Dupa zece ani

I

Era nervoasă.

- Ești ridicolă, murmură ea ca pentru sine. Încetează odată. Din păcate, faptul că știa că o asemenea stare de nervozitate era ridicolă nu făcea ca aceasta să dispară ca prin minune, iar când cineva începe să vorbească singur, lucrurile nu merg deloc bine. Mâinile umede îi tremurară când încuie portiera și își vârî sub braț poșeta din piele de țipar. Apoi își trecu prin părul auriu o mână umedă și tremurătoare. Îl strânsese într-un coc șic pe ceafă. Cât de mult ar fi vrut să-și poată controla tulburarea la fel de bine ca părul! Mai trase o dată aer în piept, după care porni spre Elks Lodge, dinspre care se auzeau răzbătând acorduri vechi de un deceniu, intră pe ușa care fusese proptită să stea deschisă pentru a nu fi îngrămădeală. Acordurile basului o izbiră asemeni unei lovituri ușoare primite în piept. Raze strălucitoare de lumină îi atinseră ochii în timp ce globul îmbrăcat în oglinzi se rotea deasupra capetelor. Râsetele și conversațiile zgomotoase se abătură asupra ei ca niște valuri palpabile. Simțurile îi erau stimulate de vitalitatea petrecerii, dar, cu toate acestea, rămase nesigură chiar lângă intrare.

- Dani! Dumnezeule, e chiar Dani! Dani Quinn! Femeia care se afla dincolo de masa ce servea drept birou de primire sări imediat de la locul ei și înconjură masa venind spre ea cu brațele larg deschise. Dani fu repede capturată într-o îmbrățișare viguroasă și fu lipită de niște sâni care erau chiar mai moi decât cu zece ani în urmă. Pe atunci, sânii aceia erau invidiați de toate fetele din clasă; ba chiar din școală. Purtătoarea acestui piept de invidiat o împinse ușor pe Dani și îi aruncă o privire amănunțită. Pe chipul ei animat apăru imediat o expresie de dezgust.

- Jur că te urăsc. În zece ani n-ai pus pe tine nici un afurisit de gram! Arăți superb. Superb! Dani începu să râdă.

- Bună, Spud... vreau să spun, Rebecca.

- La naiba, tot Spud mi se spune! strigă femeia râzând zgomotos.

- Adică, tot îți mai plac cartofii prăjiți? Spud se bătu peste șolduri care în cele din urmă atinseseră proporțiile pieptului, poate chiar depășindu-i.

- Nu-ți dai seama? începură să râdă amândouă și se îmbrățișară din nou.

- N-o să te schimbi niciodată, Spud. Mă bucur atât de mult că te văd.

- Și eu la fel, deși te vedeam tot timpul în ziarele din Dallas. Speram că, de aproape, o să descopăr ceva semne ale vârstei sau, cel puțin, niște cicatrici care să te dea de gol. Cercetă cu atenție linia de îmbinare a frunții cu părul.

- Nici un lifting. Doar frumoasă natural și fără vârstă, fir-ar să fie. Ține-te departe de Jerry, mormăi ea.

- Tu și Jerry sunteți tot împreună?

- La naiba, da. Care altul ar sta cu mine? Jerry și Spud erau împreună din anul doi de liceu. Dani îi invidia pentru viața lor lipsită de complicații.

- Aveți copii?

- Patru. Niște drăcușori toți, dar acum au rămas cu o femeie, așa că voi uita de ei timp de câteva ore binecuvântate în care mi-am pus în gând să mă îmbăt turtă, spuse ea, după care se întoarse la masă. Uite, ăsta e cartonașul cu numele tău, oricum nu te-ar fi putut uita cineva. Cea mai frumoasă fată din clasă.

- Îți mulțumesc. Spud îi lipi atunci, cu un aer matern, hârtia cu numele pe rochia de mătase.

- Ne faci să ne fie rușine, Dani. Uită-te la rochia asta, spuse ea plimbându-și privirea prietenoasă asupra siluetei zvelte a lui Dani, trecând peste centura lată cu cataramă foarte mare din aramă și peste pantofii din piele de țipar care se asortau cu poșeta. De la Neimsrt-Marcus? În fond, întotdeauna ne-ai făcut pe toate celelalte să arătăm ca și cum ar fi trebuit să ne ducem acasă și să o luăm de la capăt.

- Ar fi trebuit să vin în blugi? Spud o bătu ușor pe braț.

- Scumpo, clasa n-are nici o legătură cu hainele. Ai arăta splendid și într-un sac, zise ea, după care o întrebă șoptit: L-ai mai văzut? Dani își umezi buzele și se uită în sită parte.

- Pe cine?

