Cautari periculoase

Cautari periculoase de Sandra Brown

CAPITOLUL 1

-Te pup.Melina Lloyd mimă un sărut în direcția surorii ei gemene.Am comandat un vin alb italian.Rece,ușor și nu prea aromat,după cum spunea chelnerul care a fost aici.Vorbeam de el și uite-1 că vine.Gillian se așeză pe un scaun în fața ei. Chelnerul oferi paharul de Pinot Grigio,vărsând puțin vin pe mână în timp ce-și răsucea capul ras de la una la alta.

-O,Doamne sfinte!

-Suntem identice,spuse Gillian,scutindu-1 să mai întrebe.

-Am rămas fară grai.Asemănarea e de-a dreptul năucitoare.Melina îi zâmbi glacial.

-Sora mea ar dori ceva de băut.Dacă se poate.Tonul vocii ei,la fel de rece ca vinul,atrase atenția omului.

-Desigur,zise el,pocnindu-și călcâiele.Scuze,scuze.Doamnă?

-Apă minerală.Cu multă gheață și puțină lămâie,te rog.

-Mă întorc prontomente cu băutura și ca să vă spun specialitățile zilei.

-De-abia aștept,murmură Melina,în vreme ce chelnerul se îndepărta.

Gillian se aplecă în față și șopti:

-Prontomente e un cuvânt?

-Dar năucitoare?Surorile izbucniră în râs.

-Mă bucur că te văd veselă,remarcă Gillian.Când am ajuns aici,păreai suficient de âfnoasă ca să-ți arăți colții.ț

-Sunt puțin iritată,admise Melina.A trebuit să conduc un autor la aeroport în dimineața asta,ca să prindă cursa de cinci cincizeci și opt.Cinci cincizeci și opt! Autorii călătoresc la asemenea ore scandaloase doar pentru a ne înfuria pe noi,agenții însoțitori.

-Cine era individul ăsta atât de matinal? Cineva interesant?

-I-am uitat numele.E la prima carte:Tratați-vă copiii ca pe niște animale de casă.

Subintitulată: Cu rezultate uimitoare.

-Puștii de doi ani fac sluj și latră la comandă?

-Nu știu.N-am citit-o.Dar cineva a făcut-o.Ocupă locul trei pe lista celor mai bune cărți publicate de New York Times.

-Glumești.

-Jur că nu.Dacă are priză la public,o să se vândă.În ziua de azi,până și eu pot scrie o carte.Numai că nu-mi trece prin minte nimic interesant.Căzu pe gânduri câteva clipe.Eventual să scriu despre faimoșii și infamii pe care i-am cunoscut și de-abia i-am suportat timp de o zi.Însă probabil că aș fi dată în judecată.

Chelnerul se întoarse cu apa minerală pentru Gillian și cu un coș din argint cu pâine.Își recită monologul sofisticat,ce cuprindea mai multe adjective decât feluri de mâncare.Se retrase îmbufnat după ce surorile comandară doar jumătăți de avocado umplute cu salată de creveți.Melina îi întinse coșul lui Gillian,care rupse o felie de pesmet garnisită cu miez de nucă.

-Dar despre gemeni? Ai putea scrie despre asta.

-Așa,în general? Domeniul ar trebui limitat.

-Cei care se îmbracă la fel și ceilalți?

-Posibil.

-Care se întrec pentru a capta atenția părinților?

-Și mai bine.Ce zici de comunicarea printr-o nefirească telepatie?

Melina sorbi puțin vin,privind-o pe Gillian peste marginea paharului.

-Asta mă face să constat că sora mea geamănă pare teribil de interiorizată astăzi. Ce s-a întâmplat?Înainte de a răspunde,Gillian înghiți repede pesmetul și își scutură degetele de firimituri.

-Am făcut-o.

-Ai făcut-o?

-Știi tu.Involuntar își coborî glasul.Lucrul la care m-am gândit în ultimele câteva luni.Melina fu cât pe-aci să se înece cu excelentul vin italian.Ochii ei cenușii,replică fidelă a ochilor lui Gillian,se îndreptară spre mijlocul surorii ei,mascat de tăblia mesei.Gillian râse.

