Căsătoria

Căsătoria de Sandra Brown

CAPITOLUL 1

Imogen se întinse cu voluptate sub plapuma ușoară de puf și își îndepărtă de pe chip, cu un gest leneș, părul de un blond palid. Era o fericire să se poată trezi încet, agitația matinală pentru a merge la servici urmând să aparțină trecutului pentru următoarele trei săptămâni.

Ochii de un violet închis se deschiseseră larg, fixând mobilierul delicat al dormitorului, în timp ce primele raze ale soarelui de toamnă timpurie treceau prin perdelele de un verde deschis.

Se încruntă apoi, unindu-și sprâncenele. Următoarele trei săptămâni de concediu anual ar trebui să-i ofere timpul necesar pentru a se decide dacă va accepta sau nu oferta de serviciu a lui Tolly, scuturând astfel, pentru totdeauna, de pe picioarele ei, praful agenției de publicitate „Martin and Sandown”.

Dar nu se va mai gândi acum la asta, se hotărî ea cu incisivitatea obișnuită. În următoarele câteva zile se va relaxa, permițând dezamăgirii provocate de felul în care fusese tratată de agenție să se sedimenteze, pentru a putea vedea copacii de pădure. Ar fi fost o prostie să lase într-un moment de furie o slujbă la care se pricepea, pe care o putea face chiar cu o mână legată la spate.

Se strecură afară din pat, își puse capotul, legând cordonul în jurul mijlocului ei subțire. Materialul ușor de mătase se mula perfect pe sânii ei rotunzi și părea a se scurge în jurul picioarelor nesfârșit de lungi, în timp ce se îndrepta spre bucătărie, pentru a-și face o cafea.

Culegând ziarele de dimineață din cutia ce se afla pe holul apartamentului, le puse pe tavă și se înapoie în pat. Se întâlnea cu Tolly la prânz. Dar până atunci nu avea altceva de făcut decât să se învârtească prin casă și să se răsfețe puțin. Zâmbea când se așeză pe pat sprijinită de perne, cu ziarele pe genunchi și tava cu ceașca de cafea pe noptieră, iar zâmbetul i se adânci când ochii ei parcurseră titlurile de pe prima pagină, oprindu-se asupra fotografiei sale și a lui Tolly ieșind din holul particular al acestuia din Londra.

Fotoreporterul îi surprinsese într-un moment de așa-zisă intimitate, ea privindu-l zâmbitoare în ochi, lumina facând-o să pară aproape stupid de îndrăgostită, brațul lui în jurul umerilor ei creând impresia de posesivitate. Tipul adăugase și un text fotografiei.

Îl parcurse rapid, ochii strălucitori oglindind ceva din râsul interior:

Milionarul proprietar de magazine Anatol Khristoforo Devenko, șaizeci și nouă de ani, în timpul uneia din rarele sale ieșiri, în Marea Britanie. Oare lunga durută a timpului petrecut aici are vreo legătură cu eleganta Imogen Paige, în vârstă de douăzeci și cinci de ani și care l-a însoțit frecvent în ultimele săptămâni? Întrebată fiind, Miss Paige a răspuns: „Suntem doar prieteni foarte buni”. Fără îndoială că frumoasa Imogen este de părem că dimensiunile contului lui în bancă fac mai suportabilă diferența de vârstă dintre ei.

Era mult prea absurd pentru a putea fi luată în serios. Nimeni din cunoștințele ei nu ar putea să creadă eticheta de „vânătoare de averi”, iar Tolly își va da capul pe spate râzând din tot sufletul când va citi acest gunoi. Din câte îl cunoștea putea să spună că singurul lucru pe care-l lua întotdeuna în serios erau afacerile, lanțul de magazine universale ce se întindeau în toată lumea. Se spunea că puteai găsi orice dorești în magazinele Devenko, cu condiția să fie frumos, unicat și costisitor.

Lanțul de magazine Devenko oferea o nouă experiență cumpărătorilor, cu mărfuri de calitate excepțională de pe întreg globul, restaurante de clasă, saloane de frumusețe, toate sub același acoperiș. Stomacul i se contractă dintr-o data de nerăbdare și teamă. Numele Devenko era vestit în lumea întreagă, iar Tolly o alesese pe ea, oferindu-i o slujbă în conducerea unor campanii de reclame și promotion pentru întreg lanțul de magazine, plata și condițiile de muncă întrecându-i chiar și cele mai ambițioase vise. Va fi o responsabilitate enormă și trebuia să se gândească foarte bine înainte de a și-o asuma.

