Despre reducerea artelor la teologie de Bonaventura
Aa
Notă introductivă.
Volumul de față reprezintă traducerea integrală a opusculului Despre reducerea artelor la teologie, scris de Sfântul Bonaventuraîn jurul anilor 1256-L269 la Universitatea din Paris. Tratatul reprezintă un arbore al științelor și o luare de poziție în problema adevărului care poate fi pusă în legătură cu disputele pariziene de la sfârșitul secolului al XlII-lea privind tipul de adevăr angajat de diferitele științe particulare și locul teologiei în domeniul cunoașterii.
Textul latin urmează ediția Sancti Bonaventurae Opera omnia, voi. V, ed. Quaracchi, 1891, pp. 317-325. Trimiterile citatelor urmează aceeași ediție, însă ele au fost cel mai adesea amplificate prin citarea întregului pasaj de referință.
Mulțumesc pe această cale distinsei doamne Anca Vasiliu pentru îndrumările bibliografice primite. Sunt recunoscător părintelui profesor Wilhelm Dancă de la Universitatea din Iași, pentru materialul bibliografic pus la dispoziție.
Publicarea acestui tratat în versiune română are ca precedent colocviul intitulat „Fundamentul sistemului științelor” din cadrul „Saloanelor Rebreanu” din 2-4 decembrie 1998, de la Bistrița. Organizatorii „Saloanelor”, domnul profesor Mircea Oliv de la Universitatea din Cluj și domnul Gavril Țărmure, consilierul-șef al Inspectoratului pentru Cultură al județului Bistrița Năsăud au avut amabilitatea de a-i invita pe Călin Botez, Bogdan și Miruna Tătarii Cazaban, Radu Carp, Sorin Lavric, Valentin Cioveie, Claudiu Mesaroș, Andrei Bereschi și Dan Matei. Rezultatul (parțial) al disputelor o reprezintă publicarea acestui tratat împreună cu comentariile prezente. Suntem recunoscători Editurii „Charmides” pentru deschiderea cu care a primit proiectul acestei versiuni.
Alexander Baumgarten.
Tabel cronologici
— La Universitatea din Paris, care funcționa deja în maniera unei asociații de studenți și profesori (universitas magistrorum et scholarium, cum o numea un document de epocă), reprezentanți ai călugărilor franciscani și dominicani se stabilesc în calitate de profesori ai Facultății de Teologie. Alături de această facultate, exista Dreptul canonic, Medicina și Facultatea de Arte. Ultima dintre ele a reprezentat un important nucleu de recuperare a culturii greco-arabe care începuse să
1 Tabelul cronologic prezintă câteva repere importante ale vieții Sfântului Bonaventura și câteva evenimente petrecute la Universitatea din Paris care clarifică disputa angajată tacit în Despre reducerea artelor la teologie în jurul temei adevărului. Pentru reperele biografice ale vieții Sfântului Bonaventura, acest tabel cronologic are ca surse: Letterio Mauro, Notizia – cronologia della vita e delle opere di San Bonaventura în Bonaventura da Bagnoregio, Itinerario dell ‘anima a Dio, ed. Rusconi, 1985, pp. 67-75, E. Brehier, La philosophie du Moyen Age, ed. Albin Michel, Paris, 1949, pp. 279-293, E. Gilson, Filosofia în Evul Mediu, ed. Humanitas, 1993, pp. 406-408.
Tabel cronologic pătrundă de câteva decenii în mod masiv în Occident. Întâlnirea tradițiilor franciscane, dominicane și a magistrilor „seculari” de la Facultatea de Arte oferă configurația problemelor filosofiei secolului al XHI-lea.
— La Bagnoregio, în Italia, se naște Ioan din Fidanza, cel care va deveni, în tradiția catolică, Sfântul Bonaventura.
— La Roccasecca, în Italia, se naște Sf. Toma din Aquino.
— Moare Sfântul Francisc din Assisi, întemeietor al ordinului minoriților.
— Papa Grigorie al IX-lea recunoaște ca legală Universitatea din Paris, dându-i o anumită autonomie față de episcopia Parisului, prin bula Parens scientiarium.