-Nu se vede.Mă rog,nu încă.Am venit aici direct de la clinică.

-Adică azi? Chiar acum? Aș putea deveni mătușă în timp ce vorbim?

Gillian râse din nou.

-Așa cred.Dacă chestiile alea mici fac ce-ar trebui să facă,dacă se duc acolo unde trebuie,înotând în susul curentului.

-Doamne,Gillian.Mai luă o gură de vin.Chiar ai făcut-o? Ai făcut-o.Te porți așa de...normal.Ești atât de relaxată.

-Ginecologul ar fi încântat să mă vadă așa.Și-a permis să-mi spună să mă relaxez.De parcă aș fi putut.În primul rând,pentru că suporturile alea metalice erau reci ca gheața și nu prea te îndemnau la relaxare.Pe urmă,era vorba despre punctul culminant al mai multor luni de frământări lăuntrice.N-am luat ușor decizia asta.Inseminare artificială,folosind sperma unui donator.Gillian cântărea de luni de zile argumentele pro și contra.Melina era convinsă că sora ei geamănă reflectase îndelung asupra acestui subiect,însă continua să aibă câteva nelămuriri.

-Ai studiat chestiunea din toate punctele de vedere,Gillian?

-Cred că da.Așa sper.Deși s-ar putea să existe aspecte la care nu m-am gândit. Aceste aspecte neluate în seamă o îngrijorau pe Melina,dar nu- i exprimăș temerile.

-Uneori deveneam atât de nehotărâtă,incât eram tentată să resping ideea.Voiam să contest până și faptul că-mi trecuse vreodată prin minte și să uit de ea.Dar gândul ăsta pusese stăpânire pe mine și n-am mai putut scăpa de el.

-Ăsta-i un semn bun.Atunci când ceva ne acaparează in asemenea măsură,există de obicei un motiv serios.

-Din punct de vedere fizic,n-a existat nici un impediment.Sunt perfect sănătoasă.

Am citit tot ce-am găsit despre metodele alternative de concepere a unui copil.

Și cu cât citeam mai mult,cu atât mai contrariată deveneam.

Sincer vorbind,am încercat chiar să mă conving că n-are rost.

-Și?

-Și n-am găsit nici un motiv să n-o fac.Zâmbi fericită.Așa că am făcut-o.

-Te-ai dus la Clinica Waters? Gillian încuviință.

-Au multe succese și o reputație solidă.Mi-a plăcut doctorul.A fost foarte amabil.Răbdător.Mi-a explicat totul amănunțit.Am luat o hotărâre bine documentată.Încântarea ce se citea pe chipul ei demonstra că Gillian era de-a dreptul fericită.

-De ce nu mi-ai spus?Aș fi venit cu tine dacă mi-ai fi cerut.Te-aș fi ținut de mână.Ți-aș fi acordat tot sprijinul.

-Știu asta,Melina.Tu și cu Jem sunte i singurii oameni cu care am discutatț despre asta.Îmi pare rău că nu ți-am comunicat hotărârea mea.Însă,Melina ..Ochii i se umeziră i o privi rugător.Te rog să înțelegi.Am trecut punctele deș vedere i opiniile tale i ale lui Jem prin filtrul predispozi iilor voastre.ș ș ț -Eu...

-Ascultă-mî,te rog.După ce s-a spus i s-a făcut totul,după ce au fost exprimateș toate sugestiile.eu am fost cea înseminată.Dacă o să fie bine,eu o să port fătul și o să nasc copilul.Așa că eu trebuia să iau decizia.Singură.Am vrut să- i spun,ț după ce am luat hotărârea,dar n-am vrut ca ea să fie....

-Schimbată.

-Nici măcar pusă la îndoială.

-Dar eu o respect.Serios.Își întări spusele luând mâna lui Gillian și strângându-io.Jem a fost acolo?

-Nu.

-Tot nu-mi vine să cred,zise Melina,aruncând iarăși o privire spre pântecele ei.

Cum au...? Cum e de fapt...?

-Ieri,un test de urină indica o creștere a activității hormonale,ceea ce înseamnă că urma să am o ovulație în următoarele douăzeci și patru până la treizeci și șase de ore.Am sunat la clinică și am stabilit o întâlnire.E ceva foarte special.Acolo folosesc un cateter intrauterin.Melina o asculta fermecată pe Gillian,care-i descria procedura.

