Cornitele

Cornițele

― Mielușico, zice ieduțul, privește, mi-au ieșit cornițele?

― Cornițele? În ce loc trebuie să-ți crească?

― În frunte, mielușico. În frunte…

― Nu văd nimic.

― Te rog… pipăie cu copita! Simți ceva?

― Duțu! strigă speriată mielușica. Ai două cucuie mari! Unde te-ai lovit atât de tare!?

― Ura-a-a! Îmi cresc cornițele! Acestea nu sunt cucuie, sunt cornițe! Cântă:

Am cornițe, am cornițe

Mă voi apăra cu ele!

Nu-i nimic că încă sunt

Tare, tare mititele!

Îmi vor crește mari odată

Și pe Lup de bună seamă

Îl străpung într-o clipită,

De nimic nu-mi este teamă!

― Duțu, mie când o să-mi crească cornițe?

― Niciodată, mielușico. Niciodată! Dacă te-ai fi născut berbecuț, ar fi fost altceva…

― Atunci… cine o să mă apere? Mi-e tare frică de lup, scâncește mielușica.

― Așteaptă până se va naște un berbecuț. El te va ocroti. Eu, de exemplu, numaidecât voi avea grijă de căprițele mele…

― Ieduțule, până se naște, până crește un berbecuț, hainul de lup o să mă mănânce…

― Vai, mielușico, nu te întrista… Stai fără de grijă. Știu cine o să te apere, o liniștește ieduțul.

― Cine?

― Maia! Maia e o fetiță care are cârlionți ca și ai tăi. Doar că sunt un pic mai mășcați… Și sunt de culoarea… soarelui. Până a nu veni tu pe lume, eu cu Maia în fiecare zi alergam pe imaș. Vei alerga împreună cu noi! Când e Maia alături nu ne paște nici o primejdie!

― Duțu, întreabă mielușica, dar Maia… are cornițe?

― Ce vorbești? Fetițele au cosițe, nu cornițe.

― Și cum o să ne apere de lupul cel rău?

― Nu știu… Dar o să ne apere! Sunt convins!

― Unde e Maia? Mi-e frică, nu încetează să scâncească mielușica. Oricând ar putea să apară Lupul.

― Luș, o asigură Duțu, Suru nu va îndrăzni să intre în curte.

― De ce?

― Fiindcă peste curte e stăpân moș Rex. Rex e un dulău cât un lup de mare, însă e blând ca un miel… Sau ca un ieduț… Dar dacă trebuie, devine mai fioros decât Lupul!

― Am înțeles… Ca să ne apere… și Maia devine… mai fioroasă ca Lupul?

― Luș, nu vorbi prostii… Ea e un înger. Iat-o că vine…

Mielușica o vede pentru prima dată pe Maia. Maia o ia în brațe, o sărută și o strânge la piept. Mielușicăi nu-i mai este teamă. Nu se mai gândește la cornițe.

― Înainte de a pleca de acasă, zice Maia, o să vă leg câte un clopoțel. Dacă vă rătăciți, o să aud clopoțelul și imediat vă găsesc. Ție Duțu, îți voi lega un clopoțel de argint cu lentă albastră. Mielușicăi – un clopoțel de aur cu lentă roșie. Și acum – la drum!

Dzing! Dzing! sună clopoțeii și toți trei aleargă spre imaș. Din urma lor vine gâsca cu șase bobocei. Încheie alaiul puiul lui Rex, cățelul Grivei.

― Tra-la-la, tra-la-la, ce frumos e-afară!

― Ga-ga-ga! Ga-ga-ga! Când e primăvară!

― Dzing, dzing, dzing, dzing, dzing, dzing, mergem la plimbare,

― Unde crește, unde crește iarba cea mai mare!

― Ham, ham, ham! Ham, ham, ham!

― Lup rău, fioros!

― Nu-ndrăzni să ieși din codru

― Căci sunt curajos! cântă cât îl ține gura Grivei și mielușica e fericită. Alături de prietenii săi e în siguranță. Iar prietenii îi vor fi întotdeauna alături. Și atunci? La ce-i mai trebuie cornițe?