Contraziceri si deziceri

Date despre autor si opera

Absolvent al Departamentului de Matematică și Informatică al Universității din Craiova, în 1979, primul absolvent al clasei sale, a obținut un doctorat în matematică de la Universitatea de Stat Moldova, la Kishinev, în 1997, și a continuat studiile post-doctorale la diverse universități americane: University of Texas, la Austin, University of Phoenix, Arizona State University, New Mexico State University, la Las Cruces, Los Alamos National Laboratory etc.

Florentin Smarandache, scriitor și cercetător știintific, dorea “lărgirea sferei artistice prin elemente neartistice și prin experimente contradictorii; în special creație în contra-timp, contra-sens”.

În matematică, a introdus gradul de negație a unei axiome, sau teoreme, în geometrie (vezi geometriile Smarandache, care pot fi parțial euclidiene și parțial non-euclidiene.

A generalizat [1995] logica confuză, intuitivă, paraconsistentă, multi-valentă, dialetistă către „logica neutrosofică” (tot în Dicționarul de calcul al lui Denis Howe, Anglia) și, în mod similar, a generalizat setul fuzzy la setul neutrosofic (și derivatele sale: „set paraconsistent, set intuiționalist”, „set dialetist”, „set paradoxist”, „set tautologic”).

“Paradoxismul a pornit ca un protest anti-totalitar impotriva unei societati inchise, Romania anilor 1980, unde intreaga cultura era manipulata de un singur grup. Numai ideile lor contau. Noi, ceilalti, nu puteam publica aproape nimic. Si-atunci am zis: hai sa facem literatura… fara a face literatura! Sa scriem… fara sa scriem nimic. Cum? Simplu: literatura-obiect. ‘Zborul unei pasari’, de pilda, reprezenta un “poem natural”, care nu mai era nevoie sa-l scrii, fiind mai palpabil si perceptibil decat niste semne asternute pe hartie, care, in fond, ar fi constituit un “poem artificial”: deformat, rezultat printr-o traducere de catre observant a observatului, iar orice traducere falsifica intr-o anumita masura. ‘Masinile uruind pe strazi’ era un “poem citadin”, ‘taranii cosand’ un “poem semanatorist”, ‘visul cu ochi deschisi’ un “poem suprarealist”, ‘vorbirea in dodii’ un “poem dadaist”, ‘conversatia in chineza pentru un necunoscator al acestei limbi’ un “poem lettrist”, ‘discutiile alternante ale calatorilor, intr-o gara, pe diverse teme’ un “poem postmodernist” (inter-textualism). O clasificare pe verticala? “Poem vizual”, “poem sonor”, “poem olfactiv”, “poem gustativ”, “poem tactil”.
Alta clasificare in diagonala: “poem fenomen (al naturii)”, “poem stare sufleteasca”, “poem obiect/lucru”. In pictura, sculptura analog – toate existau in natura, de-a gata. Deci, un protest mut am facut!

Mai tarziu, m-am bazat pe contradictii. De ce? Pentru ca traiam in acea societate o viata dubla: una oficiala – propagata de sistemul politic, si alta reala. In mass-media se promulga ca ‘viata noastra era minunata’, dar in realitate ‘viata noastra era mizerabila’. Paradoxul in floare! Si atunci am luat creatia in deriziune, in sens invers, sincretic. Astfel s-a nascut paradoxismul. Bancurile populare, la mare voga in ‘Epoca’ Ceausescu, ca o respiratie intelectuala, au fost surse de inspiratie superbe.

“Non”-ul si “Anti”-ul din manifestele-mi paradoxiste au avut un caracter creativ, nicidecum nihilist (C. M. Popa). Trecerea de la paradoxuri la paradoxism a descris-o foarte documentat Titu Popescu intr-o carte clasica asupra miscarii: “Estetica paradoxismului” (1994). Pe cand I. Soare, I. Rotaru, M. Barbu, G. Niculescu au studiat paradoxismul in opera mea literara. N. Manolescu se exprima despre un volum de versuri al meu ca este "in raspar".
Nu am avut un premergator care sa ma fi influentat, ci m-am inspirat din situatia pe dos care exista in tara. Am pornit din politic, social, si treptat am ajuns la literatura, arta, filozofie, chiar stiinta.(wikipedia)

NEZICERI

Proză scurtă prostmodernistă

Gheorghe taie lemne Gheorghe nu taie lemne Gheorghe taie Gheorghe

Gheorghe taie fumul cu cuțitul Gheorghe nu taie lemne Gheorghe taie frunze la câini Gheorghe ucide balaurul Dar cine ești tu bă, Gheorghe?