- Eh, la naiba, Dani. Știi foarte bine pe cine. Pe Logan. Gata. Trecuse. Acum nu mai avea de ce să-i fie groază. De săptămâni întregi, de când primise scrisoarea de la Spud, în care aceasta o înștiința în legătură cu întâlnirea după zece ani cu colegii de clasă, îi fusese groază de momentul când îi va auzi numele rostit întâla oară. Ei bine, supraviețuise. Organele ei vitale se tulburară puțin înainte să-și regăsească locul, dar ea mai stătea încă în picioare, mai respira. Ce-i drept, cam agitat, dar respira.

- Logan? Nu, nu l-am văzut de... Păi, stai să mă gândesc... să tot fie vreo zece ani. Vine și el?

- Președintele clasei? Starul nostru? Bineînțeles că vine. El se ocupă de tot ce se întâmplă în Hardwick. Un adevărat stâlp al comunității. M-a ajutat să înștiințez pe toată lumea. Mâna tremurătoare a lui Dani își găsi drum spre medalionul din aur de la gât.

- Ce mai face? întrebă ea, dar nu credea că aerul ei de indiferență o păcălea pe Spud.

- Vrei să spui cum arată, nu? zise aceasta râzând cu subânțeles. Hai să zicem așa.

L-am prevenit pe Jerry că nu există decât trei bărbați în lume cu care aș petrece o noapte, riscând astfel zece ani de căsnicie fericită. Robert Redford și Richard Gere sunt doi dintre ei.

- Aha.

- Din păcate, Logan m-a considerat totdeauna o foarte bună amică, spuse Spud după care o luă de braț pe Dani șio împinse ușor spre mulțime. Dar de ce te-oi ține eu aici? Du-te! Plimbă-te, vorbește cu lumea, bea ceva. Sunt o mulțime care abia așteaptă să te vadă. O să vorbim mai târziu. Dani fu timidă la început, dar, apoi, pe măsură ce își recunoscu foștii colegi de clasă, deveni mai plină de entuziasm. Reînnoi cunoștințe, întâlni cunoscuți, soți șisoții și ascultă versiuni prescurtate ale ultimilor zece ani. Don Juan-ul clasei, care totdeauna umblase după aventuri amoroase și care făcea același lucru și acum, dupa trei căsătorii fără succes și șase copii, o luă pe Dani sub aripa sa.

- Dani, iubito, ți-e sete? Spune-mi otrava pe care o vrei.

- Coca, te rog. El făcu ochii mari, plăcut surprins.

- Dani a noastră s-a dat, în sfârșit, pe brazdă! Am auzit că în zona Greenville Avenue din Dallas oamenii știu să trăiască. N-ai vrea să-ți înveți și vechii prieteni niște trucuri? Coca de la Coca-Cola. Al, cu gheață, te rog.

- Ah, făcu el bosumflat. Bine, sigur, așteaptă aici.

Râzând în sinea ei se uită în jos la biletul de vot pe care i-l strecurase cineva în mână. Mai târziu, în cursul acelei seri, după ce aveau să se revadă cu toții, aveau să se acorde premii pentru cel mai chei, cel mai schimbat, cel care avea cei mai mulți copii, cei care venise cel mai de departe pentru reuniune și alte asemenea lucruri.

- Cu cine votezi? Trecuseră zece ani, dar, cu toate acestea, ea îi recunoscu vocea imediat. Era mai groasă și mai plăcută. Dar, datorită faptului că era cu doi ani mai mare decât toți ceilalți, din perioada aceea, vocea lui se maturizase deja și căpătase acel timbru scăzut. Era dureros de cunoscută și venea direct din visele ei. Își ridică privirea și se uită la el. Totul înăuntrul ei rămase nemișcat. Era mai frumos și mai atrăgător decât ținea ea minte. Fără să aibă mai multă putere decât o frunză purtată de curent, se trezi furată de aura magică ce-l înconjura, făcându-l plăcut atât femeilor, cât și bărbaților. Coborând, parcă, direct dintr-un poster reprezentând turismul scandinav, chipul lui suportase foarte bine trecerea celor zece ani.

Într-adevăr, ridurile din colțurile ochiior abia se vedeau, iar cele aflate de fiecare parte a gurii îi ofereau un plus de atractâvitate. Părul, de culoarea grâului, la fel de răvășit ca întotdeauna și sfidând ordinea, îi cădea pe fruntea lată. Sprâncenele groase, puțin mai închise la culoare decât părui, îi adumbreau ochii de un albastru cristalin precum cerul Texas-ului vara. Nasul subțire domina ușor o gură care trăda sensibilitate și putere. Gropița verticală din bărbie părea și mai adâncă decât și-o amintea ea, în schimb, maxilarul era la fel de pătrat și de hotărât.

- Deci, cu cine votezi? o întrebă el din nou. Ea simți o căldură în stomac și simțurile îi păreau amețite, de parcă ar fi sorbit o înghițitură din cel mai tare coniac. O ceață stranie părea să-l acopere vederea periferică, astfel încât totul în jurul ei se șterse și se tulbură. Numai pe Logan îl vedea surprinzător de limpede.

- Cu cine votez? La ce categorie?

