Clopotul Tacerii

Date despre autor si opera

Absolvent al Departamentului de Matematică și Informatică al Universității din Craiova, în 1979, primul absolvent al clasei sale, a obținut un doctorat în matematică de la Universitatea de Stat Moldova, la Kishinev, în 1997, și a continuat studiile post-doctorale la diverse universități americane: University of Texas, la Austin, University of Phoenix, Arizona State University, New Mexico State University, la Las Cruces, Los Alamos National Laboratory etc.

Florentin Smarandache, scriitor și cercetător știintific, dorea “lărgirea sferei artistice prin elemente neartistice și prin experimente contradictorii; în special creație în contra-timp, contra-sens”.

În matematică, a introdus gradul de negație a unei axiome, sau teoreme, în geometrie (vezi geometriile Smarandache, care pot fi parțial euclidiene și parțial non-euclidiene.

A generalizat [1995] logica confuză, intuitivă, paraconsistentă, multi-valentă, dialetistă către „logica neutrosofică” (tot în Dicționarul de calcul al lui Denis Howe, Anglia) și, în mod similar, a generalizat setul fuzzy la setul neutrosofic (și derivatele sale: „set paraconsistent, set intuiționalist”, „set dialetist”, „set paradoxist”, „set tautologic”).

“Paradoxismul a pornit ca un protest anti-totalitar impotriva unei societati inchise, Romania anilor 1980, unde intreaga cultura era manipulata de un singur grup. Numai ideile lor contau. Noi, ceilalti, nu puteam publica aproape nimic. Si-atunci am zis: hai sa facem literatura… fara a face literatura! Sa scriem… fara sa scriem nimic. Cum? Simplu: literatura-obiect. ‘Zborul unei pasari’, de pilda, reprezenta un “poem natural”, care nu mai era nevoie sa-l scrii, fiind mai palpabil si perceptibil decat niste semne asternute pe hartie, care, in fond, ar fi constituit un “poem artificial”: deformat, rezultat printr-o traducere de catre observant a observatului, iar orice traducere falsifica intr-o anumita masura. ‘Masinile uruind pe strazi’ era un “poem citadin”, ‘taranii cosand’ un “poem semanatorist”, ‘visul cu ochi deschisi’ un “poem suprarealist”, ‘vorbirea in dodii’ un “poem dadaist”, ‘conversatia in chineza pentru un necunoscator al acestei limbi’ un “poem lettrist”, ‘discutiile alternante ale calatorilor, intr-o gara, pe diverse teme’ un “poem postmodernist” (inter-textualism). O clasificare pe verticala? “Poem vizual”, “poem sonor”, “poem olfactiv”, “poem gustativ”, “poem tactil”.
Alta clasificare in diagonala: “poem fenomen (al naturii)”, “poem stare sufleteasca”, “poem obiect/lucru”. In pictura, sculptura analog – toate existau in natura, de-a gata. Deci, un protest mut am facut!

Mai tarziu, m-am bazat pe contradictii. De ce? Pentru ca traiam in acea societate o viata dubla: una oficiala – propagata de sistemul politic, si alta reala. In mass-media se promulga ca ‘viata noastra era minunata’, dar in realitate ‘viata noastra era mizerabila’. Paradoxul in floare! Si atunci am luat creatia in deriziune, in sens invers, sincretic. Astfel s-a nascut paradoxismul. Bancurile populare, la mare voga in ‘Epoca’ Ceausescu, ca o respiratie intelectuala, au fost surse de inspiratie superbe.

“Non”-ul si “Anti”-ul din manifestele-mi paradoxiste au avut un caracter creativ, nicidecum nihilist (C. M. Popa). Trecerea de la paradoxuri la paradoxism a descris-o foarte documentat Titu Popescu intr-o carte clasica asupra miscarii: “Estetica paradoxismului” (1994). Pe cand I. Soare, I. Rotaru, M. Barbu, G. Niculescu au studiat paradoxismul in opera mea literara. N. Manolescu se exprima despre un volum de versuri al meu ca este "in raspar".
Nu am avut un premergator care sa ma fi influentat, ci m-am inspirat din situatia pe dos care exista in tara. Am pornit din politic, social, si treptat am ajuns la literatura, arta, filozofie, chiar stiinta.(wikipedia)

Smarandache – un poet cu punctul sub i

Semnatarul acestor rânduri se află confruntat cu două aserțiuni. Prima. Cine este Florentin Smarandache? A doua Poetul nu are biografie; poezia este biografia sa Dar a doua aserțiune vrea să o elimine pe prima Nemaifiind două nu se pune problema opțiunii. Când l-ar interesa totuși pe cititor viața unui poet? Un cititor împătimit de poezie ar putea răspunde, "niciodată*. Altul, impresionat în mod deosebit de poezia sa ar simți nevoia să posede unele date și despre viața lui.

