Dantelă neagră

PROLOG

— Stacey... Acest mod de a face dragoste... Totul... e atât de nou pentru mine!

— Sunt fericită! Încetul cu încetul, Stacey pierdea contactul cu realitatea. Jett era tandru și ezitant, și atât de atrăgător, că nu mai reuși să-i reziste. Poate că, în final, aceste clipe de dragoste nu vor însemna prea mult pentru Jett, dar atât timp cât ea era fericita, totul era perfect. Că voise sau nu, lucrul de care se temea cel mai mult se întâmplase; Stacey îi dăruise inima ei.

Cu gesturi tandre, dar sigure, Jett o ajută să își scoată puloverul, care rămase o clipă deasupra capului ei ca un nor. Palmele lui îi mângâiară pielea fină și fierbinte, desenând cu degetele conturul umerilor și linia sânilor ce fremătau în dantela sutienului. Cu gesturi ezitante, Stacey îi descheie nasturii de la cămașă și amândoi rămaseră pe jumătate goi.

Când îi atinse cu degetele sânii, sfârcurile ei se întăriră și se simți invadată de un val de dorință, închise ochii și gemu de plăcere. Apoi, cuprinsă de o îndrăzneală de care nu se credea în stare, Stacey se ridică deasupra lui și îl sărută, încântată de posibilitățile pe care i le oferea această poziție.

Limba ei se strecură abilă printre dinții lui, căutând, explorând, adâncindu-se în gura lui, până când respirațiile lor se accelerară. Părul i se revărsă în jurul chipului, ca o perdea catifelată.

Degetele lui Jett alunecau pe spatele ei, de parcă ar fi vrut să descifreze cine știe ce mesaj înscris acolo. Apoi îi despărți cu genunchii coapsele și mâinile lui alunecară mai jos, spre talie. Stacey gemu de plăcere și îi murmură gâfâit numele. Strecurându-se între pulpele ei, Jett o așeză deasupra șoldurilor lui și îi cuprinse gura mai lacom, mai nerăbdător Se grăbi să-și desfacă blugii, fără a remarca măcar că Stacey îl ajuta să se dezbrace. Într-o clipă, pielea ei fierbinte se lipi de corpul lui excitat și ea se simți fulgerată de un val de foc devorant.

Nu spuse nici unul nimic. Dar, descoperindu-și cu bucurie secretele corpurilor, fiecare realiză că e jumătatea perfectă a celuilalt.

Stacey îi simți respirația arzătoare înainte ca buzele lui săi atingă sânii și să-i mângâie cu vârful limbii. Trupul ei se arcui și pulpele i se depărtară în așteptarea bărbatului. Apoi respirația i se acceleră tot mai mult, simțindu-i greutatea și trupul complet lipit de al ei Era tare și plin de dorință.

— Stacey, murmură el cu o voce întretăiată... Vreau să te am... Stacey...

Timpul se opri o clipă în loc. Ochii lui Jett, de un albastru atât de clar, erau tulburați de dorință. Stacey îi cuprinse umerii cu mâini tremurătoare și își ridică picioarele peste trupul lui... închise ochii așteptând...

Jett o cuprinse în brațe încet, provocator și ea îi auzi ca prin vis geamătul. În timp ce o flacără pustiitoare o pătrunse pe neașteptate. Își înnodă brațele în jurul gâtului lui pentru a se uni și mai tare cu el.

Îmbătată de plăcere, își apropie buzele de urechea lui și-l mângâie cu vârful limbii. Trupul lui Jett se mișca regulat peste al ei, până când fiecare apăsare deveni lungă, lăsându-i ei timp să se bucure de prezența lui.

Stacey îi mângâia cu degetele spatele, după un desen numai de ea știut. Cu fiecare clipă, dorința lor creștea, dar încercau să prelungească cât mai mult aceste momente. Apoi mâinile ei se încleștară pe umerii lui încordați.

— Acum, Jett. Și, mușcându-l de umăr, își înfipse unghiile în spatele lui. Apoi se încordă ca un arc și trupul ei se înălță spre al lui.

Jett scăpă un hohot de râs scurt și spart, apoi își ascunse chipul în părul ei negru, pentru că nu mai rezista în fața privirii ei fericite. Dorința creștea tot mai mult, cuprinzându-i pe amândoi. Mișcările lui Jett deveniseră sacadate. Spuse ceva, dar Stacey nu auzi nici un cuvânt. Sângele îi bubuia pur și simplu în tâmple. Își dădu seama că aceasta e clipa abandonului total că plăcerea care o cuprinsese e supremă. În aceeași clipă cu ea. Jett descoperi cea mai adâncă sursă de fericire pe care un bărbat putea să o descopere lângă o femeie.