- Cea a celui mai surprins individ că te vede aia.

Nu zâmbea, iar ochii îi erau ocupați cu explorarea fiecărei trăsături de pe chipul ei.

- Nu credeai că o să vin?

- Nu știam.

- De ce?

- Nu credeam că o să ai curajul. Acum zâmbi. Și acel rânjet leneș fu ca o palmă peste fața ei după cuvintele pe care tocmai le spusese. Dani era ofensată și rănită. Înainte să poată spune ceva, Ai îi puse în mână un pahar cu Cola cu atâta exuberanță, încât lichidul se vărsă puțin.

- Ah, iartă-mă, Dani. Salut, Logan.

- Ai un șervețel? întrebă Dani scuturându-și mâna pe care se vărsase Cola.

- Un șervețel? repetă Al prostește.

Nu. Logan izbuti într-un fel să-și bage mâna în buzunarul blugilor de unde scoase o batistă alba ca neaua. O despături și io oferi ceremonios.

- Mulțumesc, zise ea rigidă dorindu-și să fi avut curajul de a i-o azvârli în față. După ce își tampona mâna cu ea, i-o înapoia.

- Cu plăcere, zise el și privirea îi rămase ațintită asupra ei când întrebă: Cu care nevastă ai venit în seara asta, Al?

- Ești foarte amuzant, Logan, spuse Al sorbind plictisit din paharul de whisky. Fața lui roșie arăta că acela nu era primul.

- Dumnezeule, omule, mă storc de bani. Toți banii se duc pe pensii alimentare și întreținerea copiilor, care tot timpul au nevoie de aparate dentare, ds lecții de dans și de tot felul de chestii din astea. Compătimirea lui Logan era vizibil nesinceră.

- Asta obții dacă încerci să populezi estul Texas-ului.

- Așa e, eh, tu ești cel care gândește bine. Iubește-le și lasă-le... Ah, fir-ar să fie, iartă-mă, Dani. În clipa aceea, ea ar fi vrut să fi fost în cu totul altă parte. De ce venise, oare? Avea să fie mai rău decât își închipuise.

- Nu-i nimic, Al, spuse ea zâmbind, ceea ce o făcu să aibă impresia că avea să-i crape fața din cauza presiunii.

- Eh, continuă Al, ideea ta de a nu te însura a fost foarte bună. Căsătoria e o pacoste.

- Căsătoria sau divorțul? întrebă Logan.

- În cazul meu, e totuna. Până și Dani râse împreună cu Logan de expresia chinuită a lui Al.

- Iubitule, mor de sete, zise o roșcovană care veni lângă Logan cuprinzându-i mijlocul și așezându-și cealaltă mână pe pieptul lui. Dani se simți imediat jignită. Femeia avea o masă de bucle roșcate care îi înconjurau chipul bosumflat, căzânduț. În valuri pe umeri. Costumul alb și strâmt din satin era nepotrivit pentru o asemenea petrecere, iar partea de sus abia îi cuprindea pieptul voluptuos. Sfârcurile îi erau trandafirii și tari și extrem de vizibile prin materialul subțire, fapt care părea să-i facă mare plăcere, după felul cum îi privea pe bărbați printre gene. Emana invitații sexuale cu tot atâta subtilitate ca șuieratul unui marfar. Dani se întrebă cum de reușeau ochii lui Al să rămână la locul lor în orbite. Logan o luă posesiv pe după umerii gol.

- Lana, ea este Dani Quinn. Pe Al îl cunoști.

- Bună, zise ea bosumflată, după care își întoarse ochii mari spre însoțitorul ei. Iubitule, ard de nerăbdare să beau ceva.

- Bine, zise Logan, după care spuse peste umăr: Vorbim mai târziu. Și se îndreptară spre bar.

- La naiba. Webster totdeauna a avut noroc la femei, mormăi Al. Dani privi în urma perechii care se pierdea în mulțime. Era atrasă de spatele lui Logan, care era masculinitatea întruchipată.

Cămașa din bumbac croită în stil vestic se întindea peste umerii lați. Torsul lui se îngusta spre mijloc, și, în timp ce ea privea, Lana își strecură mina neastâmpărată în jos pe spatele lui și și-o vârî sub centură, în scobitura spatelui. Dani nu-i putea reproșa nimic fetei. Ea însăși ardea de dorința de a atinge acea scobitură. Logan avea mersul, propriu texanilor, lăsat moștenire de generații întregi de cowboys. Era sexy fără să încerce măcar să fie astfel. Unduirea inconștientă a șoldurilor, mersul leneș și țanțoș, genunchii flexibili, lenea înșelătoare care ascundea o agresivitate latentă erau extrem de sexuale. Blugii, pe care oricine avea mersul acesâa îi purta foarte strimți, cădeau perfect atât pe partea din față cât și pe cea din spate a anatomiei lui, scoțându-l în evidență sexul. Blugii lui Logan veneau mai bine decât ai multora. Aveau pe ce să se potrivească. Se lipeau de fesele lui tari și de pulpele lungi și zvelte în așa fel, încât ți se tăia răsuflarea.