-Te-a durut?

-Deloc.

-De unde provenea sperma?

-De unde crezi? Melina zâmbi.

-Mă gândeam la locul geografic.

-Clinica Waters are propria ei bancă de spermă,dar preferă să nu folosească

o mostră de pe plan local pentru un pacient din aceeași zonă.

-Bine gândit.

-A mea provine de la o foarte cunoscută bancă de spermă din California.Mostra a sosit azi-dimineață într-un recipient cu gheață.Apoi a fost dezghețată și spălată...

-Poftim?

-Ăsta-i termenul.Sperma e amestecată cu o proteină și introdusă într-o centrifugă,astfel încât ceea ce se pune în cateter să fie...Râse.Spermă concentrată,cred că așa poate fi numită,încheie ea.

-Mă gândesc la o mie de bancuri pe tema asta,dar o să-mi țin gura.

-Mulțumesc.

-Simți ceva deosebit?

-Nimic.De fapt,am și moțăit dugă intervenție.Trebuia să rămân culcată vreo jumătate de oră.Îmi amintesc că a venit infirmiera,mi-a spus să mă îmbrac și să mă duc în biroul directorului.Acesta mi-a vorbit cu optimism despre succesele lor și m-a sfătuit să nu mă descurajez dacă n-o să meargă de prima oară.Pe urmă am plecat și-am venit direct aici.Mulțumită de explicațiile primite de la Gillian, Melina se lăsă pe spătarul scaunului și privi cu atenție chipul surorii ei.

-Mamă,mamă.E de-a dreptul năucitor.După ce făcură haz din nou amintindu-și de uimirea chelnerului,ea spuse:

-Mie mi se pare că cea mai delicată treabă a fost să faci pipi pe bucățica aia de hârtie pentru test.

-A fost nevoie de o anume îndemânare.Am ajuns destul de pricepută.

-Și,sincer...Melina se opri și dădu din mâini,ca pentru a alunga fraza neterminată.Nu contează.N-ar trebui să spun nimic.

Gillian înțelesese la ce se gândea sora ei.

-Voiai să zici că tu preferi metoda clasică de fertilizare.Melina trase cu un pistol imaginar spre ea.

-Mă cunoști bine.

-Tata spunea mereu că ne seamănă și mințile.

-Consideră-mă vulgară,zise Melina,ridicând exagerat din umeri dar eu prefer carnea și sângele cateterelor și suporturilor.Metalul rece nu are aceeași putere de seducție ca un piept fierbinte de bărbat și niște picioare păroase care se freacă de mine sub a ternut.Ca să nu mai vorbesc despre instrumentul sexual.ș -Te rog!Nu pomeni despre instrumentul sexual.

-Nu ți-a lipsit răsuflarea sacadată?Acea minunată ascensiune?Senza ia aiaț ge”O,doamne ,via a e frumoasă?”Nici măcar pu in?ț ț

-Nu e vorba despre sex.N-am făcut-o pentru senzații tari.Am făcut-o ca să am un copil.Melina suspină.

-Te tachinez doar.Încruci ându-și brațele pe masă,ea continuă pe un ton seriosș :

Adevărul fundamental e că vrei un copil.

-Așa e.Ăsta-i adevărul fundamental.

-Asta-i bine,spuse Melina,zâmbindu-i afectuos surorii ei.După un moment de gândire,adăugă: Păcat că Jem trage cu gloanțe oarbe.Ai fi putut împușca doi iepuri dintr-un foc.Sex și un copil în același timp.Chelnerul le aduse comanda.

Mâncarea era ornată cu panseluțe și arăta prea bine pentru a fi consumată.

Folosind furculița,Gillian se juca cu floarea așezată deasupra salatei de creveți.

-Jem și-a făcut vasectomia cu mult înainte de a mă cunoaște.

-Eu consider asta un mare noroc.Melina ridică paharul cu vin în semn de urare.E un tâmpit.

-Melina,spuse Gillian reprobator.

-Îmi pare rău.Dar nu-i părea,iar Gillian știa că scuza nu era sinceră.Dar e un neisprăvit,Gillian.Nu te face fericită.

