din lăcomie pentru aur de la Eschil (care s-a bizuit din plin pe efectul patetic al „umbrelor” în Orestia și Perșii) până la Shakespeare. Aici năluca rostește prologul, început nemaiîntâlnit în altă tragedie antică.

1 Ținuturile muntoase ale frigienilor se întindeau în interiorul și vestul Asiei Mici. O parte din Frigia (Troada, numită mai târziu și Frigia Mică) ajungea să se scalde în Helespont; pe pă-mântul acesteia se ridica odinioară Ilion, cetatea de scaun a lui Priam. Troienii erau o ramură îmbelșugată a neamului frigienilor, iar în literatura elină cele două denumiri se confundă.

2 Acest cuvânt înse~mnă de fapt peninsulă. Aici trebuie înțeles Chersonesul Traciei, astăzi peninsula Gallipoli în Turcia europeană, în antichitate faimos grânar al Atenei. Regiunea era locuită de o seminție aspră de războinici traci.

M-a ucis, iar leșul meu cel oropsit l-a aruncat în valuri, ca să pună mâna pe aur și să-l păstreze în palatul lui.

Trupul meu acum aace pe țărm sau e târât, când se umflă talazul mării, de mișcarea valurilor multă, legănată; nimeni nu l-a jelit, nimeni nu i-a săpat un mormânt. Iar sufletul mi s-a despărțit de trup și fâlfâie peste maica mea cea scumpă, Hecuba; de trei dimineți se zbate în aer, de când nefericita de ea, smulsă din Troia, a pus piciorul în Chersonesos, pământul acesta.

Și toți aheii, lăsându-și ancorate navele, zăbovesc de-a lungul coastelor Traciei, pentru că fiul lui Peleu, Ahile, s-a arătat deasupra mormântului său și-a oprit pe loc toată oastea helenilor, ce sârguia către casă, cu vâslele înspumate de valuri. El stăruie s-o ceară pe sora mea, Polyxene, drept jertfă dulce și răsplată la mormântul său; și-o va dobândi. Nu va rămâne fără să-și primească de la prieteni partea lui din pradă. 1

Astăzi Moartea, hărăzită de Soartă, îmi va duce sora.

Și astfel, sub ochii mamei mele se vor afla două cadavre, două cadavre de copii, al meu și al acestei nefericite fecioare. Deoarece și eu, sărmanul de mine, pentru a-mi câștiga un loc de îngropăciune, mă voi arăta, împins de valul mării lânced, la picioarele unei sclave.

1 După cuprinderea și devastarea Troiei, aheii biruitori și-au împărțit prada de război. Prinsele au fost trase la sorți. Andro-maca, soția viteazului Hector, i-a căzut lui Neoptolemos, poreclit și Roșcatul (Pyrrhos), fiul lui Ahile, vizionara Casandra a încăput în mâinile comandantului suprem, Agamemnon etc. Numai Marele Erou, Ahile, pierind înaintea cuceririi cetății, nu a putut să primească drept răsplată o femeie de sânge regal. De aceea, tocmai când flota părăsise țărmul Troadei, umbra lui mâ' niată s-a năzărit deasupra mormântului, cerândude helenilor să i-o jertfească pe Polyxene, fiica mezină a lui Priam și a Hecu-bei. În același timp, vânturile, care suflaseră prielnic spre apus, au ațipit, încât navigatorii, după scurta traversare a Helespon-tului, au fost siliți să ridice corăbiile pe uscat, în Tracia.