CAPITOLUL 1

— Ești pregătită pentru clipa adevărului, miss Kiroff?

— Cred că e puțin cam mult spus... în orice caz, sunt pregătită pentru raportul pe care va trebui să vi-l prezint, domnule Stewart.

— Bănuiesc că acum e rândul meu să-ți spun câteva cuvinte de încurajare.

Dar, până la urmă, Jack Stewart renunță și îi întinse un dosar tocmai în momentul în care limuzina se oprea lângă trotuar.

— Inutil, domnule Stewart, răspunse Stacey, aruncând la întâmplare dosarul în diplomat, fără să-i dea nici o atenție.

Avea tot timpul să-l studieze după această întrevedere,

— Mi-am format deja o părere generală despre Forajele Stewart. Iar în timpul pe care îl voi petrece aici, la Direcție, vreau doar să pun la punct câteva mici detalii.

— Bun. Sper că fratele meu nu-ți va întrerupe lucrul înainte de a-l termina. Oricât de tensionate ar fi relațiile dintre noi, preferă să nu mă retrag din societate.

Jack Stewart privea cum plouă prin geamul fumuriu al mașinii, supărat parcă pe această ploaie care îi dădea peste cap planurile pe care și le făcuse. Se aștepta la o primire fastuoasă, căci, la urma urmei, era încă posesorul unei treimi din această societate familială și, în această calitate, ar fi avut dreptul la o primire pe măsura rangului pe care îl avea. Dar lui Stacey nu-i trebuise prea mult timp ca să bănuiască faptul că ceilalți membri ai familiei nu aveau nici un motiv ca să se bucure de venirea lui. Cu trei săptămâni înainte, Jack Stewart intrase în biroul ei din Philadelphia. Voia să se retragă din compania Forajele Stewart Avea nevoie de bani pentru propriile lui afaceri și voia să-și ia partea care i se cuvenea din societate. Dar ce suma ar fi putut pretinde? De fapt cât valora compania? Astfel, o angajase pe Stacey pentru a face în locul lui această evaluare financiară.

Jack Stewart era foarte mândru de puterea și de bogăția lui. Era un bărbat înalt, brunet și elegant, plăcut la vedere, chiar dacă în ochii lui lucea mereu o lumină sălbatică. Costumele sale ascundeau cu destul de multă abilitate tendința de a se îngrașă. În timpul întâlnirilor de lucru, fusese foarte curtenitor cu Stacey, nu fără a-și ascunde totuși rezervele față de capacitatea ei de a duce la bun sfârșit ceea ce începuse. Numai aparent ignorase faptul că era tânără și atât de frumoasă ca o țarină rusă. Căci Stacey înțelesese că lui Jack îi făcea o deosebită plăcere când toți bărbații întorceau capul s-o privească, atunci când intra la brațul lui într-un restaurant.

Dar atât și nimic mai mult. Relațiile lor erau strict profesionale, spre fericirea lui Stacey care, de obicei, la un moment dat, trebuia să amintească tuturor clienților ei că frumusețea și inteligența erau două calități care nu aveau nimic în comun una cu cealaltă. Prin faptul că Jack nu făcuse niciodată nici cea mai mică aluzie la frumusețea ei, îi recunoscuse astfel capacitatea de a îndeplini misiunea importantă care îi fusese încredințată.

Stacey își ridică privirea spre clădirea care se înălța lângă ei. Era o construcție destul de recentă, cu două etaje, care semăna mai degrabă cu o locuință decât cu un sediu comercial. Ferestrele aveau jaluzele și, de o parte și de alta a intrării, erau două fântâni arteziene miniaturale. O placă foarte discretă, de culoare închisă, indica faptul că respectiva clădire era sediul Forajelor Stewart. Călătoria din Philadelphia urma deci să se încheie aici. Șoferul, un angajat al companiei care venise să-i întâmpine la aeroport, își ridică gulerul impermeabilului si coborî să le deschidă portiera. Strada nu era foarte aglomerată. Poate că, la urma urmei, pentru cei care trăiau în acest orășel din Virginia Occidentală erau destule avantaje, care îi făceau să nu tânjească după viața marilor orașe.