- De aceea n-am putut să-nțeleg niciodată. Dani fu scoasă din transă de tonul perplex ai lui Al.

- Ce să înțelegi?

- Cum de ți-a dat drumul?

Îi venea să-și muște buzele până la sânge, în schimb zise veselă:

- Pur și simplu, n-a fost să fie.

- Eh, spuse Al aruncându-și privirile în jur, vrei să dansezi cu mine, Dani? Pentru că el avea douăzeci și opt de ani și părea cu douăzeci mai bătrân, pentru că era demn de milă și pentru că știa că singurul mod în care avea să supraviețuiască weekend-ului era bravând, ea spuse zâmbind voioasă:

- Sigur. De ce nu? Directorul liceului din Hardwick, care fusese în funcție în anul în care absolvise clasa lor, vorbea la microfon.

- Aveți norocul... Se opri brusc, căci se auzi un piuit puternic în microfon. Se apropie din nou încet, dezamăgindu-i pe toți cei care sperau că nu mai avea nimic de spus. - Aveți norocul ca, în seara aceasta, să-i aveți alături de voi pe favoriții clasei, Logan Webster și Dani Quinn. În încheierea discursului meu îi voi ruga să vină și să deschidă dansul următor. Clasa voastră a fost mândria liceului. Petrecere frumoasă și să știți că sunteți oricând bineveniți la liceul din Hardwick. Urmară câteva aplauze politicoase care răsunară printre clinchetele paharelor de cocktail și discuțiile șoptite. Jumătate din cei aflați acolo se uitau la Logan, cealaltă jumătate, la Dani. Toată lumea aștepta. Se râsese de premiile acordate. Se băuse prea mult. Regimurile fuseseră lăsate deoparte în fața mesei, cu delicatese. Se răspândiseră bârfe vechi. Altele noi se lansaseră. Se simțeau cu toții foarte bine. Dar acela era cel dirttâi moment dramatic, ai serii. Toți își aminteau cum Logan și Dani nu dansau cu nimeni altcineva ia nicio petrecere.

Dani ar fi vrut să se evapore și să nu fie nevoită să suporte ceie două minute cât avea să dureze melodia. Se uită în partea cealaltă a ringului de dans la Logan care încă își mai ținea brațul pe după umerii celei cu care venise. Între degetele celeilalte mâini se afla o sticlă de bere cu gât lung. Ridicând palma, o duse la gură, luă o înghițitură, după care, privind-o arzător pe Dani, îi dădu sticla Lanei, care stătea bosumfată. Ca un animal de pradă care se pregătește să-și devoreze cina, traversă ringul de dans oprindu-se la câțiva centimetri în fața ei.

- Dansezi, Dani?

- Cred că nu am de ales.

- Exact. N-ai de ales. Toată lumea ne privește. N-ai putea s-o ștergi nici dacă ai vrea. Era o provocare obraznică, pe care nu o putea refuza. Își ridică bărbia puțin și hotărârea îi aduse scântei în ochii aurii. Logan observă transformarea și un zâmbet satisfăcut îi ridică ușor colțul gurii. Desfăcu brațele și ea păși între ele. Toți izbucniră în aplauze.

- Așa, Dani! Așa, Logan! auzi ea vocea pătrunzătoare a lui Spud. Au fost supuși fluierăturilor, șuierăturilor și chiuiturilor când Logan o trase mai aproape strângând-o în brațe cu fermitate. O ținea ca pe vremuri, cu ambele brațe strânse în jurul mijlocului ei. Ea nu putea decât să-și așeze mâiniie pe umerii lui.

- Lana ne privește.

- Cui îi pasă?

- Ei îi va păsa. Mă ții prea strâns.

- Este un dans lent. Ea îi simțea răsuflarea în păr.

Simțea totul. De parcă ar fi fost adormite ani de zile, simțurile ei se treziră acum cu o dorință intensă de a trăi tot ce pierduseră. Se simțea delicios de nesăbuită și știa că privirea îi era provocatoare când se uită la el

- Tu ai vrut să fie un dans lent?

- Da.

- De. ce?

- Ce întrebare, Dani. Nu se putu apropia și mai mult fiindcă se atingeau deja peste tot. El, totuși, se lipi de ea și mai tare.

- Ca să te pot ține în brațe. Să văd dacă te-ai schimbat.

- Îți amintești?

- Îmi amintesc.

- Și?

- Sunt unele schimbări ici și colo.

- Unde și unde? întrebă ea zâmbind cu subânțeles.

- Aici și aici, spuse el și privirea îi alunecă de la un sân la altul. Modestia îi alungă zâmbetul.

- Ah. Un chicotit gros răzbătu din pieptul lui.

- Stânjenită?

- Niciodată nu mi-ai vorbit astfel.

