Guy Mannering

Guy Mannering de Walter Scott

S-a zis că vrăji și semne multe pot,

Și-n noapte duhuri le supun de tot;

Dar nu pot lăuda În al lor rol

Pe cei ce dau primejdiei ocol.

Balada ultimului menestrel

INTRODUCERE LA GVY MANNERING

Romanul, sau oeea ce poate fi numită povestirea, cu titlul Waverley, a câștigat încet aprecierea publicului citi- tor, dar după aceea a atins o popularitate atât de mare,

Încât a încurajat pe autor să facă o a doua încercare. El s-a interesat astfel de un nume și de un subiect, iar mo- dul în care se compun romanele nu poate, fi ilustrat mai bine decât povestind simpla istorioară, oare la început a stat la baza lui Guy Mannering, dar care, pe măsură ce opera înainta, s-a transformat de o așa manieră, încât nu mai păstrează nici chiar cea mai îndepărtată asemănare.

Această istorioară mi-a fost povestită prima dată de un slujitor credincios al tatălui meu, un bătrân Ilighlander plin de virtuți și fără ousur, dacă nu ar fi avut și o încli- nare spre „mountain-dew“, pe care îl prefera tuturor eelorlalte băuturi mai puțin tari. El credea la fel de ferm în istorioara sa, precum credea în orice ouvânt al crezului creștin.

După povestirea ciredinciosuluL John Mac Kinlay, o persoană în vârstă și gravă a fost prinsă de noapte pe drum pe când călătorea odată prin pustietățile din Gallo- way. Anevoie și-a croit, drum până la o locuință, unde a fost găzduit pe dată, cu ospitalitatea de la țară din acele vremuri Proprietarul casei,. Un gentleman înstărit, a fost adânc impresionat de înfățișarea venerabilă a oaspetelui său și s-a rugat să fie iertat pentru o anumită neorându- ială ce domnea în casă și care, neputând fi înlăturată la sosirea musafirului, desigur că nu scăpase ochiului scru- tător al acestuia El se scuză arătând că sfăpâna casei era constrânsă să rămână în iatacul ei, unde era pe punctul

de a dărui soțului un prunc, făcându-l pentru prima oară tată, deși erau căsătoriți de zece ani într-o astfel de împrejurare, zise stăpânul casei, ei se temea că nu cumva oaspetele să considere ceva drept o neglijență voită, când, de fapt, aceasta se datora doar împrejurării din clipa aceea.

— Nicidecum, sir – îl liniști străinul – nevoile mele sunt puține și lesne de îndeplinit și sunt încredințat că întâmplările de acum îmi vor da prilejul de a vă arăta recunoștința mea pentru ospitalitatea domniei voastre.

Porunciți numai să fiu încunoștiințat de minutul precis al nașterii copilului și sper că voi fi în stare să vă spun anumite amănunte capabile să înrâurească într-un chip însemnat soarta viitoare a pruncului care este pe punctul de a veni în această lume schimbătoare și plină de ne- cazuri. Nu voi a vă tăinui că sunt îndemânatic în citirea și tălmăcirea mișcărilor acelor astre numite planete și care își aruncă influențele lor asupra destinului celor muritori Este o știință pe care nu o practic, asemenea celorlalți care se numesc astrologi, pentru bani sau răs- plată, fiindcă am o avere îndestulătoare, ci folosesc cu- noștințele pe care le-am căpătat numai spre binefacerea acelora la care țin.

Gazda se înclină în semn de prețuire și recunoștință, și străinul primi o odaie din care putea privi în voie tă- râmurile astrale. Oaspetele își petrecu apoi o parte din noapte, calculând poziția corpurilor cerești și cumpănind orobabila lor înrâurire. Până când. În cele din urmă. Re- zultatul observațiilor sale îl făcu să trimită pe cineva ca să-l cheme pe tată, pe care îl conjură în chipul cel mai solemn, cerându-i să poruncească moașei, dacă lucru] i-ar fi stat în putință, să întârzie nașterea copilului, fie numai și cu cinci minute. Tatăl îi răspunse că așa ceva era peste firea lucrurilor și, într-adevăr, în clipa când trimisul se întoarse, părintele și oaspetele său fură încunoștiințați de nașterea unui băiețel

A doua zi de dimineață, când toți ai casei se aduna- seră la micul dejun, astrologul îi întâmpină cu o înfăți- șare așa de gravă și de răuprevestitoare, încât frica se și strecură în sufletul tatălui, până atunci așa de fericit că viitorul străvechii sale moșii era asigurat prin nașterea unui moștenitor, moșie care, altminteri, ar fi trecut în stăpânirea unor rude îndepărtate ale familiei. De aceea se grăbi să-l poftească pe oaspete într-o odaie unde nu se mai afla nimeni și-i zise:

Mi-e teamă, ținând seamă de căutătura domniei voastre, că aveți a-mi da vești rele cu privire la mică mea odraslă; poate Dumnezeu va vroi să-mi ia înainte de vârsta bărbăției binecuvântarea pe care mi-a dăruit-o, sau poate pruncul este sortit a fi nevrednic de iubirea pe care eu și soția mea suntem gata în chip firesc să o revărsăm cu devoțiune asupra vlăstarului nostru?