Hărțuire sex-tuală

Ce a făcut Mardap:

Mardap s-a născut

Mardap a avut 3500 g. la naștere.

Mardap a Mardap n-a

Mardarap a plâns

Mardap Mardap…

Și ce dacă!

Ce ne interesează pe noi?! Poezică

Iubita mea cu ochii verzi/de sticlă, Cu părul negru lung/de cucuvea, Cu sânii de înțepi/urzică.

Culmea matematicii:

S ă te culci între două necunoscute și să nu rezolvi niciuna. Calcul aritmetic:

Ne-apucăm de membrul drept, introducem întregul în fracție, și scoatem numitorul comun.

Iubita mea necunoscută

Ce te furișezi într-o ecuație Inttotdeauna fără soluție

Mica publicitate:

Pierdut mănușa stângă. Caut mănușă dreaptă.

Din caietul de sarcini al unei funcționare:

Sarcină normală pe care am terminat-o înainte de termen. Toți șefii m-au însărcinat… Unii înainte de termen. Azinoapte am funcționat bine, lui i-a plăcut.

Paradoxuri Sorites1:

Lumea vizibilă se compune dintr-o totalitate de particule invizibile; din lucruri fără greutate rezultă lucruri grele; infinitul este format din părți finite.

1 Pentru detalii, vezi articolul Quantum Quasi-Paradoxes and Quantum Sorites Paradoxes, de F. Smarandache, Progress în Physycs, 1/2005, http:/fs. Gallup. Unm.edu/PP-01-02.pdf.

Definiții sau extraziceri

Șeful:

— Tu să taci când vorbești cu mine!

Democrația dictatorului

— Voi votați, dar eu decid! Ciocu' mic!

Identitate

Nici nu trebuia să faci pe prostu'… Erai deja.

Tehnică germană

Bună, rea, dar să fie nemțească…

Animal de casă Porcul… ca tot omul… Porc de câine, Porc de porc!

Șiretlic

Șmecherie cu chitie drept la tine-n prăvălie.

Genial

Are minte ca o bombă!

Nematerie:

Nici materie, Nici antimaterie

Aut-Artă:

Artă în afara artei! Obosit

Suflă ca un greiere. Bătrânețe

Nu degeaba mi-a albit mie părul! Consecințe

După al doilea război mondial, germanii câștigă pierderea coloniilor de către englezi, francezi, i olandezi.

Bordel

Casă de femei pentru bărbați. Extindere

Uneori, un exemplu ține loc de caz general. Boxerul

În mod indirect a plasat o directă. Hai la masă

Mi-am luat inima în dinți și celelalte măruntaie de pasăre din frigider.

Papă-lapte

Îi dă câte o căpșună mură-n gură.

Prostituată

Femeie bolnavă, căzută la pat – mai ales la patul bărbaților.

Poliglot

Eu vorbesc patru limbi: română, franceză, engleză, și matematică.

Cosmopolit

Nu știu, dar acum mi se pare prea simplu să scrii n limba maternă.

Ce amor nebun!

Ea îl iubea din fundul inimei ei, din fundul ei. Etc.

Printre altele sunt acestea. Gospodărie

Nevasta îmi face ochi dulci, în tigaie, cu ceapă și bulion. Vagin

Bărbatul caută aurul negru al muierii sale. Roman de dragoste

El este inginer, ea este blondă. El are mașină, ea are mini-jupă. A.m.d.

Politică

Fotbal între clasa a șaptea și a opta: o adevărată luptă de clasă.

Butadă „Adevărul este cea mai bună minciună!” La funerariu

I-a murit cățeaua și el a transmis condoleanțe câinelui… Surpriză

Este cineva la care nici nu gândești, mi-a spus. Și-atunci am început să mă gândesc la cine nu m-aș gândi.

Grad de comparație

Era un film foarte bulgar.

Incomoditate

Dă-ți jos căciula din cap că nu pot gândi din pricina ei. Lozincă

Antiunioniști din lumea întreagă, uniți-vă!

Măsură de capacitate

Jumătatea asta este pe de-a-ntregul a mea.

Psihanaliză sintetică

Freud în fraudă.

Nud gras

Era foarte plină chiar și goală.

Adresă feminină

Strada îngustă, Numărul sub fustă.

Paradoxism

S ă creezi increatul, asta înseamnă anti-artă. Dialectică

Orice fenomen crează un anti-fenomen, deci aceeași soartă și pentru curentele antiliterare.

Animal domestic bărbătesc

X e încornorat și unicorn.

Postmortemism (de la Evu citire) – Nu faceți cacărtărescu!

Viziune proprie

Personal consider că acceleratul merge rapid. Neutrosofie

Este o negare atât de tare că devine aproape o dublă negare, adică afirmare – fiindcă extremele se ating – sau neutralizare.