- Ah, pe atunci eram un puști cu palmele asudate. Acum, însă, sunt bărbat în toată firea și pot să spun exact ceea ce-mi trece prin cap, spuse el strângând-o în joacă. Sunt impresionat de felul cum te-ai maturizat.

- N-o s-o ajung niciodată pe Spud. El începu să râdă.

- Bietul Jerry. O să trăiască toată viața știind că toți băieții din clasă au făcut pe dracu-n patru ca s-o atingă pe nevastă-sa. Și tu ai vrut?

- Ce anume?

- S-o atingi.

- Cred că am încercat o dată, dar ea mi-a dat una în cap, așa încât am văzut, stele verzi o săptămână întreagă și pe urmă n-am mai avut curajul să mai încerc. Mai veniseră șialte perechi pe ringul de dans, așa că ei nu mai atrăgeau atât de mult atenția. Își zâmbiră, dar zâmbetul lui Logan se stinse când o privi cu ochii săi fierbinți..

- Arăți bine, Dani.

- Mulțumesc.

- Nu mai spune asta, șopti el furios. Nu-ți fac niște complimente formale. Știi foarte bine că ești la fel de frumoasă ca întotdeauna. Ba chiar mai frumoasă. Și mai știi, de asemenea, că această frumusețe deosebită mă atrage extrem de mult. Ca pentru a-i arăta cât de mult, brațele lui o strânseră încă puțin. Pulpele li se uniră, abdomenele li se lipiră unul de altul, iar șoldurile li se atinseră. Sinii ei se striviră de pieptul lui tare. Muzica încetă. Ea încercă să se desprindă din îmbrățișarea lui, dar el nu o lăsă.

- Logan, muzica, spuse ea cu răsuflarea tăiată, evitându-i privirea de teamă să nu o pârjoieașcă.

- O să înceapă din nou.

- Bine, dar fata cu care ai venit, îi reaminti ea cu un glas stins în timp ce acordurile unei. alte melodii lente umplură încăperea.

- O să aștepte.

- Ești sigur?

- Nu. Numai că puțin îmi pasă dacă n-o face.

- Nu-i ceva foarte măgulitor din partea ta. El pufni batjocoritor.

- Dacă Lana consideră că se distrează bine, poate fi închiriată pentru noapte.

- În astfel de relații ești cu femeile acum?

- Bineînțeles. Drăguțe și fără complicații. Ce am de pierdut?

- Respectul de sine. El râse cu asprime, dar în ochii care o priveau pătrunzător nu era nici un pic de umor.

- Mi-am pierdut demult respectul de sine, Dani. De când tu...

- Te rog, Logan, nu. Felul în care ea îi rosti numele îi risipi furia. Acest lucru, împreună cu modul în care își lipi fruntea de pieptul lui, îl înmuiară complet. Furia lăsă locul dorinței de a o ține strâns, de a o avea numai pentru ei, de a o proteja și iubi așa cum voise dintotdeauna. O ținea la fel de ferm, dar acum în îmbrățișarea lui se simțea o anumită tandrețe. Privi în jos ia creștetul capului ei dorind să îi sărute acea parte a părului. Acesta era tot deschis la culoare și lucios, lumina lunii și miere la un loc. Trupul ei era delicat și compact și, totuși, extrem de feminin. În timp ce se legănau încet în ritmul muzicii, auzea foșnetul hainelor ei care se frecau de ale lui. Tânjea să i ie scoată una după alta, pentru a-i vedea calitatea și culoarea pielii, pentru a o compara cu a lui, Parfumul ei conținea o dulceață amețitoare și era ia fel de vag ca mirosul florilor de citrice..

Ardea de dorința de a-i adulmeca urechea, de a-i atinge cu buzele diamantul din lobul urechii, de a-i simți pe limbă puful ca de piersică. Voia să o guste. Peste tot. Ridică mâna și le coborî pe ale ei din jurul gâtului său. Mâiniie li se împletiră strâns. Degetele lui Dani se relaxară și se desfăcură, întinse între ale lui, și îi pipăiră bătăturile din palmă.

- Încă muncesc din greu pentru, a-mi câștiga existența, Dani.

- La ferma aceea pe care o aveau ai tăi?

- Nu chiar. Are ceva pământ, dar... Ei bine, o să vezi mâine. Acolo va avea loc picnicul. Acasă la mine.

- Părinții tăi locuiesc cu tine? El scutură din cap.

- S-au mutat în oraș. Sunt bătrâni acum și au o căsuță mică.

- Știu că ai reușit în viață. Am citit despre tine în Texas Monthly.

- O adevărată poveste despre un sărăntoc care a izbutit să facă avere, nu?

- Nu m-am îndoit niciodată că vei reuși.

- Dar alții s-au îndoit. De exemplu, părinții tăi, adăugă ei cu amărăciune. Ea își feri privirea, ceea ce îl înfurie.