• Ca întotdeauna, ești fascinant de fermecătoare.

Ochii căprui ai lui Tolly o priveau amuzați, în timp ce rhslnerul se îndepărta de masa lor , gura fiindu-i doar la un pas de râs când o privi din partea opusă a mesei din restaurantul liniștit, de un lux discret.

• Costumul e nou, nu? E perfect, tu ești perfectă! Te joci cu presa ticăloasă?
• Ai citit? Nu mai era nevoie să întrebe, zâmbetul lui neașteptat mărturisind singur acest lucru. Demn de milă, nu-i așa? îi zâmbi ea, privindu-i în timp ce sorbea din paharul de sherry, degustându-l.

Era un tip foarte inteligent; Imogen făcuse un efort în această dimineață, ridicându-și părul greu, ca de mătase, în vârful capului pentru a scoate în evidență lungimea elegantă a gâtului, clasica puritate a trăsăturilor. Costumul pe care îl purta era o piesă costisitoare de culoarea ametistului care făcea ca ochii ei să ia nuanța panseluțelor zdrobite pe albul de frișcă al tenului.

• Poate, răspunse el comentariului. Dar și flatant în ceea ce mă privește. Faptul că cineva ar putea alătura numele meu de cel al unei femei frumoase, extraordinar de inteligente, este destul pentru a face un bărbat de vârsta mea să se înfoaie de mândrie.

Imogen clătină din cap, făcând o grimasă. La cei șaizeci și nouă de ani ai săi, Tolly era încă un bărbat atrăgător cu părul său des, de un gri argintiu pieptănat cu grijă, cu ținuta încă dreaptă și, ca întotdeauna, costisitor îmbrăcat.

• Nu te subestima , îi spuse ea începând să mănânce felul întâi, o salată Waldorf. Articolul voia să spună că ai fi nevoit să mă cumperi. Sper că va trece mult timp înainte de a fi obligat să folosești banii ca o femeie să devină parte a vieții tale. Deși avea impresia că ajunsese să-l cunoască foarte bine în ultimele săptămâni, Imogen nu știa aproape nimic despre viata lui particulară , decât că avea un fiu ce vizita în acel moment ramura europeană a lanțului de magazine, Alexsander, după cum i se spusese, de treizeci și șase de ani și care, într-o bună zi, avea să ia locul de președinte al tatălui său, și care era logodit cu o verișoară... Asta era tot ce știa și tot ce dorea să știe.

Ea însăși era o persoană discretă care își ținea sentimentele bine ascunse. Amintirea certurilor dintre părinții ei, vocile ridicate, ușile trântite, lungile perioade de tăcere, o făcuseră tăcută. Acum, părinții divorțaseră, se recăsătoriseră, stabilindu-se în străinătate, mama ei în Grecia, iar tatăl în Noua Zeelandă, în timp ce Imogen își continuase viața, cariera, păstrându-și sentimentele pentru sine.

• Și nu pot decât să regret acest lucru, spuse Tolly fără a zâmbi de data aceasta. Pentru tine insinuările trebuie să fi fost foarte supărătoare, își coborî vocea. Nu pot decât să te admir pentru că nu ai luat totul în serios și să-ți mulțumesc pentru că nu ai spus adevărul.

Adevărul. Anatol Devenko se afla la Londra pentru a negocia achiziționarea unui magazin universal, care, din cauza zonei în care era situat, stârnise interesul celor ce vizau extinderea proprietăților. Dacă s-ar fi aflat că Tolly intenționa să cumpere magaziunul pentru a realiza un „Devenko’s” londonez, competiția ar fi devenit foarte dură. Doar el, fiul său și consilierii financiari îi cunoșteau planurile.Imogen spuse:

• Obișnuiesc să mă țin de cuvânt! strâmbând în același timp din nas, facându-l să zâmbească din nou.

El o asigură:

• Nu va trebui să taci foarte mult timp. Până diseară voi ști dacă oferta mi-a fost acceptată. Luând în considerare felul în care a decurs ultima mea întâlnire cu managerii proprietarului, am toată încrederea că va fi acceptată. Iar asta va duce la o nouă întorsătură a relațiilor noastre.

