Eden Pass

Eden Pass de SANDRA BROWN

Capitolul unu.

Niciodată nu i-au plăcut pisicile.

Avea o problemă acum - femeia întinsă lîngă ei torcea ca o pisică. O satisfacție profundă îi vibra în tot corpul, de la gît pînă la pîntec. Ochii înguști, puțin oblici se mișcau fluid. Femeia se furișa, stătea la pîndă. Jocul inițial al dragostei a fost un program bine regizat, s-a întins, s-a frecat de el ca o pisică în călduri, iar în momentul culminant a țipat și i-a înfipt unghiile în umeri.

După părerea lui, pisicile sînt șirete și alunecoase, nedemne de încredere.

Cînd i-a întors spatele,uneia, nu a făcut-o niciodată cu inima ușoară.

• Cum am fost? Vocea ei era fierbinte ca aerul nopții de dincolo de jaluzele.
• M-ai auzit plîngîndu-mă?

Keiy Tackett nu suporta evaluările după actul sexual. Dacă a fost bun, discuția era inutilă. Dar n-a fost bun, cu cît vorbeau mai puțin cu atît era mai bine.

Femeia a înțeles greșit răspunsul lui, l-a luat drept un compliment și mulțumită s-a rostogolit din pat. Goală, a traversat camera spre măsuța de toaletă aflată într-o dezordine de nedescris și și-a aprins o țigară cu o brichetă încrustată cu diamante.

-Vrei?

• Nu, mulțumesc.
• Băutură?
• Dacă ai la îndemînă. Ceva rapid.

Plictisit, bărbatul privea acum fix candelabrul de cristal din mijlocul camerei. Armătura metalică era prea mare pentru dormitor, chiar dacă lumina becurilor din spatele țurțurilor de sticlă abia licărea.

Covorul de un roz șocant era vulgar și strident, iar barul nichelat era ornat cu tot felul de sticle din cristal. Femeia îi turnă un pahar de bourbon.

• Nu trebuie să te grăbești, îi spuse ea zîmbind. Soțul meu este plecat din oraș, iar fiica mea își petrece noaptea acasă la o prietenă.
• Fată sau băiat?
• Fată. Pentru Dumnezeu, nu are decît șaisprezece ani.

Ar fi fost nepoliticos din partea lui să îi spună că ea și-a cîștigat reputația

de femeie ușoară cu mult înainte de vîrsta de șaisprezece ani. Tăcu, mai mult din indiferență.

• Vreau să spun, că avem timp pînă mîine dimineață. Femeia îi întinse lui Keiy paharul de băutură, se așeză lîngă el și începu să se frece de coapsele lui.

El se ridică de pe perna de mătase și luă o înghițitură din pahar.

• Trebuie să ajung acasă. Am ajuns în oraș de... își privi ceasul... de trei ore și jumătate și, iată, deja am reușit să pătez onoarea familiei tale.
• Dar ai spus că nu ești așteptat.
• Nu, dar am promis să ajung cît pot de repede. Femeia își răsuci o buclă din părul lui negru în jurul degetului arătător.
• Dar nu ți-ai imaginat că dai de mine la Palmierul, imediat ce ajungi în oraș, nu-i așa?

El își goli paharul și i-l întinse.

• Mă întreb de ce i se spune Palmierul, Nu este nici un palmier pe o rază de trei sute de mile. Mergi des acolo?
• Destul.

Keiy o privi răutăcios.

• De cîte ori bătrînul este plecat din oraș?
• De cîte ori plictiseala din casa asta enormă devine de nesuportat! Dumnezeu știe că asta se întîmplă practic în fiecare zi. De obicei găsesc la Palmierul o companie interesantă.

El îi privi sînii abundenți.

• Mda, cred și eu. Pun pariu că reușești să storci de vlagă fiecare tip care îți iese în cale.
• Mă cunoști atît de bine! Rîzînd răgușit, femeia se aplecă și îl sărută cu buzele-i umede. El se feri.
• Nu te cunosc deloc.
• Nu este adevărat, Keiy Tackett. Se rezemă de perne și îl privi vexată. Am fost la școală împreună.
• Am fost la școală împreună cu o mulțime de copii. Asta înseamnă că iam cunoscut pe toți?
• Dar m-ai sărutat.
• Mincinoaso. Lăsă politețea la o parte și adăugă: Nu mi-a plăcut niciodată să ies în evidență, deci nu m-am întîlnit niciodată cu tine..

Ochii ei de felină se închiseră pe jumătate cu răutate, dar expresia dispăru imediat. Pe cît de repede și-a scos ghearele din teacă, tot atît de repede le-a retras.