— Niciuna, nici alta – îi răspunse străinul – afară numai dacă nu mă înșel pe de-a-ntregul. Băiatul va trece de anii copilăriei și va trăi, iar ca fire și înclinații se va arăta demn de tot ceea ce își pot dori părinții. Dar, deși se află destule în horoscopul lui care făgăduiesc multe binecuvântări, există însă și o puternică influență rea, predominantă, care amenință să-l supună la încercări și ispite nefericite și păcătoase în preajma clipei când va atinge vârsta de douăzeci și unu de ani. Care perioadă, așa cum arată zodiile, va fi un punct de răscruce al vieții sale. În ce formă sau cu ce putere deosebită îl va asalta ispita aceasta, știința mea nu e în stare că descopere.

— Cunoștințele domniei voastre nu ar putea deci să ne împărtășească niciun leac împotriva acelui rău care îl amenință? spuse atunci îngrijoratul tată.

— Să-mi fie cu iertare – îi replică străinul – ba pot. Influența zodiilor este puternică, dar el, cel care a făcut cerurile, este mai puternic decât toate, dacă ajutorul lui este implorat într-adevăr cu sinceritate. Ar trebui să-l făgăduiți pe acest băiat, de îndată, slujirii făcătorului său, cu aceeași bună credință cu care Samuel a fost juruit de părinții săi pentru a sluji în templu. Trebuie să-l pri- viți ca pe unul care va fi ținut departe de restul lumii, în copilărie și în adolescență va trebui să-l înconjurați nu- mai cu oameni pioși și virtuoși și să-l feriți, cu toată puterea voastră, de a vedea sau auzi despre orice fel de nelegiuire, fie în vorbă, fie cu fapta. Trebuie crescut în principiile morale și religioase cele mai severe cu putin- ta Să nu aibă de-a face cu lumea că nu cumva să se facă părtaș la nebuniile ei sau, poate, la viciile ei. Pe scurt, feriți-l pe cât vă va sta în putință de orice păcat, în afară de ceea ce, într-o măsură așa de mare. Aparține întregii stirpe decăzute a lui Adam Când se va apropia cea de a douăzeci și una aniversare a zilei de naștere, să știți că va fi și sorocul răscrucii vieții sale Dacă va trăi după aceasta, el va fi fericit și îndestulat pe pământ

Și o corahie aleasă printre cele hărăzite raiului Iar dacă va fi altminteri… Aici astrologul se opri și suspină adânc.

— Sir – vorbi părintele, încă și mai îngrijorat decât înainte – cuvintele domniei voastre sunt așa de binevoitoare, iar sfatul vă este așa de înțelept, încât voi fi cu cea mai mare luare-aminte la povețele date; dar nu ați fi așa de bun oa să mă ajutați și pe mai departe în această treabă de cea mai mare însemnătate? Credeți-mă, nu vă voi fi nerecunoscător.

— Nu cer și nu merit nicio recunoștință în schimbul unei faceri de bine – îi răspunse străinul – și, mai ales, pentru faptul de a încerca tot ce-mi va sta în putință pentru a salva de la o soartă funestă pe nevinovatul prună care s-a născut noaptea trecută sub o așa de rar întâlnită conjuncție a planetelor. Iată adresa mea; puteți să-mi scrieți din când în când cu privire la felul în care băia- tul va propăși în câștigarea cunoștințelor religioase. Dacă el va fi crescut după cum v-am sfătuit, cred că lucrul cel mai nimerit ar fi să-l trimiteți la mine când se va apropia sorocul fatal și hotărâtor, adică mai înainte de a împlini douăzeci și unu de ani. Dacă mi-l veți trimite, așa cum doresc eu, cred cu smerenie că cerul va ocroti pe cel oare este al lui, oricât de mari vor fi fiind încercările la care îl va supune soarta.

Apoi dădu gazdei adresa lui, într-o localitate de țară din apropierea unui oraș cu stație de poștă din sudul An- gliei, după care își luă un călduros rămas bun.

Străinul cel tainic plecase, dar cuvintele lui rămăseseră întipărite în mintea îngrijoratului părinte. El își pierdu soția pe când băiatul lui era încă un copil. Mi se pare că și această nenorocire îi fusese prezisă de astrolog, și astfel încrederea lui, pe care, asemenea multor oameni din vremea aceea, o acordase de bună voie astrologiei, i-a fost întărită și confirmată. Prin urmare, avea cea mat mare grijă ca să aducă la îndeplinire planul sever și aproape ascetic de educație, pe oare înțeleptul îl preco- nizase. Un tutore având cele mai stricte principii a fost pus să supravegheze educația tânărului; era înconjurat numai de slujitori cu 0 fire cât se poate de cinstită și păzit și îngrijit apoi chiar de neliniștitul tată.