— Tânărul Ioan din Fidanza este student al Universității din Paris, la Facultatea de Arte.
— Sf. Bonaventura devine magister în artibus al Universității din Paris. In acest an se înscrie la Facultatea de Teologie a aceleiași universități și intră în ordinul minoriților. Ordinul deținea una dintre catedrele de teologie ale facultății încă din anul 1219, în vreme ce dominicanii o ocupau pe cealaltă din anul 1229.
— Parcurgerea gradelor universitare îi îngăduie Sfântului Bonaventura să devină comentator al Sentințelor lui Petru Lombardul. Începând cu acest an, compune opera sa principală, Comentariul la Cartea Sentințelor.
— Papa Inocențiu al IV-lea anulează dreptul dominicanilor și franciscanilor de a mai preda la Universitate. Răspândirea, între franciscani, a ideilor lui Gioacchino da Fiore, precum și atașamentul față de cultura greco-arabă manifestat de dominicani pot explica reticența papalității față de vechea permisiune primită de cele două ordine de a preda la Universitate. – 7 decembrie – Moare papa Inocențiu al IV-lea.
— 14 aprilie – Noul papă Alexandru al IV-lea înnoiește permisiunea de a preda la Universitate pentru cele două ordine.
— Polemica deschisă împotriva celor două ordine este preluată de Guillaume de Saint Amour, care scrie o lucrare Despre pericolele celor mai recente timpuri {De periculis novissimorum temporum) în care acuză atât pe franciscani cât și pe dominicani de îndepărtare de la doctrina creștină și cultivare excesivă a științelor. Sf. Bonaventura răspunde cu tratat Despre desăvârșirile evanghelice {De perfectiones evangelicae) iar Sf. Toma din Aquino cu un tratat împotriva celor ce atacă religia și cultul lui Dumnezeu (Contra impugnantes Dei cultum et religionem). Papa Alexandru al IV-lea, fiind alături de cele două ordine, condamnă scrierea lui Guillaume de Saint Amour.
— Pentru unii autori2 în acest an, Sf. Bonaventura compune tratatul Despre reducerea artelor la teologie.
— La Anagni, unde curia papală era retrasă, Albert cel Mare dispută o problemă delicată pentru întreg învățământul parizian, prin care cere papei ca ordinele cerșetoare (franciscani,
2 Cf. Prefață, 2.
Tubei cronologic dominicani) să poată preda la Universitate. Triumful său diplomatic pune cele două ordine, implicit, în fața unei decizii fundamentale pentru istoria ulterioară a filosofiei europene și anume atitudinea față de paradigma culturii grecești și arabe recent pătrunse în mediul latin. Atitudinea foarte prudentă a franciscanilor, adoptarea multor teze greco-arabe de către dominicani și entuziasmul cel mai adesea lipsit de discernământ al unor magistri în arte dau întreaga noimă a polemicilor universitare ulterioare.
— Papa. Implicat în polemicile universității pariziene, îi desemnează nominal pe Sf. Toma din Aquino (din partea dominicanilor) și pe Sf. Bonaventura (din partea franciscanilor) pentru a ocupa cele două catedre de teologie ale Universității din Paris. Deși universitarii amână aproape un an de zile acceptarea numirii papale, ei cedează în fața autorității ecleziastice în luna octombrie a anului 1257.
Sfântul Bonaventura se retrage din învățământul universitar parizian și primește sarcina conducerii ordinului minoriților. Pentru Sf. Bonaventura începe o perioadă de călătorii în diferite centre franciscane, într-o încercare de unificare a ordinului care cunoscuse disensiunile ideilor lui Gioacchino da Fiore. Ieșirea din Universitate nu implica absența sa din polemicile universitare: discipolii săi creează o adevărată școală franciscană care se implică masiv în tensiunile universitare ale anilor 1270-L277, în care seriile de Collationes rostite de Sfântul Bonaventura vor juca un rol semnificativ.
— Compune celebrul opuscul Itinerariul minții în Dumnezeu {Itinerarium mentis în Deum) în care continuă tradiția spirituală inițiată de Sfântul Augustin, urmată și retrăită de Sfântul Anselm și, apoi, de școala victorină a secolului al XII-lea.