Stacey își strecură în grabă sub pălărie câteva șuvițe rebele. Era îmbrăcată într-un taior negru, culoare care îi accentua frumusețea obrazului și culoarea deschisă a tenului. Contrastând discret cu nuanțele întunecate ale hainelor, ochii căpătau parcă luciri gri, ca de cristal. Primul nasture al bluzei de mătase era descheiat și lăsa să se zărească o perlă perfect șlefuită, agățată de un lănțișor de aur. Era imaginea însăși a simplității. Stacey nu-și putea permite nici o abatere de la bunul simț. Erau prea multe interese aruncate în joc. Dar gata cu reflecțiile! își spuse în gând. Jack Stewart coborâse din mașina și, aplecându-se spre ea, îi întinse mâna, ajutând-o să iasă. Aruncă întâi o privire afară, spunându-și că ultimul lucru pe care s-ar fi gândit să-l ia ar fi fost o umbrelă. Apoi coborî din mașină și se opri o clipă lângă el, pe trotuar. Jack o luă de braț, fără să acorde prea multă atenție gestului și îi spuse cu voce puternică, încercând să acopere răpăitul sacadat al ploii:

— Ar fi trebuit să te pregătesc pentru întâlnirea cu fratele meu. Îmi pare rău.

Ploaia de primăvară cădea fără încetare, deasă, așa încât în scurt timp, amândoi fură udați până la piele, în timp ce se îndreptau în grabă spre ușa de la intrare, Jack continuă;

— Fratele meu este un excelent om de afaceri. După ce a murit tatăl nostru, el a preluat conducerea companiei și nu poate nimeni să-i reproșeze nimic. Dare la fel de adevărat că, în trecut, a avut o viață foarte... agitată și, chiar imprudentă... Dar, ce a fost a fost! Azi vom avea de-a face cu un om de afaceri respectabil cu capul pe umeri și care e foarte priceput în meseria lui. Se va purta cu dumneata așa cum o cere rangul pe care îl are acum... Sunt sigur.

În mintea lui Stacey se aprinse un beculeț de alarmă.

— Fratele meu nu mai e cel care a fost, se grăbi Jack să o liniștească. Oricare ar fi zvonurile pe care ai putea să le auzi cu privire la acest subiect, sunt - cu siguranță - false. S-a maturizat și e perfect conștient de responsabilitățile pe care le are în prezent. Dar Stacey avusese destul de mult de-a face cu bărbații pentru a se lăsa astfel înșelată. Dacă fratele lui Jack Stewart fusese în tinerețe un cuceritor ar fi putut să bage mâna în foc că nu se schimbase prea mult. Avertizată, Stacey se gândi că era mai bine să rămână în gardă. Ajunseseră la ușă și Jack apăsa fără nici un rezultat pe clanță. Încuietoarea nu ceda de parcă ar fi fost înțepenită.

— Oh, nu! exclamă Jack exasperat, încercând ultima dată să deschidă ușa.

Întotdeauna e închis la ora asta! Ce obicei tâmpit!

Stacey încercă să se adăpostească de ploaie sub cupola de la intrare, dar în zadar. Ploaia nu ținea cont de acoperișuri sau impermeabile.

— Atunci? Încruntat, Jack privi de jur împrejur

— Dumnezeule! Pe toți... începu el iritat. Se întrerupse și se întoarse spre ea.

— Pe aici, miss Kiroff. Mai este o intrare prin spate, pentru angajați. Mai poți suporta ploaia asta imposibilă câteva minute?

În stare să facă orice numai pentru a scăpa de ploaie, Stacey traversă peluza umedă, încercând să țină pasul cu Jack. Tocurile subțiri se afundau în iarba moale, dar ea nu își abandonă drumul Ce debut dezastruos!

— Cunoscându-l pe Jett, mă întreb dacă n-a făcut-o intenționat! bodogăni Jack, grăbindu-se să urce treptele. Împinse ușa și-i făcu loc lui Stacey să treacă.

— Ce ploaie! oftă ea, scuturându-și părul și scoțându-și haina udă.

În spatele ei, Jack își privea dezamăgit ținuta. Costumul i se lăsase la umeri și cravata își pierduse aerul impecabil. Dar își recăpătă imediat sângele rece și, în timp ce o lua cu pași mari și apăsați înaintea lui Stacey, strigă cu voce amenințătoare:

— Ar face bine să fie acolo, sus! Doar știau exact ora la care sosim.

Ținând cu aceeași mână haina și diplomatul. Stacey începu să urce scările. Și ea, care își spusese că va fi afacerea vieții sale! Dacă ar putea măcar să se strecoare un minut la toaletă... Avea atât de multă nevoie de o oglindă!

Ajunseră la etaj într-o sală imensă în care se aliniau unul după altul, mai multe birouri, toate goale la această oră. Doar la capătul unui culoar, o secretară ridică spre ei o privire mirată.

