Filosofie spirituala

CE ESTE FILOSOFIA?

Filosofia este o viziune totalizatoare asupra lumii, implicând o înțelegere a condiției umane

1 . Domeniile filosofiei sunt următoarele:

Ontologia, care răspunde la interogații de genul: Realitatea este de esență spirituală sau materială? Există Dumnezeu? În ce constă distincția corp – minte? Dețin oamenii liber arbitru sau se supun determinismului prezent în natură?

Gnoseologia, care răspunde la interogații de genul: Este experiența singura sursă de cunoaștere? Ce face ca unele opinii să fie adevărate, iar altele false? Există întrebări importante la care știința nu poate răspunde?

Antropologia filosofică, care răspunde la interogații de genul: Ce este omul? Care este sensul vieții? Care este specificul naturii umane în rândul celorlalte tipuri de ființare?

Axiologia, care răspunde la interogații de genul: Există o valoare supremă? Care este valoarea primordială a vieții? În ce constă o valoare cognitivă? Etica, care răspunde la interogații de genul: Ce semnificație are binele și/sau răul? După ce criterii trebuie să distingem între acțiunile corecte și cele greșite din punct de vedere moral? Este plăcerea un criteriu după care descriem o stare de lucruri ca fiind „bună”? Este arbitrară decizia morală?

Filosofia religiei, care răspunde la interogații de genul: Care este specificul relației dintre credință și rațiune? Ce sunt credința religioasă, experiența religioasă? Poate fi cunoscut Dumnezeu? Cum este posibilă cunoașterea divinului?

Filosofia științei, care răspunde la interogații de genul: Ce particularizează metodele științei? Există o demarcație clară între științe și alte discipline, și unde anume se plasează investigații ca istoria, economia sau sociologia? Sunt teoriile științifice probabile sau au mai degrabă caracterul unor ipoteze provizorii? Pot fi ele verificate sau falsificate? Ce deosebește explicația adecvată de cea inadecvată? Poate să existe o știință unificată care să îmbrățișeze toate științele speciale?

Filosofia social-politică, care răspunde la interogații de genul: Unde trebuie trasată distincția dintre drepturile individuale și drepturile guvernării? Pe ce se bazează dreptul de a guverna al oricărui suveran?

Estetica, care răspunde la interogații de genul: Care este scopul artei? Care este rolul sensibilității în judecata estetică? Care sunt criteriile care ne permit să etichetăm o operă de artă ca fiind bună/mare? Analizând scrierile mele, se poate constata că ele abordează aproape toate domeniile menționate mai sus, dovedind astfel un caracter filosofic, cu specific spiritualist.

Volumul de față poartă numele de „Filosofie spirituală”, dar același tip de demers l-am realizat, în mare parte, și în celelalte cărți. Veți regăsi unele subiecte, importante și dificile, reluate din diverse perspective și mijloace stilistice, prinse într-un soi de menghină analitică și șlefuite până la oglindirea cât mai clară a adevărului, atât cât ne poate fi el accesibil.

DIALECTICA SĂNĂTOASĂ

Pe parcursul timpului, am făcut unele afirmații tranșante, dar argumentate, care pot veni în contradicție cu ceea ce susțin unele religii sau autori. Ba chiar, în unele articole personale distanțate în timp, poate că am susținut chiar eu perspective diferite asupra aceluiași subiect. Natura duală a lumii ne împiedică în mod obiectiv să descriem în câteva cuvinte întreaga realitate sau să acoperim dintr-o frază toate adevărurile.

Într-o dezbatere dialectică sănătoasă, orice afirmație poate fi combătută cu alta antagonică, deseori ambele având propria valabilitate limitată. Cred că fiecare om trebuie să ajungă singur la propriul adevăr, în urma studierii diverselor scrieri și păreri, precum și prin propria sa experiență de viață. A da tuturor o singură cale către adevăr, așa cum pretind religiile sau sectele, este limitativ și contraproductiv. De aceea, am dat numeroase citate și link-uri, pentru ca cei interesați să studieze singuri pe mai departe.