Poeții se impun mai greu lumii cititorilor. Un volum de poezie, în zile bune, are un tiraj de două, trei mii de exemplare, pupă zece titluri scrise în 15-20 de ani, un poet nu este cunoscut decât în perimetru! Celor treizeci de mii de cititori, posesori, uneori al numai unuia din cete zece titluri. Dacă cei care l-au citit sunt de zece ori mai mulți, poetul respectiv se poate considera bine situat în conștiința națiunii. Aceste considerații pot fi atașate poeților care au trăit în țară și și-au publicat carte cu carte la editurile românești. Nu de aceeași situație "se bucură" Florentin Smarandache care, din cele cincisprezece titluri apărute, își vede doar două cărți publicate în țară, la peste 12 ani distanță, timp în care nu va mai putea publica, luând calea exilului. Și astăzi când, cititorul, deschizând acest volum – și aflând pentru prima oară de Florentin Smarandache – și descoperind, numai din aceste optzeci de haikuuri, un poet autentic, e îndreptățit să se întrebe cine e acest poet, ce a scris și care este ecoul său de condeier din celelalte cărți?

Florentin Smarandache este încă tânăr pentru a se vorbi despre o biografie. Revenind în țară pentru a participa la lansarea ultimei sale cărți și hotărând împreună editarea acestui volum în România și SUA mi-am spus că e necesar să fac câteva mențiuni despre meritele științifice și literare ale lui Florentin Smarandache, astfel ca tocmai cititorul român să nu fie printre ultimii care să audă despre acest compatriot, ce s-a impus în câteva segmente ale culturii.

Florentin Smarandache s-a născut în anul 1954 la Bălcești-Vâlcea și este absolvent al Facultății de Matematică a Universității din Craiova. Analist programator la IUG Craiova (1979-l981), profesor la liceul din Bălcești (198l-l982), profesor la Colegiul "Sidi El Hasan Lyoussi" din Sefrou, Maroc (19821984), profesor de matematică la Colegiul "Nicolae Bălcescu" din Craiova (1984-l985) și apoi la școala din Drăgotești-Dolj (1985-l986), fără serviciu, preparând elevi și studenți (1986-l988). Din această scurtă succesiune de posturi sfârșită ca șomer în "epoca de aur" – vădind o ușoară traiectorie ascen dentă urmată de o prăbușire nemeritată, se ghicește momentul când, refuzându-i-se participarea cu lucrări de specialitate la congrese de matematică din Canada și California își arată pe față nemulțumirea și primele manifestări de dezacord cu regimul totalriarist, fiind îndepărtat din servici. Nu suportă situația și în anul 1988 reușește să treacă granița ilegal ajungând în Turcia, unde va fi profesor de limba franceză timp de un an și jumătate. În anul 1990 ajunge în SUA, unde devine profesor, se înscrie pentru doctorat la Universitatea din Tempe a statului Arizona, având teza sub coordonarea profesorului Bremner și în prezent lucrează ca inginer cercetător la corporația de computere Honeywell, în Phoenix, statul Arizona, unde locuiește cu familia, venită în SUA la începutul anului 1991.

Florentin Smarandache nu este un refugiat în literatură pentru că este un mediocru în specialitate. A publicat patru lucrări de matematică la Fes, Casablanca (Maroc) și Chicago (SUA), peste patruzeci de articole în reviste de matematică din România, Germania, Olanda, Elveția, Canada, SUA, este prezent cu lucrări laseminarii naționale, colocvii, simpozioane și congrese internaționale din Craiova și lași (1978), Calgari (Canada, 1986), Berkeley (1986), LosAngeles (1989), LasCruces (New Mexic, 1989). Este autor al Funcției Smarandache din Teoria

Numerelor [ți z* -*N, r (n) este cel mai mic număr întreg astfel încât m! Este divizibil prin n] inclusă -ca și cele mai importante lucrări – în dicționare, antologii și enciclopedii științifice de specialitate din Anglia, Germania, Franța, Spania, SUA. Este membru al Asociației Matematice din România, (1980) și al Asociației Matematice Americane (1983).