— Blestemata aia de ușă de la intrare e încuiată! strigă Jack îndreptându-se direct către ea. Cine e la poartă astăzi? Secretara se ridică în picioare și îi surâse cu calm. Era o femeie blondă, care părea să aibă vreo patruzeci de ani și, mai ales, părea să fie obișnuită cu bărbații foarte nervoși.

— Bună ziua, domnule Stewart! Îmi pare rău pentru acest incident Voi trimite pe cineva la ușă și...

— Pentru ce? E inutil acum. Las-o baltă! Jett nu e aici?

— Ba da, domnule. E în biroul lui.

— Foarte bine. Trebuie să-i vorbesc, aruncă Jack, fără să-și încetinească deloc ritmul de mers, Miss Kiroff, nu te îndepărta. Te voi chema imediat.

În câteva clipe, dispăru în spatele unei uși de stejar. Stacey îl urmări din priviri și oftă. Într-adevăr, bărbatul acesta avea niște idei cam ciudate în ceea ce privește politețea. Secretara scosese din sertarul biroului mai multe chei și se pregătea să coboare să descuie ușa. Trecând pe lângă Stacey, îi zâmbi cu simpatie.

— O zi cam ploioasă, nu-i așa?

— Într-adevăr, confirmă Stacey privindu-și cu tristețe fusta udă, stropită la spate de noroi. Unde aș putea să mă aranjez puțin?

— La parter... Dar poate ar trebui să mai așteptați puțin. Dacă nu veți fi aici când Jack va ieși să vă caute, va face o adevărată criză de nervi.

Spunându-i aceste cuvinte, dispăru. Rămăsese singură în cameră. Cu un nou oftat își lăsă diplomatul pe scaunul cel mai apropiat și își aranjă haina pe spate. Bluza de mătase gri era aproape udă și se mula pe linia îndrăzneață a sânilor. Ce ciudat! De obicei, tenul ei strălucitor și lucirile ochilor gri, buzele cărnoase atrăgeau atenția tuturor bărbaților în momentele decisive ale unei afaceri. Iar astăzi, când își imaginase că va fi victorioasă, arăta ca o pisică pe jumătate plouată.

Era destul de răcoare și Stacey începu să tremure, își trecu degetele prin păr și privi în jurul ei. I se părea că nici măcar nu e demnă de eleganța și frumusețea acestor birouri. Societatea Stewart prospera.

Timp de cinci ani de zile, Stacey lucrase într-o bancă, înainte de a-și deschide propriul birou, cu câteva luni în urmă. Știa să recunoască acum companiile care încercau să-și ascundă reușita sub discreția unor birouri mobilate cu gust.

De abia aștepta să facă evaluarea Forajelor Stewart, căci întreprinderile familiale o atrăgeau cel mai mult. Familia Stewart care, până acum, trecuse peste toate greutățile, putea să aibă probleme dacă Jack își retrăgea partea lui de bani. Pe hârtie, terenurile și rezervele de gaz erau estimate la șapte milioane de dolari. Dar era o evaluare în mare. Prețul petrolului nu scăzuse. Și, în funcție de acest preț, sumele pe care societatea le vărsa proprietarilor terenurilor pe care forau, variau și ele. Uneori, cel mai bine era ca forajele să fie oprite, pentru a aștepta condiții mai bune. Dar puțurile reprezentau o investiție serioasă și capitalul astfel imobilizat era destul de important

Jack, în ceea ce-l privea, pretindea că întreaga companie valorează cam douăzeci și unu de milioane de dolari și, în acest caz, se aștepta să primească șapte milioane. În ciuda nemulțumirii fratelui său, era pregătit să dovedească faptul că are dreptate. De aceea o și angajase pe Stacey Kiroff.

Stacey știa că nu va fi o afacere simpla, dar era pregătită să facă totul pentru a o duce la bun sfârșit. Era poate singura ocazie pe care o avea ca să dovedească de ce era în stare și ca să dea o șansă afacerii pe care o pornise pe cont propriu. Trebuia să-și învingă trecutul. Era cel mai bun stimulent în lupta cu ea însăși. Scoase un șervețel din diplomat și își curăță petele de noroi de pe pantofi. Haina era pierdută pentru totdeauna, doar dacă mai exista un croitor capabil să facă minuni. Ciorapii i se udaseră și, din această cauză, se lăsaseră și făceau pliuri în jurul gleznei subțiri. Se aplecă să-i ridice plimbându-și degetele de-a lungul piciorului până deasupra genunchilor. După o călătorie atât de lungă, simțea nevoia să-și odihnească trupul încordat. Își ridică mâinile deasupra capului și se întinse ca o pisică leneșă după un somn bun. Numai că, făcând această mișcare, fusta - croită într-o manieră clasică, cu un șliț destul de îndrăzneț - se ridicase provocator, dezgolindu-i coapsele frumoase.