În epoca aceasta, este nevoie de diversitate, fiindcă cunoașterea s-a globalizat și nu ne mai putem limita la tradiția străbunilor. E nevoie de o deschidere mintală prin care să cunoaștem lumea și să culegem nestematele gândirii universale. Poate că de aceea, în ziua de azi, preoții ortodocși moderni sunt foarte curioși să citească și punctele de vedere opuse dogmelor învățate la Seminar; oamenii de știință citesc cu nesaț lucrările teologice, spirituale și mitologice; medicii se informează asupra fenomenelor paranormale; călugării, persoanele spiritualizate ies din castelul lor de fildeș și se informează asupra problemelor sociale și psihologice ale noii generații; oamenii simpli simt nevoia unui salt în conștiință, a unei ieșiri din banalitate și din pragmatismul modern.

Nina Petre explica genial decăderea omenirii astfel: „Lumea, în general, a devenit atât de pragmatică, încât a ajuns să se sufoce de plictiseală, dând frâu liber manifestărilor extremiste de orice fel”.

ZEUL PERSONAL

Pe de altă parte, enorma diversitate de opinii accesibile în epoca internetului ne poate dezechilibra și duce în rătăcire mintală. Studiul trebuie făcut cu o anumită detașare, de pe o poziție stabilă; entuziastă, curioasă, dar oricând gata de repliere în fața unei erori sau pericol. Atitudinea rece, intelectualistă nu este nici ea suficientă sau eficientă. Trebuie să ajungem să trăim acele adevăruri în care ne decidem să credem. A nu crede în nimic nu poate fi un scop în sine și nici efectul dorit al unei căutări de o viață.

Trebuie să ajungem la câteva concluzii ferme, cu rezerva de a fi parțial eronate. Mai mult, trebuie să acționăm în virtutea acestor convingeri. Dar credința implică anumite riscuri exterioare (sociale) și interioare (modificări ale personalități etc.). Avem nevoie de o anumită ghidare în momentele esențiale, pentru ca să evităm marile pericole. Cine ne ghidează? În primul rând, propria intuiție, dacă o avem. Dar dacă nu avem destulă sau ne părăsește în momentele critice? Atunci, trebuie să apelăm la o persoană de încredere: duhovnic, guru, maestru, înțelept etc. Îl vom alege pe cel cu care rezonăm sufletește cel mai bine, căci părerile lor pot intra în conflict, debusolându-ne și mai tare. Iar dacă nu cunoaștem un astfel de ghid spiritual, putem să ni-l creăm, dintr-un sfânt religios sau personaj spiritual căruia să îi cerem sfat și ajutor ca lui Dumnezeu.

Desigur că rugăciunea către Divinitate este oricând binevenită, dar noi, oamenii, mai avem nevoie să știm că cineva (aproape) ca noi ne înțelege și mijlocește pentru noi. Tocmai în acest scop, Dumnezeu permite încarnarea pe Pământ a unor spirite desăvârșite (arhați, avatari, tulku, sfinți, mesia etc.), pentru a ne vorbi deslușit și a ne fi un reper uman concret istoric, nu doar imaginat. Școlile orientale vorbesc despre aspectul impersonal al lui Dumnezeu, dar este dificil să ajungi până acolo. Apelul disperat și încrezător la prietenii din astral este la îndemâna oricui dorește o ghidare înțeleaptă în această lume înșelătoare.

Să nu uităm nici binefacerile lecturii! Alegându-ne acei autori care ne pot lumina, ținându-le cărțile la îndemână, vom avea oricând la dispoziție un izvor de înțelepciune și chiar o sursa divinatorie. Într-un moment de zbucium sufletesc, deschizând la întâmplare o astfel de carte inspiratoare, vom găsi o posibilă rezolvare sau o mutație de conștiință. Nu suntem de acord cu cei care susțin că, cu cât aflăm mai multe, cu atât ne zăpăcim mai mult. Ignoranța nu e o virtute. Este adevărat însă că există o limită de bun simț, că trebuie să ne folosim intuiția pentru a nu ne pierde timpul cu lucruri nefolositoare sau de-a dreptul înșelătoare.

După ce ne-am făcut o părere despre ce există în domeniul spiritualității pe planetă la ora actuală, este normal să ne alegem câțiva autori sau învățături prețioase, de care să ne ținem mai abitir. Cunoașterea generală nu ne poate dăuna, dar trebuie să avem propriile convingeri esențiale, ca să nu fim lesne manipulați de atâția profeți mincinoși, sau chiar și numai de părerile insuficient argumentate ale unor persoane de încredere.

descarcati cartea de aici....