— La cererea ordinului, compune Legenda maior, o biografie a Sfântului Franscisc din Assisi care va avea, pentru ordin, un statut cvasi-oficial, odată cu capitulul general al minoriților din anul 1263, de la Pisa. Textul reprezintă și un gest de cenzură, fiindcă el atrage după sine distrugerea deliberată a tuturor celorlalte hagiografii existente ale Sf. Francisc.
— Sf. Bonaventura rostește, începând cu data de 6 martie, o serie de conferințe Despre cele zece precepte (Collationes de decern praeceptis), în care se îndreaptă împotriva ideii unității intelectului, a eternității lumii și a determinismului astral, pătrunse în mediul latin prin tratatele greco-arabe recent traduse în limba latină. Polemica este îndreptată atât împotriva averroismului latin al lui Siger din Brabant, cât și împotriva atitudinii ferme de recuperare a paradigmei peripatetice, atitudine adoptată de dominicani prin Albert cel Mare și Sf. Toma din Aquino.
— Începând cu data de 25 februarie, rostește o serie de conferințe Despre cele șapte daruri ale Sfântului Spirit (Collationes de septem donis Spiritus Sancti) cu aceeași intenție de implicare
în polemica universitară dintre dominicani, franciscani și magistri Facultății de Arte.
— Printr-un decret mai vechi al papei Grigorie al IX-lea, Aristotel este interzis la Universitatea din Paris. Nestingherit, Sfântul Toma continuă să predea aristotelismul până în anul 1272. Totuși, interpretările aristotelice ale câtorva magistri în arte trezesc opoziția concertată a franciscanilor și a dominicanilor. Primul act al polemicii universitare găsește cele două ordine într-o relativă conciliere, pentru ca ele să se despartă doctrinar în scurt timp.
— Albert cel Mare scrie un tratat Despre cincisprezece probleme, în care ia o atitudine critică în fața paradigmei greco-arabe, criticând și el ideea unității intelectului, a eternității lumii și a determinismului astral, iar Sf. Toma din Aquino scrie celebrul său tratat Despre unitatea intelectului împotriva avenoiștilor. La 10 decembrie și episcopul Etienne Tempier al Parisului condamnă aceste teze, împreună cu altele, într-o serie de 13 propoziții citate. Alături de Albert și Sf. Toma, Sf. Bonaventura este unul dintre inițiatorii listei condamnărilor, prin cele două serii de conferințe menționate3.
Universitatea din Paris actualizează instituțional polemica teoretică și se fragmentează: Facultatea de Arte se retrage sub conducerea lui Siger din Brabant. Universitatea va fi reunificată de Petrus din Auvergne, ca rector numit de papalitate, în anul 1275.
După E. Brehier, op. Cât, p. 280 sqq.
Tabel cronologic
— 9 aprilie. Sf. Bonaventura rostește o serie de Comentarii la Hexaemeron, prin care este direct implicat în polemicile universitare. Este ales cardinal și participă la conciliul ecumenic din Lyon.
— În luna mai, grav bolnav, părăsește conducerea ordinului. Se stinge din viață la 15 iulie. Sfântul Toma din Aquino murise cu numai câteva luni în urmă, la 7 martie. Cei doi sfinți lasă în urmă o universitate devenită teatru de luptă al principalelor tradiții ale filosofiei europene de până atunci, în care confruntarea dintre franciscani și dominicani va avea repercusiuni enorme asupra întregii gândiri teologice, filosofice și cosmologice ulterioare.
— Episcopul Etienne Tempier, printr-o comisie condusă de magistrul secular Henri din Gând, condamnă la data de 7 martie o serie de 219 propoziții, în care franciscanii poartă o victorie asupra dominicanilor și obțin condamnarea a numeroase teze tomiste. Scrisoarea de condamnare devine celebră prin enunțarea teoriei „dublului adevăr”, anume „unul potrivit credinței și altul potrivit rațiunii”. Tema dublului adevăr reprezintă puntea de legătură tacită dintre paradigma culturii greco-arabe, problemele filosofiei secolului al XlII-lea și tratatul Despre reducerea artelor la teologie.