În acel moment, auzi în spatele ei pe cineva mormăind și se întoarse. Ușa biroului era deschisă și, din interiorul lui, un grup de bărbați o analizau din cap până în picioare, uimiți, dar plini de admirație. Stacey inspiră profund că să-și ascundă umilința și își lua cu gesturi sigure și calme diplomatul. Cu capul sus înaintă spre birou. Jack Stewart își recăpătase controlul sau - poate - el fusese mai puțin sensibil la spectacolul care i se oferise. Făcu rapid prezentările.

— Miss Kiroff, ți-1 prezint pe Ken Ingersoll, contabil-șef, domnul Viselli, consilier bancar, vărul meu Tom Stewart, avocat și domnul Price, geolog.

— Bună ziua! spuse Stacey tuturor cu o înclinare scurtă a capului.

— În sfârșit, fratele meu, Jett. Stacey surâdea și strângea dezinvoltă - rând pe rând - mâinile bărbaților care îi fuseseră prezentați... până când ajunse în dreptul lui Jett Stewart. Se ridicase ultimul, cu mișcările suple ale unei feline care stă la pândă. Stacey nu fusese pregătită pentru această întâlnire. Mai înalt de un metru și optzeci de centimetri, bine făcut, elegant, Jett Stewart avea înfățișarea cea mai virilă și cea mai insolentă pe care Stacey o văzuse vreodată: ochii albaștri și părul brunet decolorat puțin de soare, buzele senzuale deschise într-un surâs larg. Păstră mâna lui Stacey într-a sa mai mult timp decât s-ar fi cuvenit, o privi în ochi, apoi o analiză din cap până în picioare, surâzând.

În acea clipă, Stacey își dădu seama că bărbatul din fața ei era copia - destul de infidelă-a clientului ei Jack Stewart. Sau Jack era copia acestui bărbat. Asemănarea era evidentă. Dar, la o privire atentă, era ceva care strica armonia acestui chip cu sprâncene întunecate - chiar mai întunecate decât ale fratelui său - cu o gură senzuală și fruntea înaltă. Da, s-ar fi putut spune că cineva îi spărsese nasul. Chipul lui căpăta astfel un aer sălbatic, care îl deosebea complet de fratele său. În plus, avea o mustață deasă și părul îi era dezordonat. Era mai subțire ca Jack, dar, bănui Stacey, era mai puternic și mult mai hotărât decât fratele lui. Stacey se simți irezistibil atrasă de acest chip și - de ce să nu recunoască? - de acest corp. Jett Stewart purta pantaloni de catifea raiată care se mulau pe coapsele sale puternice. Cămașa în carouri, în nuanțe pastelate putea să pară provocatoare pentru oricine ar fi considerat că nu acestea sunt tonurile cele mai potrivite pentru un bărbat. Cravata - cu nodul desfăcut - era de un bleu clar. accentuând strălucirea neobișnuită a ochilor lui.

În fața acestei priviri arzătoare, Stacey nu se tulbură. Poate pentru că era prea obișnuită cu acest gen de situație. Dar, spre uimirea ei își simți corpul vibrând. răspunzând parcă mesajului care îi fusese transmis prin aceasta atingere - mesaj de natură sexuală, fără nici o îndoială. Sânii i se înfiorară sub bluză încă umedă. Reacția aceasta spontană nu-i scăpă lui Jett Stewart. Continuând să o privească, buzele lui se deschiseră cu senzualitate, dezgolind un șirag de dinți albi și strălucitori. Stacey respiră adânc, încercând în zadar să se împiedice să roșească. Risca să își piardă sângele rece Mâna lui Jett era caldă și insistentă și Stacey se gândi că, dacă el va continua să o analizeze astfel, privirile lui arzătoare vor răscoli și cele mai adânci secrete ale feminității sale.

— Miss Kiroff... Vocea lui era joasă, aproape intimă. Stacey își înclină capul cu o mișcare scurtă.

— Bună ziua. domnule! Continuă să îi țină mâna într-a sa și să o privească cu intensitate, de parcă ar fi fost singuri în acel birou.

— Semnați AS. Kiroff, nu-i așa?

— Într-adevăr, răspunse ea cu un surâs.