Nu-i așa?

Blog literar

Eu, uneori (sau deseori!) am idei și propuneri prea fanteziste, prea exagerate… Visez și eu la o „carte-totală” – adică să cuprindă toate procedeele de creație posibile. Mă bucur că am fost introdus în această lume minunată a videoclipului.

O videocarte mă interesează, mai nou, ca experiment multi-dimensional. Îmi place cum se deschid paginile în pelicula video, ca la o carte tradițională (pe hârtie).

Multi-media, multi-cultural, formă inter-activă dacă e posibil între spectator și realizator, artă și text, grafie pe computer, desene de mână, muzică de diverse genuri în același clip – incluzând muzică și artă generate de computer conform unor algoritmi, ilustrații, voce umană, dans, caricaturi, etc.

Vă urmăresc de ani de zile și Vă admir curajul și fantezia, fără de care nimic nu are valoare (Viorel Roman, Germania).

Trebuie să trăim cu invidiile, vorba neamțului – ca să fii invidiat, trebuie să fii cineva (Lucian Hetco, redactor șef la revista Agero).

Muzica „face” clipul. (Carmen Radu). Globalismul e de fapt un imperiu neo-comunist. (Eugen Evu). Într-o țară în care, ca o culme a Paradoxismului, totul se scufundă, deși este condusă de un… Marinar! (Mircea Monu)

Doamne, ce atmosferă e acum aici! Suspiciuni de la om la om, duplicitarism supraponderal, apocalipsism de duzină, imoralitate, ciolăneană.

FERICE DE CEI DE DEPARTE! Bine că-I rău! (Eugen Evu)

Lahttp: /www.descopera.ro/cultura/2460473-ai-incredere-in-wikipedia sub titlul: „Ai încredere în wikipedia?” se scrie despre Jimmy Wales, co-fondatorul Wikipedia, și gașca sa de„administratori”plătiți:„Cei care sabotează din neștiință, din joacă sau din rea-voință nu reușesc să afecteze prea mult credibilitatea Wikipedia. Există însă o altă categorie care devine periculoasă în chestiunea asta: cei ce dezinformează din interes, bunăoară unele companii și chiar agenții secrete…”.„La Wikipedia s-au descoperit, în medie, 3,86 de greșeli, în timp ce la Britannica erau 2,92 de greșeli.” Mulți consideră pe Internet că aceasta este junkipedia, și că are ca scop manipularea informației la nivel planetar, ducând – prin modul părtinitor în care prezintă intrările ei – la primul totalitarism global în istoria omenirii (până acum au existat totalitarisme doar la nivel de țări sau de imperii, dar nu pe toată planeta). Se consideră că este și un mijloc de denigrare îi intimidare a personalităților care nu se supun mai marilor zilei, dar în același timp făcându-se un cult al personalității mondial prin mass-media internațională pe care aceștia o manipulează.

Adio, Veto!

(folclor)

Adio Veto, eu te las că ești nasoală, Și mincinoasă, și păguboasă.

Mai du-te fă la mă-ta mare Că ești cioară.

M-am săturat de tine, fă, Ca de o boală.

C-o iau la o adică

Pe Tanța lu' Costică Din colț de mahala. Cinci ani mi-ai fost nevastă, Mi-ai pus pielea pe coastă. Și-acuma eu plec iar În jos de Baltazar.

Serenadă la balcon

(folclor)

Sub balcon eu ți-am cântat o serenadă, Dar să fiu și-al dracului dacă mai cânt. Mi-nghețaseră picioarele-n zăpadă, Iară mucii mi-atârnau pân' la pământ.

Măi, și-a dracului, Ia-o de-unde nu-i, La balcon nu se arată. Să-ncerc altceva, Ia să cânt așa

Și s-o iau acum pe franțuzește:

Viens Rozeto la balcon avec o floare Că te-așteaptă Rosignol de ton amour.

Măi, și-a dracului, Ia-o de-unde nu-i, La balcon tot nu se-arată.

Rămas bun

(folclor)

Ia-ți, șefule, ziua bună, De la mapă, de la gumă, De la scaunul înalt. De la masa ta cu flori, Și mocheta în culori, De la ușa cea cu yală, Ce-ai s-o-nchizi pe dinafară.

Ce te legeni șefule Fără ploaie, fără vânt Dat din schemă la pământ? De ce nu m-aș legăna Dac-a trecut vremea mea, Leafa-mi scade Munca-mi crește Buzunarul se golește Anturajul se rărește.