Se rezemă de scaun în timp ce un chelner debarasa masa de rămășițele primului fel de mâncare, iar un altul le prezenta cel de-al doilea fel. Imogen gândi "Oferta de servici, desigur!", iar fiorul de emoție și panică o răscoli din nou.

• Da, știu, spuse ea fără rost.

Contase pe faptul că va avea mai mult timp pentru a lua o hotărâre. Tolly văzu nehotărârea de pe chipul ei pentru că spuse repede.

• Nu te speria! Poti să-mi dai un răspuns mai târziu, încă zece minute nu vor face niciun rău nici unuia dintre noi. Între timp, mănâncă!

Asta și făcu, abia simțind gustul delicioasei mese, mintea ei întorcându-se la cele petrecute în ultimele săptămâni.

Îl întâlnise pe Tolly la un cocteil promoțional organizat de "Martin and

Sandown" pentru lansarea colecției "Jewels". În ultimele optsprezece luni muncise doar pentru colecția de modă „Jewels” pentru tineri, iar când șeful ei, conducătorul întregii companii, ieșise la pensie pe neașteptate, se așteptase să-i ia locul. Și asta deoarece, în ultimele douăsprezece luni, ea dusese tot greul companiei publicitare, din cauza sănătății lui șubrede, asumându-și răspunderea pentru lansarea tuturor produselor de la colecția "Jewels" la obiecte de toaletă. Fusese atât de sigură că va fi numită în locul lui, încât atunci când aflase că un nou venit fusese adus peste capul ei - bărbat, bineînțeles - parcă ar fi primit o lovitură ce o făcu să amețească. Directorii firmei erau, cu siguranță, șovini. Știuse de mult timp acest lucru, dar crezuse până la acel moment că sexul nu va fi un argument împotriva ei.

Cât de mult greșise! Apăruse la petrecere calmă, fără a îngădui adevăratelor ei sentimente să iasă la iveală. Devenise foarte pricepută la asta, de la experiențele triste, aproape înspăi-mântătoare, pe care le trăise în copilărie și care o învățaseră să se bazeze doar pe sine, fără a arăta nimănui, niciodată, cât de rănită era în adâncul sufletului.

Invitația de a lua masa cu Anatol Devenko la hotelul său, pentru a discuta o propunere de afaceri, sosise a doua zi, prin intermediul unei secretare. Și-l amintise foarte bine de la petrecerea din seara precedentă și fusese foarte intrigată.

Se obișnuise cu bărbații care-i făceau avansuri și putea să se descurce cu ei, dar ar fi preferat să n-o facă, dacă asemenea situații puteau fi evitate. Se mândrea cu faptul că era un om care descoperea rapid caracterul celor din jur și nu crezuse nicio clipă că Devenko îi făcea avansuri.

Într-adevăr, nu-i făcuse. Îi oferise o slujbă, mărturisindu-i sincer că "vâna" oameni foarte pricepuți, că îi remarcase succesul cu compania la "Jewels" și că dorea să se ocupe de reclamele pentru întreg lanțul "Devenko’s".

În acel moment , reclama era făcută de diferite agenții de publicitate din țările unde aveau magazine, dar rezultatul era departe de a fi mulțumitor, campaniile nefiind coordonate. Avea nevoie de o agenție proprie și dorea ca ea să o conducă. Urma să conducă o echipă excelentă, să beneficieze de translatori. Va avea control deplin și un salariu care o amuți atunci când Devenko i-l spuse. Deci, de ce mai ezita? Urcase atât cât se putuse în ierarhia de la "Martin and Sandown". Nu se temea să-și asume responsabilitatea și știa că era bună în meseria ei. Pe Tolly îl admira și îl respecta foarte mult, deci nu ar fi fost problema să lucreze pentru el.

În timpul ultimelor săptămâni ajunsese să-l cunoască foarte bine. Îi acceptase invitația la cină, îl însoțise în excursiile sale fără a lăsa pe nimeni să ghicească faptul că i se propusese o slujbă, deoarece Anatol Devenko spusese tuturor că se afla la Londra în calitate de turist. Nu conta deloc dacă numele lor erau alăturate și deveneau astfel subiect de scandal.