— De la ce vine A. S. ? Stacey ezită un moment, de parcă ar fi părăsit-o tot curajul. Una era ca Jett Stewart să-i rețină mâna mai mult decât s-ar fi cuvenit, în fața unui grup de bărbați uimiți, și cu totul altceva să discute cu el tocmai în acel moment despre niște lucruri cu totul personale. Văzând-o că ezită, Jett deveni și mai curios.

— Anastasia Sophia, răspunse ea după o lungă tăcere.

Jett surâse, apoi ochii lui se umbriră brusc.

— Anastasia Sophia, repetă el, savurând parcă aroma acestor silabe cu sonoritate rusească. Apoi, după ce o mai privi o dată, adăugă:

— Foarte frumos... Dar privirea lui spunea că acest calificativ nu se referă numai la numele ei.

— Bun! strigă Jack. Acum, că toată lumea se cunoaște, putem trece la lucru, nu? Ce ziceți? Jett o invită pe Stacey să ia loc pe scaunul cel mai apropiat de al lui. Stacey se așeză și își scoase din poșetă ochelarii. Nu pentru că ar fi avut neapărată nevoie de ei, dar simțea nevoia să se ascundă o clipă după lentilele fumurii. Din locul acela, avea o privire de ansamblu asupra întregii săli. Jett nu îi alesese scaunul la întâmplare. Impresia pe care o lăsa era că în tot și în toate, locul ei era lângă Jett și nu lângă Jack. Așezat în capătul biroului, el deschise dosarul gros pe care îl avea în față. Era atât de în largul lui, încât te așteptai în orice moment să-și ridice picioarele și sa le așeze pe birou.

— Dă-i drumul, Jack! aruncă el. Preia comanda ședinței! Jack rămăsese în picioare. Cu mâinile la spate, începu:

— Foarte bine, știi cum stau lucrurile. Am hotărât să mă retrag din afaceri. Ai fost de acord. Deci ceea ce mai rămâne de făcut e să stabilim o cifră.

— Ți-am făcut deja o ofertă, replică Jett calm. În momentul de față, sunt dispus să-ți plătesc trei milioane jumătate bani gheață, restul în ziua în care tu te vei retrage legal din companie și compania se va dizolva. Jack se înfierbântă.

— Nici nu se pune problema să se dizolve compania! Lucrurile vor merge foarte bine și fără mine. Pur și simplu, e timpul să mă retrag. Din moment ce au trecut cinci ani de la moartea tatălui nostru, am dreptul să o fac, fără a-i încălca ultimele dorințe.

— Oricum, n-am respectat întotdeauna literă cu literă acest testament, îl întrerupse Jett. Jack îi făcu semn să tacă.

— N-am nimic împotrivă să-i asigurăm o rentă permanentă surorii noastre, cu toate că, după vrerea mea, tata avea dreptul să o dezmoștenească. Nici unul dintre noi nu a fost de acord să se căsătorească cu acest ratat. Așa că, renta o vei stabili tu, iar eu voi fi de acord.

— E mai bine așa, pentru că până acum nu ai pierdut nici un prilej să obiectezi.

— Bineînțeles! Tu și mama aveți majoritatea! Ei bine, vi se oferă ocazia să aveți societatea și să faceți ce vreți cu ea! Jett schiță un surâs batjocoritor.

— Ne vei lipsi, Jack! Ceilalți zâmbiră și ei, iar Jack se îmbujora.

— Nu am pretenția să primesc decât ceea ce mi se cuvine, bodogăni el. Nu vreau să vă aduc în pragul falimentului.

— Într-adevăr? Atunci de ce ai avut nevoie de părerea atât de costisitoare a unui expert? Sunt sigur că miss Kiroff își merită banii pe care îi câștigă...

— Aș fi făcut eu însumi această evaluare, dacă aș fi avut timpul necesar! strigă furios Jack, strângându-și pumnii. Sper că știi că miss Kiroff se bucură de o reputație foarte bună. Nu am adus-o cu mine ca să fure ceva de la cineva. Așa că poartă-te cu ea așa cum se cuvine, Jett! Jett surâse cu inocență.

— Bineînțeles, Jack. Stacey îl privea pe ascuns. Dădea impresia de putere și era la fel de inteligent ca și fratele său. Era sigură că făcuse și el studii superioare, dar tot nu reușea să-și explice cum de un bărbat cu asemenea calități se îngropase într-un astfel de orășel pentru a conduce o întreprindere familială. Ceea ce nu însemna că avea de gând să cedeze o centimă în plus fratelui său. Hotărât lucru, nu putea fi înșelat. În cursul întrevederii, în ciuda aerului nepăsător pe care îl avea, se gândea... Ceva îl preocupa și se părea că trebuie să găsească rapid o soluție.