-Nu-i adevărat.Sunt fericită.

-Zău?Mie nu-mi pari îndrăgostită lulea.Doar dacă nu mi-a scăpat ceva.Așa să fie?

-Evident că ți-a scăpat.Îl iubesc pe Jem.Melina înălță o sprânceană cu scepticism.

-Serios,insistă Gillian.Dar care relație e perfectă?Nu poți avea totul deodată.Ar însemna să ceri prea mult cuiva dacă ai pretinde să-ți împlinească toate nevoile și dorințele.

-În cazul tău,un copil.Ți-ai dorit unul de când erai tu însăți o copilă.Tu te jucai cu păpușile,în vreme ce eu preferam patinele cu rotile.

-Tot mai vrei să participi la „Derbiul patinatorilor”?

-Da,și sunt iritată că a apărut modelul ăsta cu roțile pe un singur rând,cu care mergi mult mai greu.Gillian râse.

-Uneori mama ne putea deosebi doar uitându-se la genunchii no tri.ș

-Ai mei erau juli i.Râserp,amintindu- i însă treptat zâmbetul Melinei dispăru.ț ș -Dacă sterilitatea lui Jem e obstacolul în calea unei rela ii perfecte,cere-i săț renun e la vasectomie.ț

-Am deschis o dată discu ia asta.Nici n-a vrut să audă.ț Atunci cum a reac ionat la decizia ta?ț -Surprinzător de bine.

De fapt,de câte ori aveam îndoieli,el m-a încurajat să merg până la capăt.

-Hmm.Melina era mirată de ce auzea.Ei bine,așa cum i-am mai spus,e un tipț teribil.

-Să nu vorbim despre Jem.De câte ori vorbim despre el,ajungem să ne certăm și nu vreau să-mi stric ziua.În ce-1 privește pe Jem,hai să admitem că nu ne înțelegem.În regulă?

-Din partea mea,da.Mâncară o vreme în tăcere,apoi Melina zise:

-Încă ceva.Gillian protestă,dar sora ei continuă: Dacă procedura are succes și vei naște,va fi un test dur pentru sentimentele lui Jem.

-M-am gândit la asta.

-Ai grijă,Gillian.Dacă apare un copil,s-ar putea ca realitatea să nu fie așa de roză pe cât pare.Momentele pentru poze nu apar la fel de des ca scutecele murdare.E posibil ca Jem să nu fie la fel de înțelegător pe cât te-a lăsat să crezi.Și,ca să fiu corectă,probabil că își închipuie că o să se descurce.

Se opri și luă o înghițitură de vin,după care se hotărî să-și exprime gândurile care-o tulburau.Ea și cu Gillian fuseseră întotdeauna de o sinceritate brutală una fața de cealaltă.

-Mă tem că atitudinea lui se va schimba după na terea copilului.Oricărui bărbatș îi vine greu să accepte ceea ce,la urma urmei,înseamnă progenitura altuia,nu-i a a?În cel mai fericit caz,Jem va păstra anumite îndoieli.Pote i uneleș ș resentimente.

-Anticipez o anume reticență,zise Gillian.Și am ținut cont de ea.Dar nu-mi puteam întemeia decizia pe posibilități și speculații.Trebuia să încetez cu întrebări gen „și dacă?”,altfel n-aș mai fi făcut-o niciodată.Dacă tot m-am hotărât,e preferabil s-o fac mai devreme decât mai târziu.Peste câteva luni, împlinim amândouă treizeci și șase de ani.

-Nu-mi aminti.

-Eu am fost tot timpul conștientă că ceasul meu biologic bate.Nu-1 mai puteam ignora.

-Înțeleg.Gillian puse jos furculița.

-Serios,Melina? Chiar înțelegi?Fiecare din ele își dorise mereu aprobarea celeilalte.Melina prețuia părerea lui Gillian și avea încredere în ea mai presus de orice; la fel proceda și sora ei.

-Da,răspunse încet Melina,înțeleg.Numai că nu-ți împărtășesc sentimentul.Eu n-am simțit niciodată nevoia presantă de-a avea un copil.Cu un zâmbet trist, adăugă: Mai bine așa,nu? Viața mea,viitorul meu,totul e legat de afaceri.