Trebuie că avea ceva de puritan în ea, gândi Imogen sorbindu-și absentă vinul. În adâncul sufletului simțea că succesul trebuia câștigat. Tot ce-i aparținea fusese dobândit prin muncă grea, părinții ei fuseseră prea ocupați să țipe și să se plesnească unul pe altul pentru a-și observa copilul liniștit, închis în sine, lăsândo astfel să-și aleagă singură cariera.

Iar oferta lui Tolly era cu mult deasupra celor mai îndrăznețe visuri ale sale. Îi fusese înmânată pe o tavă, gândi ea și nu prea avea încredere în succesul enorm și imediat.

• Cred că aș putea să-ți spun ceva care să-ți distragă atenția de la intimidanta perspectivă de a lucra pentru mine , o smulse Tolly din gânduri cu o grimasă, care o făcu să dorească să nege că el, personal, ar fi avut vreo legătură cu ezitarea ei. Aș avea nevoie de părerea ta, ca femeie sofisticată și extrem de talentată, asupra unei case pe care intenționez să o cumpăr.
• O casă? întrebă Imogen neatentă.

După cum i se spusese, Tolly se născuse în State și trăise acolo toată viața. Nu și-l putea imagina mutându-se de acolo la vârsta de aproape șaptezeci de ani. - Aici? În Londra? Vrei să spui că ai de gând să locuiești aici?

Își înclină capul de un gri ca oțelul.

• Nu, lângă Windsor. Mi-ar plăcea să-mi stabilesc aici cartierul general cât timp se va lucra la noul meu magazin. Nu mai sunt atât de tânăr încât să mă bucur la gândul că va trebui să zbor peste Atlantic la intervale regulate și nici atât de bătrân încât să-mi placă sa locuiesc într-un hotel pe o perioadă nelimitată de timp. De asemenea, sediul agenției noastre de publicitate se va afla aici, în Londra. Mi-ar plăcea să-ți stau la dispoziție cu sfaturi, dacă vei avea nevoie de ele.Ochii săi căprui sclipiră cu căldură, ca și cum ea ar fi acceptat deja oferta. Îi umplu paharul gol de vin.
• Fiul meu va avea nevoie de un cămin atunci când se va căsători. Pe moment trăiește cu geamantanele făcute și, cum afacerile companiei îl aduc adesea în Europa, o casă lângă Londra ar fi ideală pentru el și Catrina.
• Atunci probabil că fiul dumneavoastră și logodnica lui ar trebui să fie cei care să vadă casa, nu eu, sugeră Imogen, gândind în același timp că fiul și moștenitorul lui Tolly era foarte răsfățat, dacă, la vârsta de treizeci și șase de ani, nu avusese încă bunul simt să-și facă un cămin al său.

Fiind unicul copil al unui tată extrem de bogat, probabil că era obișnuit ca totul să-i fie pus la dispoziție, fiind incapabil să o facă de unul singur.

• Dar habar nu am când se va întoarce Alex din Europa, îi spuse încet Tolly. Iar Catrina se află undeva prin Bahamas cu niște prieteni, deci sarcina aceasta a căzut tot asupra mea. Și, în afară de asta, cumpărarea unei case a fost ideea mea. Cei doi tineri nu știu nimic, încă, spuse el, terminâridu-și vinul și punând paharul pe masă. Dacă le ofer un cămin gata mobilat, s-ar putea să-i fac să se decidă să hotărască ziua. Nu pot decât să sper. Vrei cafea, draga mea?

Ea încuviință și spuse:

• Da, mulțumesc.

Se pare că necunoscuta Catrina dădea înapoi.

• Asta înseamnă că data nuntii n-a fost încă stabilită? întrebă ea fără a fi cu adevărat interesată, căutând să spună ceva pentru a întârzia momentul când avea să accepte sau nu slujba.
• Din nefericire, nu. Catrina s-ar căsători cu el chiar și mâine, dar Alex este dificil de prins, în cele din urmă se vor căsători, totuși, sunt foarte îndrăgostiți unul de altul. Am sperat să se întâmple așa chiar din momentul când ea s-a născut. Alex avea doar doisprezece ani pe atunci, dar Stasia, mama Catrinei, care era verișoara mea, și cu mine, ne-am pus capetele la contribuție și am plănuit această căsătorie. O astfel de căsătorie nu numai că va reuni familia, dar va consolida o afacere; Catrina va moșteni de la mama ei un număr considerabil de acțiuni la "Devenko’s".