— Deci, vei pune un birou la dispoziția domnișoarei Kiroff? îl întrebă Jack aspru.

— Bineînțeles, răspunse Jett, privind de jur împrejur. Dacă dorește, se poate instala chiar aici.

— Și vei avea grijă să nu i se ascundă nimic? Jett ridică din umeri.

— I se va oferi tot sprijinul de care va avea nevoie. Nu te neliniști!

— Ba da, sunt chiar foarte neliniștit! protestă Jack, fulgerându-l din priviri pe fratele său. Sunt interese mari la mijloc și nu am timp să rămân aici ca să supraveghez desfășurarea lucrurilor. Mâine trebuie să mă întorc în Philadelphia.

— Miss Kiroff e pe mâini bune! îl asigură Jett cu o voce prefăcută.

Bun, aprobă Jack fără convingere, măsurând cu pași mari lungimea încăperii. Miss Kiroff va rămâne la Holiday Inn pe cheltuiala mea. Patru săptămâni ați spus, miss Kiroff nu?

— Da așa cred, se grăbi Stacey să răspundă. Poate chiar mai puțin.

— Vom avea grijă să nu omită nimic, promise Jeff fratelui său. Noi dorim să petreacă aici cât mai mult timp. Stacey îi aruncă o privire scurtă. Jett nu se uita la ea. Prea politicos pentru a fi și cinstit! hotărî ea în gând.

— Foarte bine, aprobă Jack, prea preocupat pentru a mai fi atent la subînțelesuri.

Apoi se întoarse brusc spre ceilalți membri ai grupului:

— În cursul următoarelor patru săptămâni, miss Kiroff va ține legătura cu dumneavoastră. Sper că pot conta pe o cooperare serioasă. Tom, ne vom vedea după ce negocierile vor lua sfârșit. Stabilim atunci ultimele detalii, de acord?

Avocatul aprobă cu un gest și Jack începu să discute cu contabilul său. În acel moment, Stacey își dădu seama că Jett o privea cu atenție, ca și cum n-ar fi așteptat decât un singur semn de slăbiciune din partea ei pentru a o ataca. Cu un gest automat, își scoase ochelarii și începu să se joace cu ei. Jett se apropie și îi atinse cu degetele brațul. Tresărind, scăpă ochelarii, care se loviră de parchet cu un zgomot ușor. Jett se scuză și se aplecă grăbit să-i ridice. Ridicându-se, rămase cu ochelarii în mână, de parcă nu ar fi știut cui să-i înapoieze.

— Ești din Philadelphia, miss Kiroff? întrebă el cu un aer degajat.

— Acolo am biroul, dar până de curând am lucrat la New York, într-o bancă din Manhattan.

— Cu alte cuvinte, ești omul marilor orașe.

— Ceea ce nu mă împiedică să înțeleg ce se petrece aici. Jett se așeză în fotoliul lui și lăsă ochelarii pe birou, deoparte, ca pentru a nu-i distrage atenția de la stăpâna lor. Nu era chiar atât de distrat pe cât voia să lase impresia.

— Sunt sigur că ești destul de calificată pentru a face ceea ce ți se cere. Eu mă întrebam ce părere poate să-ți facă un astfel de orășel de provincie. Va trebui să renunți la viața nocturnă cu care erai obișnuită.

— Dar sunt sigură că și în aceste condiții tot nu voi avea timp să mă plictisesc, îi răspunse susținându-i privirea.

— Sper, îi răspunse el politicos. Și, dacă îți pot fi de vreun ajutor...

Mulțumesc pentru ofertă. N-o voi uita, îi răspunse Stacey la fel de politicoasă.

Brusc, vocea lui Jack se auzi mai clară și mai puternică, ca a unui profesor supărat că în fundul clasei câțiva elevi șușotesc.

— Deci, suntem de acord, da? Gata? Trecem la lucru? Domnilor, mulțumesc pentru colaborare. Reuniunea se apropia de sfârșit. Toți se întoarseră spre Jett, așteptând să dea semnalul de plecare. El era patronul, deci el trebuia să hotărască, Jett se ridică, strânse ochelarii lui Stacey, ocoli biroul și se îndreptă spre ieșire.

— Mulțumesc că ați venit. Ken, să stabilim o oră pentru cealaltă întrevedere despre care am vorbit. Să nu uiți! Contabilul începu să râdă.

— Pentru golf? Bineînțeles. Miercuri după-amiază, la două?

— Perfect! Eu cumpăr berea.