- Spune-mi, Dani, ce-ar zice, oare, dacă ne-ar vedea dansând acum? Mâinile astea de fermier sunt tot prea murdare pentru a te atinge?

- Asta a fost demult, Logan.

- Nu chiar atât de demult ca să pot uita. Sunt destul de curat, destul de bun, destul de bogat ca să te pot atinge acum, Dani?

- Pentru mine n-a contat niciodată! strigă ea șoptit.

- Ah, ba da, zise el ușor aplecându-se peste ea. Când a fost vorba de prezentare a contat al naibii de mult!

- Dă-mi drumul, spuse ea împingându-l și forțându-l să o lase. Întorcându-se amețită, se lovi de Al.

- Ce-ai zice de un alt partener, Dani? o întrebă ei beat.

- Nu acum, Al. Mă duc puțin la toaletă. Fugi de pe ringul de dans și găsi toaleta tot acolo unde ținea minte că se află. Ea și celelalte fete se adunau acolo la fiecare petrecere pentru a-și da una alteia perii, rujuri șipentru a mai bârfi. Acum căută un colț liniștit nevrând să dea ochii cu nimeni până nu-și revenea. Logan o ținuse în brațe și fusese o plăcere și o durere, în același timp. La fel. Totuși, nu chiar la fel. Nu mai erau niște copii orbiți de dragoste. Amândoi își pierduseră inocența odată cu zdrobirea inimilor. Ea nu mai era o fată care vedea povești de dragoste peste tot, crezând că sfârșitul povestirii avea să fie la fel de minunat ca ultimele pagini ale unul basm. Acum era o femeie în toată firea. Dorințele ei se maturizaseră și se rafinaseră. Unde altădată fusese, naivă în privința dorinței față de Logan, unde altădată îndemnurile trupului ei constituiseră un mister, acum știa exact ce voia. Pe el. Puternic și adânc înăuntrul ei. Numai că situația ei era aceeași. Nu-l putea avea. Era și mai imposibil acum decât atunci. Liniștindu-se, ieși și străbătu holul pustiu îndreptându-se spre sala de bal. Trecând pe lângă o ușă, o deschise sub imboldul momentului. Era o încăpere în care se depozitau tot felul de lucruri, la fel de intimă cum și-o amintea.

- Camera combinațiilor. Răsucindu-se, rămase uimită când îi văzu pe Logan în spatele ei. Acesta înaintă hotărât și o făcu să intre cu spatele în încăperea respectivă, după care închise ușa.

- Ce-ai spus? întrebă ea cu răsuflarea tăiată.

- Așa-i spuneam noi, băieții. Camera combinațiilor. Ne aduceam partenerele pe rând în camera asta în timpul petrecerilor. Mă întreb dacă familia Eik știe cât de legendară a devenit magazia lor. Ea zâmbi ușor. Inima îi bătea cu putere, iar gâtlejul i se uscase, dar încercă să nu arate.

- Noi, fetele, știam ce faceți.

- Zău? Bănuiam că știți. Dar asta făcea ca jocul să fie și mai atrăgător. Făcu încă un pas spre ea. Peretele din spate îi bloca orice retragere. Nu voia ca el să știe cât de neputincioasă se simțea.

- A fost o adevărată plăcere să te revăd, Logan, dar eu tocmai mă pregăteam să plec, așa că...

- Mai ții minte ultima oară când am fost aici împreună?

- Ce-o să spună Lana?

- Ce-o să spună? făcu ei nerăbdător.

- O să te caute.

- Ba n-o să mă caute, l-am dat-o lui Al, zise el și veni mai aproape. Uită de Lana, uită de tot în afară de uitima oară când am fost împreună în camera asta. Mai ții minte?

- Nu. Adică, da. Nu sunt sigură. Acum trebuie să plec, Logan. Noapte bună. El o apucă de braț când încercă să treacă și o lipi de perete.

- Ții minte. Și eu la fel. Purtai o rochie roz. Era fără un umăr și avea un volănaș aici. Mâna lui trasă o linie fierbinte care pornea de pe un umăr, trecea peste sâni și se oprea sub celălalt braț. Ea gemu încet. Fiecare celula erogenă din trupul ei declanșa semnale de alarmă.

- Aveai perle mici în urechi și un șirag aici. Degetul lui se plimbă peste baza gâtului încet și rămase acolo pentru a mângâia.

- Aveai părul strâns, dar câteva bucle îți atingeau obrajii, aici. Îi trase ușor câteva șuvițe din coafură lăsându-le să-i mângâie obrajii. Amintirea era foarte vie, dar ea o nega, atât în fața lui cât și într-a ei.

- Nu-mi amintesc.

- Ba da, spuse el cu o voce la fel de apropiată ca trupul său, la fel de captivantă și de tulburată. Ea se întoarse cu fața la perete. Acest lucru, însă, nu îl făcu să renunțe. Veni destul de aproape pentru ca ea să-i simtă răsuflarea în ceafă, pulpele lipite de dosul alor ei și tăria apăsată pe șezutul ei.