Imogen mai auzise despre asemenea căsătorii în familie, iar povestea familiei lui

Tolly era bine cunoscută. Tatăl lui se născuse în Ucraina și devenise ofițer în

Armata Imperială a rușilor albi. Se refugiase în State în 1920 cu soția sa, iar Tolly se născuse șase luni mai târziu. Tatăl său înființase primul magazin universal cu capital împrumutat și, pe parcurs, sosiseră și mătușa și verișoara sa mai mică Anastasia, alungate de revoluție. Apoi, doi ani mai târziu, Anastasia se măritase cu un american care finanțase "Devenko’s" și astfel luase naștere o dinastie financiară.

Era o mică minune că Tolly se căsătorise din dragoste, dar se amăgea singur dacă-și imagina că cei doi erau îndrăgostiți. O simplă socoteală o asigură pe Imogen că această Catrina avea douăzeci și patru de ani și dacă ar fi fost vorba de dragoste între ei doi, s-ar fi căsătorit de acum patru-cinci ani.

• Peste o jumătate de oră va sosi o mașină cu șofer, îi spuse Tolly și ți-aș fi maimult decât recunoscător dacă ai veni cu mine să vizităm proprietatea.
• Cum te-aș putea refuza dacă pui problema într-o asemenea manieră? zâmbiImogen, mereu impresionată de politețea lui de modă veche, iar el puse o mână peste a ei, zâmbind cu căldură.
• Mulțumesc, draga mea. Ca întotdeauna, sunt un norocos să mă bucur de compania ta.

Exact în acel moment, de undeva din spatele lor , o voce care ar fi putut îngheța toată lava unui vulcan spuse:

• Este cumva o petrecere în doi, sau mă pot alătura și eu?
• Alex!

După un moment de surpriză, Tolly sări în picioare cu o agilitate care parcă-și bătea joc de vârsta lui, și-l îmbrățișă pe tânărul mult mai înalt, ochii strălucindu-i de dragoste. Imogen își ținea răsuflarea.

Alexsander Devenko era un bărbat în adevăratul sens al cuvântului, un bărbat care știa ce dorea și mai ales cum să obțină tot ce dorea. Succesul emana din întreaga lui persoană, de la ținuta mândră a capului, până la vârfurile pantofilor.

• Când ai sosit în Anglia? întrebă Tolly. De ce n-ai anunțat?

Imogen nu-l mai văzuse atât de fericit, parcă era un cățeluș, care nu se putea abține să nu dea din coadă. Alex răspunse sec:

• A fost o hotărâre de moment. Am plecat de la Paris azi dimineață, cu avionul companiei.

Vocea îi era sumbră, asemenea unei catifele groase și, aparent fără niciun motiv, Imogen simți fiori pe șira spinării în timp ce el continuă.

• Am sunat la hotelul tău imediat ce am ajuns la sol. Una dintre nenumăratele tale secretare mi-a spus că iei masa aici. Am venit direct aici, să te văd.

Era un glas pe care l-ar fi putut asculta la nesfârșit, dar Tolly îl opri:

• E atât de bine să te văd, băiete! Și desigur că vei lua cafeaua cu noi și... , se întoarse îngrozit. Draga mea, oare ce părere ți-ai făcut despre mine? Imogen, permite-mi să te prezint fiului meu, Alexsander. Alex, aceasta este prietena mea foarte bună, Imogen Paige.

Putu vedea că era foarte stânjenit de scăparea sa și îi zâmbi blând, plină de simpatie înainte de a-și îndrepta atenția spre bărbatul mai tânăr.

Și apoi zâmbetul îi muri pe buze când îi întâlni privirea cercetătoare, strecurată printre gene și văzu linia severă a gurii.

• Miss Paige, spuse el fără a zâmbi, supunând-o unei priviri reci, iar Imogenîngheță, nefiind obișnuită să fie întâmpinată cu o asemenea animozitate deschisă.

Dar se pare că Tolly nu observase nimic, fiind ocupat să toarne cafeaua proaspătă în cești și spuse:

• N-ai vrea să-ți petreci după-amiaza cu noi? Imogen și cu mine avem de gând să mergem să vedem o casă pe care intenționez să o cumpăr.
• Aș aprecia dacă ți-ai da și tu cu părerea.