Întrevederea se sfârși într-o notă amicală. Bărbații ieșiră pe rând din birou. Stacey îi urmă, încă destul de contrariată că Jett nu-i mai înapoiase ochelarii. Ce avea de gând? Când ieși din birou, cealaltă sală era plină. Secretarele și ceilalți funcționari își reluaseră lucrul.

Era acea atmosferă entuziastă specifică întreprinderilor familiale de dimensiuni medii. Stacey privea încântată în jur, fără să observe că, în apropierea ei, cei doi frați și geologul discutau destul de aprins. Planurile lor îi atraseră la un moment dat atenția.

— Biroul de lângă mine e liber, spunea geologul Sunt în el doar câteva cutii cu dosare care trebuie arhivate. Geologul avea aproape treizeci de ani și încerca să-și ascundă începutul de chelie cu câteva șuvițe subțiri de pe părți. Privirea îi alunecă de-a lungul corpului lui Stacey și, după câteva momente, adăugă entuziasmat:

— Dați-mi treizeci de secunde și o veți vedea instalată în birou.

— Orville, tu ai alte lucruri de făcut! Protestă Jett râzând.

— Aș prefera ca miss Kiroff să fie instalată la acest etaj, interveni Jack. Totul se petrece aici. Nu vreau să fie îngropată la parter, printre dosare vechi.

— Ei, ei! N-aș fi fost niciodată de acord cu așa ceva! se apără Jett.

Și, cu un gest cât se poate de firesc, vârî ochelarii lui Stacey în buzunarul cămășii. În timp ce Jett înainta spre ea, se auzi vocea tăioasă a lui Jack:

— Jett, i-am promis domnișoarei Kiroff că în timpul pe care și-l va petrece aici, va fi tratată cu respect! De aceea vă sfătuiesc și pe tine, și pe Orville să nu încercați să vă apropiați de ea!

— Eu?! strigă geologul Dar eu sunt bărbat însurat!

— Din câte îmi aduc eu aminte, chestia asta nu înseamnă prea mare lucru pentru tine... Și altădată... . insinua Jack examinând cu o privire de gheață hainele stângaci croite ale geologului. Ai grijă cum te porți, Orville, altfel vei avea de-a face cu mine! Și eu nu sunt ca fratele meu! Bănuiesc că mai ai încă toate fotografiile acelea pe pereții biroului, nu?

— Anul trecut de Crăciun a avut loc festivitatea de sacrificare, explică Jett râzând, în timp ce geologul clătină din cap. Dar o bună parte a colecției a rămas intactă, nu-i așa, Orville?

— O colecție? se miră Stacey, amestecându-se în conversația lor

Destul de jenat, Jack mormăi:

— Orville are un număr imens de reviste... mai deosebite...

— După părerea mea, e o colecție fără pereche, completă Jett. Orville e expert în fotografii erotice, miss Kiroff. Stacey simți că i se strânge stomacul.

— Oricum le-ai spune, nu sunt decât niște porcării, spuse Jack, vizibil dezgustat. Hai, miss Kiroff, e timpul să te instalezi. Șoferul îți va duce bagajul la motel și îți va reține o cameră, Jett, ai grijă ca miss Kiroff să aibă în permanență la dispoziție o mașină.

— Bineînțeles, Jack. Voi avea eu grija de ea atât timp cât rămâne printre noi. Acest ton dezinvolt nu prea îi plăcea lui Jack.

— Bine, miss Kiroff, îl întrerupse el. Mai vrei să ne întrebi ceva, pe mine sau pe fratele meu, înainte de a începe lucrul?

— Nu, mulțumesc, răspunse Stacey, evitând să întâlnească privirea lui Jett. Sunt anumite dosare pe care trebuie să le revăd. Și am nevoie de o secretară, în eventualitatea în care dau peste probleme care necesită lămuriri suplimentare. Ne întâlnim toți trei mâine dimineață. Surprins de tonul hotărât cu care fusese făcută această convocare, Jack începu să clipească mai des.

— Foarte bine. Jett nu răspunse imediat. Stacey nu-și dădea seama dacă această convocare îl amuza sau nu. Nu părea genul de bărbat care ascultă un ordin, mai ales dacă vine din partea unei femei frumoase. În adâncul privirii sale, se aprinsese o scânteie, dar Stacey nu știa exact dacă e un semn de respect sau de mânie.

— Perfect! declară el într-un sfârșit, surâzând. Mâine voi avea grijă să fiu într-o formă perfectă:Cuvintele acestea ascundeau, fără nici o îndoială, un subînțeles și, fără să știe exact de ce, Stacey se gândi la întâlnirea de a doua zi ca la un rendez-vous cu final erotic.