Se întinse peste masă și o bătu ușor pe mână pe Gillian.

-Poate că instinctul matern e singurul lucru care ne deosebește.Cred că tu ai luat amândouă porțiile,pe-a ta și pe a mea.Dacă e ceva atât de puternic,ai fi greșit ignorându-1.Trebuia să-i dai curs; altfel n-ai fi fost niciodată fericită.Cred că decizia pe care ai luat-o a fost cea potrivită pentru tine.

-O,Doamne,sper că da.Deși știa ce semnificație avea această experiență pentru Gillian Melina fu surprinsă de emoția din vocea surorii ei.

-Îmi doresc foarte mult un copil,dar dacă...dacă acest copil nu mă vrea?

-Poftim?

-Dacă instinctul meu matern e fals și eu nu sunt o mamă bună?

-Nici o șansă.

-Spui așa fiindcă știi că asta vreau să aud,Melina.

-Spun întotdeauna ceea ce cred.O să fii o mamă ideală.

-Vreau să fiu.Expresia lui Gillian,tonul vocii ei îi trădau hotărârea.De i nici unaș dintre ele nu se emo ionau din senin,Gillian părea gata să izbucnească înț plâns,fapt ce putea fi atribuit cre terii activită ii hormonale sau reprezenta un altș ț semn al profunzimii sentimentului ei.Ea se stăpâni și zise:

-Dintre toate hotărârile pe care le-am luat în viață,asta e cea mai importantă. Dintre toate deciziile pe care s-ar putea să le iau în viitor,asta va rămâne cea mai importantă.Nu vreau să eșuez.Pur și simplu nu accept.

-Și n-o să eșuezi,declară ferm Melina.

-Vreau ca pruncul meu să fie la fel de fericit cu mine pe cât de fericită voi fi eu cu el.Sau cu ea.

-O să se considere cel mai norocos copil din lume.Mi-aș dori să fiu la fel de sigură și de alte lucruri pe cât sunt de ăsta.Vei avea un succes formidabil ca mamă,Gillian.Așa că scoate-ți din minte posibilitatea eșecului.Gonește-o. Îngroap-o.N-o să se întâmple.Sprijinul ferm acordat de sora ei hotărârii pe careo luase o făcu pe Gillian să zâmbească ușurată.Clipi des,ca să-și alunge lacrimile.

-În regulă.Îndoielile mele sunt izgonite și îngropate în mod oficial.

-Ei bine,slavă Domnului că am scăpat de problema asta.Melina ridică din nou paharul.

-Pentru tine și pentru știința medicală modernă.Sper că mormolocii ăia microscopici își fac treaba!Ciocniră paharele.Gillian zise:

-Rata succesului-chiar dacă toate sistemele func ionează,ca în cazul meu-e deț numai douăzeci i cinci de procente.S-ar putea sa fie nevoie de mai multeș încercări.

-Nu asta ne-a spus mama înainte de prima întâlnire cu băie ii.ț

Râseră,amintindu- i de pudoarea mamei lor atunci când venea vorba despre sexș și de averismentele ei cu privire la poten ialele riscuri.ț

-Îți aduci aminte de lectura aia? Nu știam că există atâtea eufemisme pentru părțile corpului și pentru relațiile intime!exclamă Melina.Dar mesajul transmis limpede era că o singură dată este suficient ca să faci un copil.

-O să vedem.Doctorul m-a asigurat că ăștia sunt buni înotători.

-Chiar așa le-a zis,înotători?

-Jur.Chicotiră ca niște adolescente la auzul unei glume porcoase.În cele din urmă,Melina îi făcu semn chelnerului să ia farfuriile și comandă cafele.

-Ce știi despre donator?

-E doar un număr,selectat de pe o listă de donatori echivalentă cu un catalog Spiegel.Dintre toți candidații,el s-a potrivit cel mai bine pretențiilor mele.

-Culoarea părului.Culoarea ochilor.Forma corpului.

-Astea,împreună cu înclinațiile,pregătirea și coeficientul de inteligență.

-Deci ai cerut doar un număr dintr-un catalog? întrebă nedumerită Melina.

