Care-i problema?

Care-i problema? de Andrei Pleșu

Limbajul străzii, al politicienilor, al funcționarilor publici, care va sa zică limbajul nostru, al tuturor, a consacrat, de o buna bucata de vreme, un soi de interogație retorica cu multipla folosință, un soi de replica vida, nerușinata, de natura sa închidă orice discuție înainte ca ea sa înceapă: „Care-i problema?” „Ieri ai spus una și acum spui alta!” „Si? Care-i problema?” „Ai întârziat doua ore!” „Da! și care-i problema?” „Ai făcut o declarație mincinoasa!” „Treaba mea! Care-i problema?” Exista și oarecari variațiuni: „E vreo problema?”, sau „Si ce problema ai dumneata?”, sau „Care-i chestia?”. Ideea e ca semnalarea unei nereguli, admonestarea legitima, invocarea unei solicitări contrariate si, în genere, orice enunț inconfortabil sunt simple fandoseli, afectări prostești, pretenții burgheze.

Numai firile complicate și inteligentele mediocre vad peste tot „probleme”. In realitate, lucrurile sunt simple și în perfecta ordine! Ce atâta tapaj? De ce sa ne formalizam degeaba? Care-i problema? N-am înțeles! Te-ai trezit dumneata mai breaz decât alții? Vezi-ți, domnule, de treaba dumitale! Unde scrie ca trebuie sa dau cuiva socoteala? Ia nu mai face pe deșteptul! Ai vreo problema? N-ai decât! Du-te și te plimba! Nu te mai baga unde nu-ți fierbe oala! „Care-i problema?” e replica arogantei expeditive, a îndreptățirii necondiționate, a poziției de forță. E un tip de reacție care instituie arbitrarul, tupeul, impunitatea sfruntata. Nu trebuie îndreptat nimic pentru ca nu e nimic de îndreptat, nu trebuie căutate soluții, pentru ca nu exista nimic de soluționat, nu trebuie amendat nimic pentru ca totul e în regula. Lumea e o grădiniță placida, fara asperități și fara accidente. Numai cârcotașii, dușmanii, elitiștii, „intelectualii” cauta nod în papura și distribuie vinovații în dreapta și în stânga. Ei nu vor sa priceapă ca a fi băiat deștept, băiat de băiat, a fi un tip „marfa”, e a nu problematiza inutil, a nu te lasă intimidat de scrupule muierești.

Interogația are, de fapt, un temei afirmativ, apodictic. „Care-i problema?” e expresia provocatoare a unei indemolabile suficiente. Ea înseamnă de fapt: „N-am probleme!”, sau „Nu e nici un fel de problema!” Dubiile sunt excluse, ezitările, blocajele, crizele – de asemenea. „S-ar părea ca în partidul dvs. exista unele disensiuni.” „Fals! N-avem nici un fel de probleme!” „Te-ai pregătit pentru examen?” „N-am probleme!” „Ce te faci daca te prinde politia?” „N-am probleme!” „De ce nu v-ați anunțat pana acum un candidat la președinție?” „O sa anunțăm, nu sunt nici un fel de probleme!” „Cum stam?” „N-avem probleme!” „Vom intra în UE în 2007?” „Nici o problema!” „E justiția noastră independenta?” „Nu sunt nici un fel de probleme!” „De ce furi?” „Care-i problema?” „De ce scuipi pe jos?” „E vreo problema?” „De ce pui muzica atât de tare?” „N-am înțeles. Sunt la mine acasă. Care-i problema?”

S-ar zice ca trăim în Paradis. Ca sa dam de probleme, trebuie sa le căutăm cu lumânarea. Inocenți, siguri de noi, bine-dispusi, contemplam lumea ca pe un depozit de enunțuri simple și luminoase, fara interdicții, fara constrângeri, pe scurt, fara de lege. Romania e cea mai buna dintre toate lumile posibile, iar romanii sunt, în eternitate, o nație fara probleme. Probleme au alții. și fiindcă le au, le rezolva. La noi lucrurile sunt deja rezolvate. Stârpirea corupției, integrarea europeana, privatizarea, statul de drept, toate sunt la locul lor, bine ambalate, împlinite, bifate. Chiar și alegerile par rezolvate dinainte. Ei si? Care-i problema?

SFÂRȘIT