• Este adevărat. Nu ne-am întîlnit niciodată, se pisici ea. Dar, într-o vineri noaptea, după victoria împotriva echipei Gladewater, tu și restul echipei de fotbal ieșeați de pe teren. Prietenele mele și eu - și aproape toată lumea din Eden Pa’ss - ne-am aliniat pe drumul spre vestiare să vă ovaționăm. Tu, sublinie ea împungîndu-l cu un deget, erai cel mai frumos dintre toți. Erai cel mai dulce, tricoul tău era cel mai murdar și bineînțeles toate fetele se gîndeau că tu ești cel mai frumos. Și eu gîndeam la fel.

Se opri așteptînd un comentariu, dar Keiy o privea indiferent. își amintea

zeci de nopți de vineri ca aceea pe care i-a descris-o ea. Emoțiile dinaintea jocului și extazul victoriei. Luminile strălucitoare ale stadionului. Cadența marșului cîntat ce fanfară. Aroma de floricele de porumb. Gașca de suporteri.

Mulțimea ovaționînd.

Și Jody i a ovaționat mai tare decît toți. Pentru el. Asta se întîmpla cu mult, mult timp în urmă.

• Cînd ai trecut pe lîngă mine, continuă femeia, m-ai prins de talie, m-ai ridicat în brațe și m-ai sărutat direct pe gură. M-ai sărutat apăsat. Ca un sălbatic.
• Și cum sugerezi să fac asta? șopti el.
• Scumpițo? Ești sus?

Keiy auzi pași pe treptele de marmură și apoi pe covorul din hol.

• Am terminat devreme și m-am hotărît să vin acasă, să nu mai aștept pînă mîine dimineață.

Agitată, femeia îl împinse pe Keiy spre ușile de la balcon. Cu cizmele și cămașa în mînă, el deschise și se strecură afară. Abia după ce ieși pe balcon realiză că se afla la etajul al doilea. Privi peste balustrada cu înflorituri metalice și își dădu seama că nu-i era ușor să ajungă jos. înjură în șoaptă și cumpăni cu rapiditate situația în care se afla. Ce

dracu'? A trecut el prin situații și mai grele. Taifune, gloanțe, cutremure, provocate de Dumnezeu sau mutilări făcute de om. Un soț venit acasă pe neașteptate nu era o experiență nouă. O să iasă pur și simplu din cameră și se va descurca.

Intră înapoi în dormitor. Sertarul noptierei era deschis. Iubita lui se afla în pat cu cearceafurile de satin trase pînă la bărbie. într-o mînă ținea un pistol îndreptat spre el.

• Ce naiba faci?

Urletul ei strident îl împietri. în secunda următoare tunetul pistolului îl asurzi. Cîteva momente mai tîrziu își dădu seama că este rănit. Privi spre rana deschisă, apoi o privi pe femeie, nevenindu-i să creadă. Pe hol bărbatul alerga, - Iubițico!

Femeia urlă din nou de se încreți pielea pe el. Și din nou aținti arma spre el.

Galvanizat, Keiy se întoarse exact în momentul în care ea trase din nou. Se gîndi că nu l-a nimerit, dar nu avea timp să verifice. Aruncă cizmele și cămașa peste balustradă, se balansă, apoi sări în întuneric.

Căzu pe piciorul drept. Durerea îi sfîșie glezna. Clipi des, luă o gură de aer, se rugă în gînd să nu vomite și cu ultimul dram de putere luă cămașa și cizmele și începu să fugă.

Lara tresări cînd auzi bătaia în ușă. Era absorbită de un film cu Bette Davis. Blocă sonorul televizorului și ascultă. Bătaia în ușă se auzi din nou, mai tare și mai agitat. Aruncă de pe, ea pătura și părăsi canapeaua confortabilă, îndreptîndu-se spre hol și aprinzînd luminile pe măsură ce înainta.

Cînd ajunse la ușa din spate, prin storuri, întrezări o siluetă de bărbat. Cu multă grijă desfăcu lamelele și îl privi.

Prin lumina slabă de pe terasă, văzu fața bărbatului, albă ca varul. Era nebărbierit, transpirația îi arunca pe frunte două șuvițe de păr negru. Niște ochi negri, pătrunzători, priveau prin stor.

• Doctore? Bărbatul ridică pumnul și bătu din nou în ușă. Hei, doctore, deschide. îți murdăresc treptele. își șterse fruntea cu dosul palmei și Lara văzu sînge. Uitînd de orice

precauție, ea deblocă sistemul de alarmă și descuie ușa. Imediat ce ușa se deschise el intră împiedicîndu-se.

• A durat cam mult, bolborosi bărbatul. Dar te iert dacă mai ai sticla aceea de Jack Daniels. Fără alte cuvinte, el se îndreptă direct spre barr.
• N-ai să găsești nici un Jack Daniels acolo.