-E o procedură științifică.

-Biologie.Reproducerea umană redusă la cea mai clinică formă.

-Exact.

-Dar...Gillian zâmbi,înțelegând că fusese prinsă în cursă.Surorile nu puteau ascunde vreun gând una de alta pentru multă vreme.

-Dar eu sunt o ființă umană,iar trupul meu nu e o eprubetă pentru teste.Nu pot fi atât de obiectivă pe cât ar trebui.Privind în gol,spuse calm:Cu ajutorul unei persoane fară nume,sper să creez o nouă ființă.Un copil.O personalitate.Un suflet.Firește că mă întreb cine e donatorul și cum arată. -Cum s-ar putea altfel?Sigur că te întrebi.N-ai nici o informație?

-Nimic.Probabil că e un student la medicină care a avut nevoie de niște bani de buzunar.

-Și căruia îi place să se masturbeze.De fapt,tuturor le place asta,nu?

Melina îi făcu cu ochiul bărbatului așezat la masa alăturata.Omul îi zâmbi,flatat de acel semn.Observând manevra,Gillian o mustră discret:

-Vezi cum te porți.

-Nu știe ce-am spus.Și din acest punct de vedere,erau diferite.Melina avea tendința de a spune ce gândește,pe când Gillian era mai rezervată.Melina spunea și făcea lucruri la care se gândea și Gillian,însă era prea inhibată să le pună în practică.Aveau aceleași porniri,dar Melina le dădea frâu liber:plonja cu capul înainte de pe cea mai înaltă trambulină.Gillian rămânea mai mult timp cu degetele picioarelor prinse de marginea ei înainte de a îndrăzni să sară.Melina admira circumspecția surorii ei.Gillian pretindea că e invidioasă pe curajul Melinei.Lăsându-1 pe domnul de la masa alăturată să creadă ce voia,Melina o întrebă pe Gillian cât avea să dureze până când se va ști dacă inseminarea artificială avusese succes.

-O să mă duc peste o săptămână pentru un test sanguin.

-O săptămână întreagă!Ți s-a impus vreo restricție?

-Nici una.Mă pot ocupa de activitățile mele cotidiene.

-Lucrezi?

-Am o întâlnire azi după-amiază.

-Sexul?

-Feminin.

-Foarte amuzant.Înțelegi ce vreau să spun.

-Înțeleg ce vrei să spui,dar nu,nu există restricții.De fapt,doctorul mi-a spus că, dacă am un partener care e de acord să am un copil,ne-ar încuraja să facem dragoste cât mai curând E ceva benefic,din punct de vedere psihologic,pentru cuplurile sterile care au recurs la sperma unui donator după ce toate celelalte încercări au eșuat.Dacă cei doi au relații intime în ziua inseminăni,există întotdeauna posibilitatea ca...

-Sperma partenerului să fie cea care fertilizează ovulul -Exact. Melina își apăsă tâmplele cu degetele arătătoare.

-Doamne,asta duce...

-Departe.Știu.Există o mulțime de aspecte ale chestiunii.Nenumărați factori de luat în considerare.Probleme etice și religioase care trebuie studiate și rezolvate favorabil.Dar nu regret că am făcut-o.Și nici n-o să încep să mă îndoiesc de hotărârea mea acum,după ce am pus-o în practică.De fapt,dacă n-o să rămân gravidă acum,o să încerc în mod sigur încă o dată.Până de curând,gândurile mele despre maternitate erau confuze.Se situau într-un viitor îndepărtat.

Acum,după ce am făcut pasul necesar pentru a rămâne însărcinată,s-au cristalizat.Vreau un copil,Melina,scutece murdare și tot restul.Vreau asta foarte mult.Un fiu sau o fiică de care să am grijă.Cineva care să aibă nevoie de dragostea mea.Cineva care să mă iubească.Melina simți un nod în gât.

-Încerci să mă faci să plâng?

Gillian își reținu lacrimile.Mângâindu-și abdomenul,zise:

-O să fie o săptămână lungă.Melina își trase nasul,nemulțumită că devenise atât de sentimentală.

-Ai nevoie de distracție,afirmă ea.Ceva care să-ți alunge gândurile și să facă timpul să treacă mai repede.

