Pentru evenimentul zilei

Zilele trecute spuneam ca moștenirea culturala pe care ne-a lăsat-o China este de o importanta fundamentala pentru evoluția umanității. Printre personajele ale căror învățături au traversat mileniile se afla Confucius (551-479 i. H.), care a reorganizat textele clasice chinezești (la fel ca și popularul I Ching) și le-a dat o forma definitiva. Pentru a combate corupția și mizeria din vremea lui, el a gândit o serie de precepte etice și morale, cum ar fi cultul pentru străbuni, principiile sincerității, reciprocității, precum și ideea ca numai cel care este în stare sa susțină bunăstarea poporului poate sa guverneze. Iată în continuare câteva învățături ale sale:

Formula familiei.

Ducele Ding l-a întrebat pe Confucius:

— Exista vreo formula care sa garanteze prosperitatea unei familii?

— Nu exista o formula completa, spuse Confucius. Dar exista un aforism: „Este greu sa fii guvernator, și nu este ușor sa fii guvernat”. Daca toți capii familiilor și fiii lor ar înțelege ca amândouă părțile trebuie sa cedeze, ar apărea și prosperitatea.

Ducele continua:

— Exista vreo formula în stare sa distrugă nucleul familiei?

— Nu exista o formula completa, spuse Confucius. Dar exista un aforism: „Cea mai mare placere a unui rege este sa nu existe nimeni care să-i interzică ceva”.

Daca nu ni se interzice sa facem binele, acesta e un lucru bun. Iar, într-o familie în care mama nu are curajul și tăria sa răspundă și sa spună „nu” fiului, relațiile devin fragile și ajung sa fie distruse.

Un maestru și doua răspunsuri. Zilu întrebă: „Când trebuie sa pun în practica lucrurile pe care le-am învățat?”.

Confucius răspunse: „Dar continui sa te învăț. De ce aceasta graba de a pune totul în practica? Așteaptă momentul potrivit”.

Imediat, Gongchi întrebă: „Când trebuie sa pun în practica lucrurile pe care le-am învățat?”.

„Acum”, răspunse Confucius.

— Maestre, nu ești drept, se plânse Zilu. Gongchi știe tot atât cat stiu și eu, și lui nu-i interzici sa treacă la fapte.

— Un tata bun își cunoaște fiii, răspunse Confucius.

El il tine în frau pe acela care este prea îndrăzneț, și-l împinge înainte pe acela care nu știe sa se tina pe propriile picioare.

Fiecare lucru la timpul lui. Zilu a vrut sa știe de la Confucius cum să-l servească mai bine pe Dumnezeu.

— Tu nu știi să-i servești pe oameni, cum o să-l servești pe Dumnezeu? Ii răspunse maestrul. Învață să-ți ajuți aproapele, și Dumnezeu va fi mulțumit.

— Dar mi-e frica de moarte și de judecata divina. Inca nu înțeleg prea bine moartea.

— Tu n-ai înțeles inca viață, și vrei sa înțelegi moartea? Spuse Confucius. Învață sa te bucuri de zilele tale, și judecata va fi în favoarea ta.

Cugetări de Confucius. „Pericolul apare când omul se simte sigur pe poziție.” „Ruina il amenință pe oricine încearcă sa mențină o stare de lucruri.” „Confuzia apare atunci când punem totul în ordine”.

„Dar omul superior nu uita pericolul, nici atunci când este în siguranță.” „Înțeleptul nu uita de fantoma ruinei, nici atunci când are o situație stabila.” „Omul inteligent nu uita de confuzii, nici când afacerile ii sunt în buna ordine.”

Numai așa se poate menține siguranța personala și se poate apăra avutul și împărăția.

Joi, 06 Octombrie 2005

Paulo Coelho pentru EVZ.

La un moment dat, în timpul pelerinajului meu, am ajuns la un lan de grau întins și monoton care mergea pana la orizont. Singurul lucru care rupea plictiseala peisajului era o coloana medievala cu o cruce în vârf, care marca drumul pelerinilor. Când am ajuns lângă ea, Petrus – ghidul meu – arunca rucsacul pe jos și îngenunche. Mi-a cerut sa fac și eu același lucru.

— Sa ne rugam pentru ca – în cazul când veți reuși sa va găsiți spada – s-o țineți mereu cu mana sigura.

Petrus spuse ca ii plăcea mult poetul brazilian Vinicius de Moraes și ca dorea sa spună o rugăciune plecând de la poezia acestuia. și începu:

— Ai mila de cei care au mila de ei înșiși și se cred buni și nedreptățiți de viață, pentru ca n-au meritat lucrurile care li s-au întâmplat – ai mila, fiindcă aceștia niciodată nu vor reuși sa lupte în Lupta Dreapta. și ai mila și de cei care sunt cruzi cu ei înșiși, și vad numai rele în propriile fapte, și se considera vinovați de nedreptățile lumii. Fiindcă aceștia nu cunosc legea Ta care spune: „Pana și firele de par din capul tau sunt numărate”.

Ai mila de cei care conduc și de cei care muncesc ore în sir munca grea și se sacrifica în schimbul unei duminici, când totul este închis și nu ai unde sa te duci. Dar ai mila și de cei care-și sfințesc opera și merg dincolo de propria nebunie și ajung invidiați sau crucificați de propriii frați. Pentru ca aceștia nu au știut legea Ta care spune: „Fii prudent ca șarpele și naiv ca porumbelul”.

Ai mila de cei care mănâncă, beau, se ghiftuiesc, dar sunt nefericiți și singuri în ghiftuiala lor. Dar ai mila și de aceia care postesc, se înfrânează de la tot, își interzic orice și se simt sfinți și-ți vor striga numele în piețe publice. Pentru ca aceștia nu cunosc legea Ta care spune: „Daca mărturisesc referindu-mă la mine însumi, mărturia mea nu e adevărată”.

Ai mila de cei ce se tem de Moarte și nu cunosc multele împărații prin care au trecut și multele morți pe care le-au murit, și sunt nefericiți fiindcă se gândesc ca totul se va sfârși într-o zi. Dar ai și mai multa mila de cei care au cunoscut deja mai multe morți și azi se cred nemuritori, pentru ca nu cunosc legea Ta care spune: „Cine nu s-a născut din nou nu va putea vedea împărăția lui Dumnezeu”.

Ai mila de cei ce nu cred în nimic, pentru ca aceștia niciodată nu vor auzi muzica sferelor. Dar și mai multa mila ai de cei care au o credință oarba, și-n laboratoare preschimba mercur în aur, înconjurați de terfeloage despre secretele Tarotului și puterea piramidelor. Pentru ca aceștia nu cunosc legea Ta care spune: „A copiilor e împărăția cerurilor”.