Cei drepți

Cei drepți de Albert Camus

Piesă în cinci acte

„O, Iove! O, life! Not life but Iove in death." (Romeo și Julieta, actul IV, scena 5)

PERSONAJELE

DORA DULEBOV MAREA DUCESĂ IVAN KALIAIEV STEPAN FEDOROV BORIS ANNENKOV ALEKSEI VOINOV SKURATOV FOKA PAZNICUL

ACTUL INTII

Locuința unor teroriști. Dimineața. Cortina se ridică în tăcere. Dora și Annenkov sînt pe scenă, nemișcați. Se au­de sunînd o dată. Annenkov face un gest ca s-o oprească pe Dora, care pare a voi să vorbească. Se aude sunînd de două ori, la scurt interval.

ANNENKOV: El e. Iese. Dora așteaptă nemișcată. Annenkov se înapoiază cu Stepan,

pe care-1 ține pe după umeri. ANNENKOV: El e! Uite-1 pe Stepan.

DORA (se îndreaptă spre Stepan și îi ia mîna): Ce fericită sînt, Stepan! STEPAN: Bună ziua, Dora. DORA (îl privește): S-au și împlinit trei ani. STEPAN: Da, trei ani. în ziua cînd m-au arestat tocmai veneam la

tine. DORA: Noi te așteptam. Timpul trecea și inima mi se strîngea din ce

în ce mai tare. Nici nu mai îndrăzneam să ne uităm unul la altul. ANNENKOV: A trebuit să ne mutăm, încă o dată. STEPAN: Știu. DORA: Și acolo, Stepan? STEPAN: Acolo? DORA: La ocnă. STEPAN: De-acolo se evadează.

224 ALBERT CAMUS

ANNENKOV: Da. Am fost foarte mulțumiți cînd am aflat că ai putut să ajungi în Elveția.

STEPAN: Elveția e altă ocnă, Boria.

ANNENKOV: Ce spui? Măcar sînt liberi.

STEPAN: Libertatea este o ocnă cîtă vreme un singur om e rob pe acest pămînt. Eram liber și nu încetam să mă gîndesc la Rusia și la robii ei.

Tăcere.

ANNENKOV: Sînt fericit, Stepan, că partidul te-a trimis aici.

STEPAN: Trebuia. Simțeam că mă sufoc. Să fac ceva, să fac și eu, în sfîrșit, ceva... (Se uită la Annenkov.) îl vom ucide, nu-i așa?

ANNENKOV: Cu siguranță!

STEPAN: îl vom ucide pe călău. Tu ești șeful, Boria, te voi asculta.

ANNENKOV: Nu e nevoie să-mi fâgâduiești, Stepan. Sîntem frați cu toții.

STEPAN: E necesară o disciplină. Am înțeles asta la ocnă. Partidul socialist revoluționar are nevoie de disciplină. Disciplinați, îl vom ucide pe marele duce și vom zdrobi tirania.

DORA (îndreptîndu-se spre el): Stai jos, Stepan. Trebuie să fii obosit după o călătorie atît de lungă.

STEPAN: Nu sînt niciodată obosit.

Tăcere. Dora se asază.

STEPAN: Totul e pus la punct, Boria?

ANNENKOV (schimbînd tonul): De o lună de zile doi dintre ai noștri studiază toate deplasările marelui duce. Dora a strîns materialul necesar.

STEPAN: Proclamația e întocmită?

ANNENKOV: Da. întreaga Rusie va afla că marele duce Serghei a fost executat prin aruncarea unei bombe de către un grup de luptă al partidului socialist revoluționar, pentru a grăbi elibe­rarea poporului rus. Curtea imperială va afla totodată că sîntem hotărîți să exercităm teroarea pînâ în clipa cînd pâmîntul va fi înapoiat poporului. Da, Stepan, da, totul e pus la punct! Se apropie clipa.

CEI DREPȚI 225

STEPAN: Ce trebuie să fac?

ANNENKOV: Pentru început, îi vei da o mînă de ajutor Dorei.

Schweitzer, pe care-1 înlocuiești, lucra cu ea. STEPAN: A fost omorît? ANNENKOV: Da. STEPAN: în ce fel? DORA: Un accident.

Stepan se uită la Dora. Dora își ferește privirea. STEPAN: Și după aceea? ANNENKOV: După aceea vom vedea. Trebuie să fii gata să ne

înlocuiești, dacă va fi cazul, și să păstrezi legătura cu Comitetul

Central.

STEPAN: Cine sînt camarazii noștri? ANNENKOV: L-ai întîlnit pe Voinov în Elveția. Am încredere în

el, deși e tînăr. Pe Ianek nu-1 cunoști. STEPAN: Ianek?

ANNENKOV: Kaliaiev. I se mai spune și Poetul. STEPAN: Ăsta nu-i nume de terorist. ANNENKOV (rîzînd): Ianek crede tocmai dimpotrivă. Spune că

poezia e revoluționară. STEPAN: Numai bomba e revoluționară. (Tăcere.) Dora, crezi că

te voi putea ajuta?

DORA: Da. Trebuie doar să ai grijă să nu spargi tubul. STEPAN: Și dacă se sparge?

DORA: Așa a murit Schweitzer. (Un timp.) De ce zîmbești, Stepan? STEPAN: Am zîmbit? DORA: Da. STEPAN: Mi se întîmplâ uneori. (Un timp. Stepan pare că se

gîndește.) Dora, o singură bombă ar fi de-ajuns să arunce în aer

casa asta?

DORA: Una singură, nu. Dar ar vătâma-o. STEPAN: Cîte ar trebui ca să arunci în aer Moscova? ANNENKOV: Ești nebun! Ce vrei să spui? STEPAN: Nimic.

226 ALBERT CAMUS

Se aude sunînd o data. Ascultă cu toții și așteaptă. Se aude sunînd de două ori, Annenkov trece în anticame­ră și se întoarce cu Voinov.

VOINOV: Stepan!

STEPAN: Bună ziua.

își stringmîinile. Voinov se duce la Dora și o îmbrățișează.

ANNENKOV: Totul a mers bine, Aleksei?

VOINOV: Da.

ANNENKOV: Ai studiat terenul dintre palat și teatru?

VOINOV: Acum pot s-o desenez. Iată. (Desenează.) Cotituri, străzi înguste, circulație anevoioasă din pricina îmbulzelii... caleașca va trece pe sub ferestrele noastre.

ANNENKOV: Ce reprezintă aceste două cruci?

VOINOV: O piațetă unde caii își vor încetini mersul și teatrul unde se vor opri. După părerea mea, astea-s locurile cele mai bune.

ANNENKOV: Dă-o încoace!

STEPAN: Agenți?

VOINOV (ezitînd): Berechet.

STEPAN: Te impresionează?

VOINOV: Nu prea mă simt în largul meu.

ANNENKOV: Nimeni nu se simte în largul lui cu agenții alături. Să n-ai grijă!

VOINOV: Nu mă tem de nimic. Nu mă pot învăța să mint, asta-i tot.

STEPAN: Toată lumea minte. Să minți bine, iată ce trebuie.

VOINOV: Nu e ușor. Cînd eram student, colegii își băteau joc de mine pentru că eram incapabil să-mi ascund gîndul. Spuneam ceea ce gîndeam. Pînă la urmă, m-au dat afară din facultate.