-Ca de exemplu?

-Mă gândesc.Își lovi ușor buzele cu degetele,apoi fața i se lumină.Avea o idee excelentă,dar urmată imediat de exasperare.La naiba!exclamă ea,lovind cu palma tăblia mesei.Nu-mi vine să cred că sunt pe cale să-ți propun așa ceva.

-Ce anume?

-Ei,ce dracu'!spuse ea,hotărându-se brusc.Se aplecă peste masă și zise cu entuziasm:Du-te în locul meu în seara asta.

-Ce? Unde?

-Ghici pe cine însoțesc în seara asta.

-Nu-mi pasă.

-Ba da.Pe Christopher Hart.

-Astronautul?

-A-ha.Ti-au strălucit ochii când i-ai rostit numele.

-Dacă mi-au strălucit,deși mă îndoiesc,a fost pentru că sunt impresionată că sora mea a fost aleasă să însoțească o asemenea personalitate.Nu cumva s-a întors de curând dintr-o misiune în spațiul cosmic?

-Acum trei luni.A îndeplinit o misiune dificilă de salvare a unui important satelit militar.Esențial pentru pacea mondială sau ceva de genul ăsta.

-Ce face la Dallas?

-Primește un premiu de la o asociație universitară.Îi dau nu știu ce mare diplomă,la un banchet oficial care va avea loc la Adolphus.Zâmbi malițios.Vrei să-1 cunoști?

-Habar n-am de meseria ta!exclamă Gillian.Așa cum tu nu știi să vinzi proprietăți comerciale.

-Munca ta e dificilă.E vorba despre rate ale dobânzilor,planuri și așa mai departe.A mea e floare la ureche.Ce crezi că trebuie să știi?

-O mulțime de lucruri.

-Nu prea.Îl iei pe om la începutul serii și-1 părăsești la sfârșitul ei.

Desigur,simplifica mult descrierea activității ei.Își făcuse ucenicia timp de mai mulți ani,înainte ca patronul ei să se pensioneze și să-i vândă ei afacerea.Sub conducerea ei,firma își extinsese activitatea.

În esență,în afară de cazul când o celebritate vizita Dallasul însoțită de propriul său anturaj,ea,ori unul dintre cei trei funcționari ai ei,atent selecționați și antrenați,răspundea de acea persoană până când pleca în siguranță spre următoarea destinație.Ea era șofer,confident,ghid la cumpărături-orice dorea clientul să fie.Uneori bombănea că își pierde timpul în mod ridicol,insă nemulțumirea ei era mai mult un moft pentru că munca îi plăcea.Afacerea prosperase fiindcă era pricepută.Nu-și făcea griji dacă Gillian îi ținea locul într-o seară.Ca i ea,Gillian,care avusese de-a face cu oameni străini,nu va rămâneș mută în prezența lui Christopher Hart.Vânduse proprietă i unor oameni mult maiț importanți decât acel cosmonaut.În plus asta ar fi ținut-o departe de Jem Hennings pentru o seară,ceea ce în ochii Melinei reprezenta un câ tig.ș -Știi unde e Adolphus,da?

-Las-o baltă,Melina,zise Gillian,rostind apăsat fiecare cuvânt

-El locuiește la hotelul Mansion.Îl iei de acolo și-1 duci în centru pe la...

-Nu mă asculți.

-Nu ascult scuze neîntemeiate.Nu mi-ai oferit nici un motiv serios pentru care să nu te duci.

-Cum vine asta? Nu mai suntem copii.Adulții nu se joacă așa.

-Ne-am putea descurca printr-o substituire.

-Sigur că am putea,dar nici nu intră în discuție.

-De ce?

-Fiindcă e o nebunie.

-Colonelul Hart nu mă cunoaște de-o viață.Care-i problema?

Gillian continua să-i ignore argumentele.

-Am și eu treburile mele!Sunt pe cale să conving o agenție de publicitate să semneze un contract de servicii în valoare de trei milioane.Mă întâlnesc cu ei azi după-amiază,pentru a pune la punct termenii afacerii cu vânzătorul.Pe deasupra, Jem vine la mine diseară.Așa că îți mulțumesc pentru idee,dar răspunsul e nu.