- Dansam atât de apropiați, frecându-ne unul de celălalt până când eram gata să ne topim. Am venit aici și ne-am sărutat până la sânge. Eral delicioasă și dulce și nu mă mai săturam de gura ta. Când te-am implorat să mă atingi, mi-ai scos cămașa din pantaloni și mi-ai pus mâinile pe piept.

- Încetează, Logan.

- Așa ai spus și atunci. Când ți-am atins sânii, ai spus nu. Dar nu voiai să încetez. Nu cu adevărat. Am continuat să te ating, să te mângâi, până când nici unui din noi nu mai putea. Mă doreai la fel de mult ca mine.

- Nu face asta, îl rugă ea cu un glas răgușit. Capul îi-căzu în față, dar asta îi permise lui să-i atingă ceafa cu buzele.

- De ce nu? Vreau să-ți amintești. Să-ți amintești cit de îndrăgostiți eram.

- Îmi amintesc.

- Da? Atunci de ce nu le-ai spus părinților tăi ce simțeam unul pentru altui? Se întoarse să-l privească.

- Le-am spus!

- Este evident că n-au fost convinși, mormăi el. Poți să-ți închipui ce-am simțit când i-ai ales pe ei în locul meu?

- N-am avut de ales.

- Aveai opts-prezece ani.. Legal erai independentă. Aveai de ales.

- Nu aveam! strigă ea și, timp de câteva clipe, cuvintele acelea au răsunat în jurul lor.

- Ei, ai ales să te întorci acum, spuse el cu precizie, după care se apiecă spre ea până când ajunseră să se atingă complet, de la sâni până la genunchi. Ai plecat cu ei atunci, dar acum ești cu mine. Strălucirea fierbinte din ochii lui albaștri o înfricoșa, dar încercă să braveze.

- Lasă-mă să plec, Logan. Nu mai suntem copii ca să ne îmbrățișăm într-o magazie.

- Ai perfectă dreptate, nu mai suntem. Vreau mult mai mult decât câteva minute de îmbrățișări de la tine. Ea încercă să se îndepărteze de el, dar trupul lui o țintui și mai mult de perete.

- N-ar fi trebuit să te întorci, Dani. Doar dacă nu voiai să-mi iau datoria. Gâtiejul i se strânse de teamă și de pasiune.

- Ce datorie? Ce vrei de la mine?

- Cred că glumești. Știi foarte bine ce vreau, spuse el coborându-și fața până când buzele lor se aflau doar la câțiva centimetri distanță. Îmi datorezi o noapte a nunții. O clipă ea îl privi paralizată, incapabilă să se miște, să gândească, să respire. Șocul o susținu un moment, după care semnificația spuselor lui începu să-și facă loc în mintea ei.

- Doar nu vorbești serios, șopti ea.

- Cât se poate de serios.

- Nu în adevăratul sens al cuvântului.

- Ba chiar în adevăratul sens al cuvântului, spuse el accentuând ușor.

Ea își umezi buzele rugându-se ca el să se îndepărteze, dar el stătea în continuare atât de aproape, încât ea îi cunoștea perfect fiecare părticică rigidă a trupului. Fermoarul blugilor era imprimat în rochia ei de mătase. Din acel punct de contact, căldura se răspândea prin tot corpul. Sânii o dureau de dorința de a fi atinși. Tânjea după mângâieri despre care spunea că nu-și mai amintește. Asemenea dorințe nu puteau fi admise. Cum să-l facă să vadă motivele când fiecare aspect al lui îi spunea că e cât se poate de serios? Era un bărbat care fusese respins sexual. Dezamăgirea și frustrarea mocniseră în el timp de zece ani.

- Logan, eram niște copii, se rugă ea.

- Eram tineri, așa e. Dar nu copii. Copiii nu știu ce fac. Noi știam, Dani. Știam perfect ce facem. Știam ce vrem. Unul pe altul. Ea căută cu disperare o replică. Era o discuție cunoscută, pe care o purtase cu sine timp de zece. ani, dar totdeauna pierduse. Cum se putea aștepta să câștige în fața lui?

- Să zicem că ne doream fizic, dar nu ne dădeam seama...

- Dacă aș fi vrut numai asta, nu m-aș fi abținut doi ani cât am fost împreună, spuse el zâmbind dureros și autoironic. Ieșeam cu cea mai frumoasă fată din clasă, cea pentru care orice tip și-ar fi dat un ochi pentru a o întâini măcar o dată. Dar erai șicea mai simpatică, una care nu supăra niciodată.

- Aștepți scuze?

- Nu.

- Mu mi-am dat seama ce sacrificiu imens făceai, spuse ea sarcastic.

- Un mare sacrificiu, așa e. Dar nu imens. Voiam să fiu cu tins neapărat.

- Atunci de ce ai spus așa ceva? Își stăpânise nervii ia maximum.