Zâmbi larg, gândindu-se fără nicio îndoială la ziua când avea să o ofere cuplului.

Imogen surprinse expresia înghețată a chipului tânărului când spuse:

• N-aș rata acest lucru pentru nimic în lume! Ochii i se îngustaseră când tatăl lui încuviință fericit, apoi, în timp ce acesta se scuză, îndreptându-se spre toaletă, spuse aproape scuipând cuvintele:
• Nu e deloc în siguranță atunci când e lăsat singur în lume.

Imogen deveni brusc lividă. În câteva minute, părerea ei despre Alexsander Devenko se schimbase în totalitate. Blegul din închipuirile ei se transformase într-un bărbat teribil de sigur pe sine dar această impresie nu durase decât câteva secunde. Exact în acest moment se afla față în față cu un ticălos arogant, cu o inimă înghețată, groaznic de plictisitor și spuse rece:

• Tatăl tău este unul dintre cei mai capabili bărbați pe care îi cunosc, iar remarca ta este total nepotrivită. În plus, este dotat cu farmec și maniere elegante, pe care tu nu le-ai înțelege nici dacă ar fi rostite pe silabe.

Simți cum o cuprinde furia, înroșindu-i pielea de fildeș, tulburându-i calmul rece. Dar dintr-un motiv pe care nu-l putea înțelege permise ca sentimentele să-i domine bunul simț. N-avea niciun drept să stea acolo privind-o rece cu ochii de culoarea ambrei, ca și cum tatăl lui ar fi fost senil.

Iar el ripostă:

• Sunt singur că ar fi flatat de mărturisirea ta.

Se instală comod în scaun, cu trăsăturile sale agresiv de frumoase, parcă sculptate în piatră. Costumul din trei piese, impecabil croit, scotea în evidență situația sa materială înfloritoare.

• Dar, spuse el, niciun prost nu e destul de prost ca un bărbat în vârstă, nu-i așa? Totuși, din întâmplare, țin foarte mult la el și nu pot sta deoparte să privesc cum o tânără în căutare de avere îl faoce să se comporte ca o maimuță.

Imogen îl privi atunci cu ochii larg deschiși, asemeni unor pete de cerneală, cu gura căscată. Pentru o clipă fu șocată. Pur și simplu nu putea să creadă ceea ce auzise.

Apoi, adrenalina începu să-i curgă prin vene, cu o viteză din ce în ce mai mare și adunându-se, se ridică în picioare.

• Nu mai rămân aici să ascult prostiile pe care le debitezi! i-o trânti ea. Poate c-o să-i explici tu tatălui tău de ce prefer să-l aștept afară.

"Lasă-l să se descurce singur!" gândi ea fierbând de furie. Dar el o prinse de mână, trăgând-o la loc pe scaun.

• Vei pleca când îți voi permite eu! Și atunci, doamnă, va fi pentru totdeauna. Obișnuiesc să citesc ziarele ori de câte ori sunt în străinătate. Imediat ce am citit articolașul acela despre tine și tata ca fiind "buni prieteni", am venit să pun capăt acestei prietenii. Deci, așa cum am spus, când vei pleca, o vei face pentru totdeauna!

Imogen inspiră adânc. Pulsul îi bătea sălbatec și în orice minut putea uita că obișnuia să-și ascundă adevăratele sentimente și să facă o scenă de care oamenii să poată vorbi încă mulți ani de acum înainte!

Dar Tolly o salvă de la o asemenea rușine, întorcându-se repede la masă și cu o anume dificultate reuși să-și compună o figură indiferentă. Dacă i-ar fi dezvăluit acuzațiile dezgustătoare ale fiului său ar fi foarte rănit și nu dorea asta. Așa că, strânse din dinți și se abținu când Alex se ridică și se întoarse către tatăl său.

• Dă-mi, te rog, adresa casei. Vin și eu puțin mai târziu. Nu plecați de acolo înainte de a sosi și eu. Nu vreau să cumperi cine știe ce vechitură cu preț de casă nouă.Și, deși îi zâmbea tatălui său, atunci când o privi, ochii îi erau ca de gheață.
• Sunt sigur că ne vom revedea, miss Paige. Crede-mă, de-abia aștept.

continuarea o gasiti aici...