Bate vântul frunza-n dungă Secretara mi-o alungă. Bate vântul dintr-o parte Se duc cafelele toate. Se duc și cocoanele Scuturând jupoanele, Și mă lasă-ncărunțit Vestejit și-ncărunțit Și cu doru-mi singurel

S ă fug acasă cu el.

Odă Șefului

(folclor)

Ce te legeni șefule Fără scaun, fără gând Cu fruntea la pământ? De ce nu m-aș legăna Dacă scade leafa mea? Leafa scade, munca crește Și scaunul mi-l răpește. Bate vântul frunza-n dungă Subalternii mi-i alungă Bate vântul dintr-o parte Eu aici… Ce-a fost… Departe. Și de ce să nu mă plec Dacă vremurile trec Și pe jos trebuie să merg? Trec în stoluri păsărele Ducând gloriile mele Și norocul meu cu ele. Funcții, Volgi, apartamente, Toate pe-atunci inerente. Și se duc pe rând, pe rând, Zilele-mi întunecând… Au zburat cu post cu tot Și-acum zic că n-am noroc. Și m-a lăsat pustiit Nici măcar nu m-am gândit.

Nu mă-mpinge, șefule, De ce vrei să îmi faci vânt? V-am slujit pân' la pământ Și pe bune. Și pe rele. S-au dus lin zilele mele Și norocul meu cu ele. Și-am rămas să-i cânt așa, Soțioarei, draga mea: Ia-ți nevastă ziua bună

De la 4000 pe lună.

De la Volga, de la scară, De la doamna secretară.

Literatura coruptă

Alex Ștefănescu

— Critic oportunist, autor de editoriale despre Tovarășul Nicolae CeauȘescu și Partidul Comunist Român pe primele pagini ale revistelor literare în epoca ceau istă (lingu itor de serviciu!); după Revoluția din '89 s-a schimbat la 180° ca… „democrat” (fiindcă așa bătea vântul!) și s-a subjugat noilor stăpâni cu scrisul tău; astfel de oameni se numesc, în limbajul popular, pupincuriști! Cum scria Eugene Ionesco în piesa de teatru „Rhinocéros”: Pauvre Boeuf, est devenu rhinocéros! [Săracul Bou, a devenit rinocer!], fiindcă-așa-s vremurile… A. Ș. n-a avut niciodată coloana vertebrală dreaptă.

— A făcut o „istorie literară” pe criterii politice (după cum pertinent i-a atras atenția și criticul Eugen Simion), reflectând MAFIA literară actuală, nu după criterii literar-artistice…

— El are impresia că literatură este doar ce-i place lui, sau mai ales: cine-i place (a se citi: cine-i 'plătește') lui! Cine e el? Sau cine se crede el?

— La urma urmei, o adevărată istorie literară/științifică/artistică în orice domeniu ar trebui scrisă de un colectiv redacional (nu de o singură persoană), format din specialiști de orientări politice și ideologice diverse, din grupări literare/științifice/artistice diverse care să expună din toate punctele de vedere o operă și un creator – nu din punctul de vedere totalitarist al celor de la putere, care promulgă mizeria literara și artistică contemporană…

— Tinerii se plângeau pe Internet într-un forum la LiterNet că individul cere 100$ pentru a scrie o cronică literară despre ei! Corupția din România a atins toate nivelele societății: de la cultură, literatură, poezie, știință, până la economie – ca să nu mai vorbim de politică unde e dezastru!

— În străinătate, valoarea lui de „critic” este un zero barat! Nicolae Manolescu

— Înainte de '89 scria despre revoluții (vezi și comentariile poetului Eugen Evu în revista „Provincia Corvină”);

— N-a adus nimic în literatură, doar a fost un simplu imitator al Occidentului cu postmodernismul și Cenaclul său deLuni;

— Ar fi putut lua exemple de la Semănătorismul lui Nicolae Iorga ori Poporanismul lui Constantin Stere că specificul național îl poți ridica la rangul de universal;

— A publicat o „istorie literară” pripită (fiindcă tot i-o luaseră alții înainte, precum istoricii literari Marian Popa, Ion Rotaru, Aurel Sasu), întocmită mai mult pe criterii politice și interese de gașcă decât literare (dar pentru acest lucru va plăti mai târziu, când vremurile tulburi de astăzi și mizeria intelectuală a lor se vor duce – fiindcă nici un totalitarism nu durează la infinit); vezi satira lui Puși Dinulescu la adresa ei: „Gașca și diavolul. Istoria bolnavă a domului Manolescu” (2009), de 344 pagini, care-a avut un succes mai mare decât așa-zisă „istorie” manolesciană! O asemenea contra-critică trebuia scrisă și la adresa colegului său de mafie literară, poreclit „Doamna Alex”.