- Pentru că vreau să înțelegi că nu m-am însurat cu tine numai ca să mă culc cu fine. Te iubeam, fir-ar să fie O apucă strâns de umeri.

- Nu mă gândeam numai la noaptea nunții când am fugit amândoi să căutăm un judecător de pace, ci la restul vieții noastre împreună. Am suportat ceremonia aceea cu un respect naiv pentru ceea ce ne promiteam unui altuia. Pentru mine nu însemna doar să imit niște cuvinte care să legalizeze actul de a mă culca cu tine, ci cu totul altceva. Răsufla greu, iar degetele i se îngropară în brațul ei.

- Știi cât de umilitor a fost să ies de la Judecătorul de pace ca mire și să fiu arestat? Pentru Dumnezeu, Dani, pune-te în locul meu. Încearcă să-ți închipui ce aș simți. Se luptase să rămână rigidă, dar acum, când își aminti luminile acelea albastre și roșii care pâlpâiau, zgomotul, agitația, vina de pe chipurile părinților ei, mânia de pe urmă, se prăbuși la pieptul lui.

- Și eu m-am simțit la fel. Dacă-ți amintești totul atât de bine, atunci ții minte și clipa când te-au târât în mașina șerifului, eu tipând. Îl imploram să nu-ți facă nici un rău.

- N-am văzut decât că erai consolată de mama și de tatăl tău, de parcă te-aș fi răpit sau ceva - genul ăsta.

- Erau îngrijorați, pe bună dreptate. Fugind aș făcut un lucru absolut necugetat.

- Deci, ești de acord cu faptul că tatăl tău a pus să fiu arestat pentru că ți-aș fi cerut mâna?

- Nu, nu, spuse ea cu tristețe: A fost un lucru îngrozitor din partea lui. Da, nu știa cum să ne oprească altfel.

- Ei bine, a găsit o modalitate foarte eficace. A dat rezultate. Își luă mâinile de pe brațele el.

- Și-a retras acuzațiile, dar abia după ce mi-am petrecut câteva nopți în pușcărie în tâmp ce ei te-au scos din Dailas și au anulat căsătoria. Toată durerea acelor zile o copleși în valuri fierbinți. Plânsese, implorase, amenințase cu fuga și cu sinuciderea dacă nu o lăsau să-l vadă pe Logan, dar părinții ei rămăseseră neînduplecați. Nu era de ea, îi spuseseră ei. Ar fi făcut-o îngrozitor de nefericită. Nu-i putea oferi standardul de viață pe care ei îi doreau pentru ea, cu care era obișnuită. Nu era genul lor. După ce își irosise întreaga energie, fusese amețită luni de zile.

- Am fost la Dallas și, în cele din urmă, am reușit să vorbesc cu tatăl tău, zise Logan. Dar, tu și mama ta erați deja în Europa. Mi-a spus că regretai ce făcuseși și că nu voiai să mă mai vezi vreodată.

- N-am spus niciodată așa ceva, zise ea cu aceeași durere pe care o simțise atunci. Am fost silită să fac călătoria aceea. Am stat acolo șase luni. Când ne-am întors, mi-am dat seama că totul era inutil. El o strânse din nou șio scutură ușor.

- Nu era inutil: Ai cedat. Ar fi trebuit să lupți mai mult.

- Dar nu puteam. Erau părinții mei.

- Și eu eram soțul tău. Cuvintele erau aspre șiconțineau o finalitate care o făcu să se cutremure, fie de teamă, fie de speranță, nu-și putea da seama.

- Am avut o mireasă, Dani, niciodată o soție. Am de gând să iau ce mi se cuvine.

Ea încercă să se elibereze din strânsoare și fu ușor dezamăgită când el îi dădu drumul.

- E imposibil. El râse încet și își lăsă degetul arătător să alunece peste buza ei de jos.

- Departe de a fi imposibil. Suntem amândoi niște adulți sănătoși, care consimt. Ea îi îndepărtă mâna.

- Eu nu consimt.

- O s-o faci, spuse el cu o siguranță care o înfurie. N-aș fi venit niciodată la Dallas după tine, dar acum ești pe teritoriul meu. Și, oricine se aventurează pe teritoriul meu, pretind că-mi aparține.

- Sună a amenințare.

- Asta și este. Sau o promisiune, depinde cum o iei.

- Este o amenințare fără valoare, Logan. Plec spre Dallas chiar în seara asta. Ei îi apucă medalionul și o trase până când capul ei ajunse să fie înclinat într-un mod foarte straniu. Buzele îl erau apropiate de ale ei și ea le simți mișcându-se înainte să audă șoapteie.

- Să-mi arăți încă o dată ce lașă ești?

Nu cred, Dani. Parcă simți sărutul care nu se materializă și fu din nou dezamăgită. El îi dădu drumul.

- Pe mâine. Făcu câțiva pași cu spatele, aruncându-i un zâmbet insolent, după care ieși închizând ușa în urma lui.