-Christopher Hart e tare,tare,tare,o tachină ea cu voce cântată.

-O să-mi vorbești despre el mai târziu.

-Ultima șansă.Să te duci,să te duci...

-Nu,Melina.

-Te-ai dus.Încruntată și bombănind că Gillian era o morocănoasă,Melina ceru nota și insistă să plătească ea.După ce ieșiră din restaurantul elegant,doi angajați de la parcare le aduseră mașinile.Unul din tineri le privea atât de concentrat,încât aproape că lovi celălalt automobil cu spatele.În timp ce-și luau rămas-bun, Melina făcu o ultimă încercare.

-O să regreți că ai ratat ocazia asta.

-Oricum,îți mulțumesc.

-Gillian omul e un erou național!Ai putea petrece seara cu el.Ar putea fi cel mai frumos cadou pe care ți-1 fac după ce ți 1-am prezentat pe iluzionistul ăla.

-Îți mulțumesc pentru gândul bun.

-A,m-am prins.Mai ești și-acum bosumflată.

-Bosumflată?

-Fiindcă n-am reușit să-ți aranjez o întilnire cu Kevin Costner luna trecută. Gillian,ți-am spus de o mie de ori că are un program foarte încărcat.Nu exista nici o șansă.Râzând,Gillian se aplecă și o sărută pe obraz.

-Nu sunt bosumflată.Te iubesc,surioară.

-Și eu.

-Distrează-te cu astronautul.Melina făcu cu ochiul,lungind cuvintele:

-Fii sigură că o să-ncerc.

-Vreau amănunte,îi replică Gillian,suindu-se în mașină.Cât mai concrete. -Promit.Te sun imediat ce ajung acasă.

Un vânt puternic bătea peste podișul deșertic,ridicând nisipul care eroda suprafața muntelui,înainte de a se risipi printre tufișuri.Pe culme,acolo unde aerul era mai rarefiat și mai rece,același vânt scotea sunete de castaniete lovindu-se de frunzele îngălbenite ale plopilor.

Așezarea situată în mijlocul pâlcului de plopi se armoniza atât de bine cu împrejurimile,încât era aproape invizibilă pentru automobiliștii de pe autostrada care șerpuia prin podișul deșertic.Terasa umbrită de la al treilea nivel al clădirii centrale servea de templu în aer liber pentru cel aflat acolo.Stătea cu genunchii pe o pernă îmbrăcată în catifea maro,brodată cu migală.Firele aurii i argintiiș străluceau în lumina soarelui ce se filtra printre copaci.Perna era un dar ce-i fusese oferit de un admirator.Se spunea că fusese adusă din Rusia de niște emigranți la începutul secolului.O amintire de familie,care se aflase în posesia celui ce i-o dăruise,și de aceea constituia un sacrificiu,un formidabil omagiu adus celui căruia îi fusese dată.Omul stătea cu capul înclinat.Părul blond și des părea aproape alb și era mătăsos.Ținea ochii închiși.Buzele i se mișcau în tăcere,formulând cuvinte de rugă.Palmele îi erau împreunate sub bărbie.Părea chintesența evlaviei.Atins de harul divin.Binecuvântat de Dumnezeu.Sprijinit de Dumnezeu.Dar nu era așa.Un bărbat într-un costum închis la culoare,cu o croială severă,apăru pe ușa largă de sticlă ce separa terasa de încăperea mare din interior.Fără să scoată un sunet,el se apropie de omul care se ruga,lăsă o coală de hârtie lângă silueta îngenuncheată și se retrase la fel de tăcut pe cât venise. Omul ce se ruga își întrerupse monologul adresat Cerului,ridică biletul și văzu pe el ștampila cu data și ora.Era din ziua acea.Cu mai puțin de un ceas în urmă. În timp ce citea mesajul dactilografiat,un zâmbet vag îi lumină trăsăturile frumoase.Degetele lungi și subțiri apăsară biletul la piept de parcă valoarea lui ar fi fost inestimabilă.Închise din nou ochii și,extaziat,își ridică fața spre soare.

El nu invocă numele Domnului,ci șopti,plin de respect,alt nume: Gillian Lloyd.

continuarea o gasiti aici....