Scoala Robinsonilor.Raza verde

Capitolul I.

IN CARE CITITORUL, DACA DOREȘTE, VA AVEA OCAZIA SA CUMPERE O INSULA IN OCEANUL PACIFIC

— Insulă de vânzare cu bani peșin, în afară de cheltuieli, celui care oferă mai mult! repeta întruna, fără să-și dea timp nici să respire, Dean Felporg, agentul prețuitor al licitației în care se discutau condițiile acestei ciudate vânzări.

— Insulă de vânzare! Insulă de vânzare! repeta cu o voce din ce în ce mai puternică crainicul Gingrass care se ducea încolo și încoace în mijlocul unei mulțimi vădit foarte agitată. O mulțime care se înghesuia, în adevăratul înțeles al cuvântului, în imensa sală a clădirii în care. se operau vânzările, la numărul 10 din strada Sacramento. Erau acolo nu numai un anumit număr de americani din California, Oregon, Utah, dar și câțiva din francezi, care alcătuiesc pe puțin o șesime a populației, mexicani înfășurați în sarape, chinezi în tunicile lor cu mâneci largi, cu pantofii lor ascuțiți și bonetele conice, melanesieni din Oceania, chiar și câțiva dintre „picioare-negre", „pântece-mari", „capete-turtite",1 veniți de pe malurile râului Trinité.

Să nu uităm să adăugăm că această scenă se petrecea în capitala statului California, la San Francisco, dar nu între anii 1849 – 1852, epocă în care exploatarea unor noi bancuri de nisip îi atrăgea pe căutătorii de aur din cele două lumi.

San Francisco nu mai era ceea ce fusese la început, un caravanserai, un debarcader, un han unde dormeau o noapte zeloșii căutători care se grăbeau către terenurile aurifere de pe versantul occidental al munților Sierra Nevada.

Nu, de vreo douăzeci de ani, vechea și neînsemnata YerbaBuena făcuse loc unui oraș unic în felul său, cu 100 000 de locuitori, clădit pe coastele a două coline, nemaiavând loc pe plaja litoralului, dar gata să se întindă până la ultimele înălțimi din de-

1 Numele unor triburi de piei-roșii.

părtare – în sfârșit, un oraș care a detronat Lima, Santiago, Valparaiso, pe toate rivalele sale din vest, oraș din care americanii au făcut regina Pacificului, „gloria coastei occidentale!" în acea zi – 15 mai – era încă frig. în această țară, aflată în calea curenților polari, primele săptămâni ale lunii mai amintesc mai degrabă ultimele săptămâni ale lunii martie din Europa de mijloc. Dar de toate acestea, nu-ți puteai da seama în fundul sălii de licitație publică. Clopotul cu neîncetata lui chemare adusese o mare mulțime de oameni și o atmosferă estivală făcea să apară pe fruntea fiecăruia broboane de sudoare pe care frigul de afară repede le-ar fi înghețat.

Să nu vă gândiți că toți acești oameni grăbiți veniseră în sala de licitații cu intenția să cumpere. Mai mult chiar, aș spune că acolo nu se aflau decât curioși. Cine ar fi fost atât de nebun – dacă ar fi fost atât de bogat – încât să cumpere o insulă din Pacific, pe care guvernul avea ciudata idee de a o pune în vânzare?

Se vorbea deci că suma la care fusese prețuită nu va fi oferită de nimeni, că nici un amator nu se va lăsa târât în vârtejul licitației. Și asta nu din vina crainicului, care încerca să-i însuflețească pe cumpărătorii obișnuiți prin exclamații, gesturi și debitul vorbirii sale înzorzonată cu cele mai seducătoare metafore.

Oamenii râdeau, dar nu se înghesuiau.

— O insulă! De vânzare o insulă! repeta Gingrass.

— Dar nu de cumpărat, răspunse un irlandez, al cărui buzunar nu ar fi putut furniza plata nici unei singure pietre de pe malul mării.

— O insulă care, dacă ținem seama de prețul la care este pusă în vânzare, nu ar reveni decât la șase dolari acrul,1 strigă agentul licitației, Dean Felporg.

— Și care nu va aduce venit nici o jumătate de sfert de cent, replică un fermier mătăhălos, bun cunoscător în ale agriculturii.

— O insulă care nu măsoară mai puțin de șaizeci și patru de mile de jur împrejur și cu o suprafață de două sute douăzeci și cinci de mii de acri.

— Este cel puțin solidă pe temelia ei? întrebă un mexican, vechi client al cârciumilor și al cărui echilibru părea în acest moment foarte îndoielnic.

— O insulă cu păduri încă virgine, repetă crainicul, cu câmpii, coline, cursuri de ape.

1 Acru – măsură de suprafață, egală cu 0,40 ha.

— Garantate? strigă un francez care părea puțin dispus să se lase prins în cursă.

— Da! Garantate! răspunse agentul Felporg, prea bătrân în meserie ca să se mai lase impresionat de glumele publicului.

— Doi ani?

— Până la sfârșitul lumii.

— Și chiar pe lumea cealaltă?

— O insulă în proprietate exclusivă! repetă crainicul. O insulă fără un singur animal sălbatic – nici fiare, nici reptile!

— Nici păsări? adăugă un șugubăț.

— Nici insecte? strigă un altul.

— O insulă celui care dă mai mult! reluă din ce în ce mai tare Dean Felporg. Haideți, cetățeni! Mai mult curaj la pungă! Cine dorește o insulă în bună stare, care aproape că nu a fost folosită, o insulă din Pacific, acest ocean al oceanelor! Evaluarea ei este la o nimica toată! Unsprezece sute de mii de dolari! La unsprezece sute de mii de dolari, există un amator? Cine? Dumneavoastră, domnule? Sau dumneavoastră, de colo. Dumneavoastră care vă legănați capul ca un mandarin de porțelan. Am o insulă! Iată o insulă! Cine dorește o insulă?

— Să vedem obiectul! spuse cu glas, ca și când ar fi fost vorba de un tablou sau de un vas de porțelan chinezesc.

Și toată sala izbucni în râs, dar fără ca prețul la care fusese evaluată insula să fi fost acoperit măcar cu o jumătate de dolar.

Totuși, dacă obiectul despre care era vorba nu putea fi trecut din mână în mână, planul insulei fusese pus la dispoziția publicului. Amatorii trebuiau să știe totul despre această bucată de glob scoasă la licitație. Nu aveau a se teme de nici o surpriză, de nici un neajuns. Situarea, orientarea, amplasarea terenurilor, relieful solului, rețeaua apelor, climatul, căile de acces, totul era ușor de verificat dinainte. Nu se cumpăra mâța în sac, și aș vrea să fiu crezut dacă afirm că nu putea fi vorba de nici o înșelătorie în ceea ce privește calitatea mărfii ce se vindea. De altfel, nenumăratele ziare din Statele Unite ca și multe altele din California, cotidiene, bi-săptămânale, săptămânale, bi-lunare sau lunare, cât și reviste, magazine, buletine etc. nu încetau, de câteva luni, să atragă atenția publică asupra acestei insule, a cărei scoatere la licitație fusese autorizată printr-un vot al Congresului.

Această insulă era insula Spencer, care se află situată la vestsud-vest de micul golf San Francisco, la aproximativ patruzecișasezeci mile de litoralul californian, la 32° latitudine nord și 142°18' longitudine la vest de meridianul Greenwich.