Debutul literar al lui Florentin Smarandache a avut loc în 1979 la revista Năzuințe cu poemul "Cifrele au început să vibreze". El continuă să publice răzleț poeme în diverse reviste literare. În anul 1980 împreună cu un grup de tineri scriitori lansează "Mișcarea literară paradoxistă". Debutul editorial l-a constituit volumul de poeme Formule pentru spirit, București, Editura Litera, 1981. În anul 1983, volumul a fost tradus în limba franceză de Chantal Signoret de la Universitate'a din Provence. Traducerea franțuzească cu titlul Formules pour l'Esprit cu prefața "Etat-de-moi", "Starea-de-Eu", semnată de poetul timișorean Ion Pachia Tatomirescu a apărut în același an, la Editura Expres, din orașul Fes, Maroc. Au urmat Culegere de exercipi poetice, Fes, Maroc, 1982, Sentimente fabricate în laborator, Fes, Maroc, 1982, Legi de compoziție internă. Poeme cu. Probleme., Fes, Maroc, 1982, toate în limba română, urmate de câteva volume în limba franceză: Le sens du nonsens, Fes, Maroc, 1984, conținând un manifest non conformist pentru "o nouă mișcare literară: ParadoxismuP, Antichambres et antipoésies ou bizarreries, Fès, Maroc și Le Paradoxisme: un nouveau mouvement littéraire, Bergerac, Franța, 1992. Tot în acest an a apărut și America, paradisul diavolului, jurnal de emigrant, în Editura Aius, Craiova. Majoritatea lucrărilor au fost traduse integral sau parțial în limbile engleză, spaniolă, franceză, portugheză, unele cunoscând a treia ediție în SUA. Poetul colaborează la reviste literare din România, Franța, Belgia, Turcia, India, Japonia, Germania, Canada, Australia. Maroc, SUA.

A fost onorat cu premii literale în România (1981, 1982), Franța (1990), Premiul special pentru străini la al IX-lea Mare Premiu al orașului Bergerac (Franța 1990), a fost declarat Poet Eminent Internațional de Academia Internațională a Poeților din Madras (India, 1991) și a obținut Diploma de Onoare în poezia fantezistă la Concursul Academiei de Litere și Arte din Périgord (Franța, 1992). Poezia sa a fost selectată în nouă antologii literare apărute la Craiova (1980), Caen, Puymeras, Paris, Bordeaux (1989, 1990,1991), New York, Colorado (1991,1992), Seul (1991). Două jurnale de emigrație de peste o mie de pagini, patru piese de teatru dintre care trei pentru copii, iar una Out în left field. Străin de cauză, a fost jucată pe scena unui teatru din Phoenix (SUA) și alte sute de poeme în manuscris sunt pe drumul redacțiilor unor edituri sau au intrat în faza transformării în literă da plumb ce va cunoaște mirosul cernelii tipografice și apoi al hârtiei prinsă între coperți de carte.

Mai este încă timp până când se va spune și despre Florentin Smarandache că nu i se poate studia opera fără să i se cunoască viața, cântărindu-i-se atunci – parafrazându-l pe Oscar Wilde – cât din geniu și cât din talent au fost distribuite și se află în viața și respectiv în opera sa. Dar din cele câteva direcții ale demersului său literar se disting trei: proza – cuprinzând jurnalul și dramaturgia – mișcarea paradoxistă pe care a propulsat-o și poezia.

Proza sa de limbă romană, publicată, constă doar din titlul America, paradisul diavolului, jurnal de emigrant cuprinzând perioada de la 23 martie 1990, când a părăsit Turcia și până în 3 septembrie 1991, timp în care se află în SUA. Este o radiografie severă și intrasigentă a spațiului în care viețuiește și pe care îl observă atent după experiența din regimul totalitarist, relevând fapte trăite, o realitate concretă, cu nu puține elemente de șoc, fără analize și introspecții, totul redat într-un limbaj cursiv, frază scurta, scrisă cu nerv, amintindu-ți de stilul lui Hemingway. Profesorul universitar ion Rotam, referindu-se la această lucrare arată că este "o carte de mare suc ces, scrisă cu mult talent poetic și cu multă vervă polemică, reflectând amărăciunile și peripețiile ieșite din comun ale unui tânăr intelectual român care, fugind din România ceaușistă n-a dat peste. * (din "recomandarea" pentru intrarea lui Florentin Smaran-dache în Uniunea Scriitorilor din România). "Limba română, în toată expresivitatea ei, o are în vârful peniței. Olteanul și țăranul din străfundurile sufletului său ies uneori fermecător în lumină printre atâtea sarcasme și jocuri de cuvinte ale înstrăinatului, mic, la început de drum, Panait Istrati". (Realitatea românească, sâmbătă 1 septembrie 1990).