Abia cînd îi auzi vocea, bărbatul se întoarse. O privi uluit cîteva secunde. Lara îl privi la rîndul ei. Avea un aer animalic atrăgător și respingător, deși era obișnuită cu mirosul sîngelui. Instinctiv ar fi vrut să se retragă din calea lui, dar nu de frică. Era pur și simplu impulsul feminin de autoapărare. Totuși îl înfruntă și îl supuse unui studiu dezaprobator.

• Tu cine dracuești? Unde este doctorul? Din partea stîngă a corpului, pe sub cămașa neîncheiată, sîngera abundent.
• Mai bine stai jos. Ești rănit.
• Eu nu am timp de prostii, doamnă. Unde este doctorul?
• Probabil că doarme în patul său, în cabana de pescuit de pe marginea lacului. A ieșit la pensie acum cîteva luni și s-a mutat acolo.

Bărbatul o privi intens. într-un tîrziu, spuse cu dezgust:

• Grozav. Exact asta mai lipsea. Murmură cîteva înjurături și își trecu degetele prin păr. Făcu cîțiva pași spre ușă, dar se prăbuși pe masa de tratamente.

Cu un gest reflex, Lara întinse mîna spre el. El o îndepărtă, dar rămase sprijinit de masă. Respira greu și era^ epuizat de durere.

• îmi dai un pahar de whisky?
• Ce-ai pățit?
• Ce te interesează?
• Nu numai că m-am mutat în casa doctorului Patton, dar am preluat și cabinetul medical.

Ochii lui ca două safire o priviră tăios.

• Ești doctor?

Ea îi făcu semn că da și cu mîna îi arătă sala de consultații.

• Să fiu al naibii! Continua să o studieze. Probabil că ești ultima modă în spital cu hainele astea. Așa se îmbracă doctorițele în ultima vreme?

Lara era îmbrăcată într-o cămașă albă și o pereche de pantaloni strimți și scurți pînă la genunchi. Deși era în picioarele goale, îi vorbi cu autoritate.

• în general nu port halatul după miezul nopții. Este după orele de program, dar sînt licențiată în medicină, așa că nu te mai uita cum sînt îmbrăcată și lasă-mă să-ți examinez rana. Ce s-a întîmplat?
• Un mic accident.

în timp ce îi scotea cămașa, Lara observă că nu avea cureaua încheiată și

nici nasturii de la pantaloni. îi îndepărtă mîna plină de sînge de pe rana de deasupra taliei.

• Provocată de armă!
• Nuuu. După cum ți-am spus, am avut un mic accident.

Evident o mințea, părea obișnuit să mintă fără prea multe remușcări.

• Ce fel de „accident"?
• Am călcat pe greblă. Curăț-o, pune un bandaj și mîine am să mă simt perfect.

Lara se îndreptă și foarte serioasă îi privi chipul ironic.

• Să terminăm cu prostiile. Știu foarte bine cum arată o rană produsă de glonț. Nu pot să am grijă de tine aici. Trebuie să mergi la spital.

îi întoarse spatele și ridicînd receptorul, începu să formeze numărul.

• Am să te dezinfectez pînă vine ambulanța. Te rog să stai întins. îi anunț și vin să văd cum pot opri sîngerarea. Da, alo, spuse ea în receptor, sînt doctorița Mallory din Eden Pa’ss. Am o ur...

El întinse mîna din spatele ei și întrerupse convorbirea. Alarmată, Lara privi peste umăr.

• Să fiu al naibii dacă mă duc la spital. Nici o salvare. Nu am nimic. Nimic, înțelegi? Oprește sîngerarea și pune un bandaj. Ușor ca bună ziua. Ai niște whisky? o întrebă pentru a treia oară.

Încăpățînată, Lara începu să formeze din nou numărul de telefon. înainte de a termina, el îi smulse receptorul și, furios, smulse cablul din aparat.

Lara se întoarse să îl înfrunte, dar pentru prima dată de cînd îi deschisese ușa, i se făcu frică. Chiar și în acest orășel din estul Texasului, abuzul de droguri era o problemă. La scurt timp după ce s-a mutat în Clinică a instalat sistemul de alarmă pentru a preveni furturile de medicamente pe bază de narcotice.

Probabil că bărbatul i-a intuit gîndurile. Aruncă receptorul pe măsuță și îi zîmbi încordat.

• Uite ce-i, doctore, dacă aș fi venit să-ți fac vreun rău, l-aș fi făcut și aș fi plecat imediat. Nu vreau să implic alți oameni în toată povestea asta. Fără spital, da? Ai grijă de mine aici, cum poți, și plec imediat. în timp ce vorbea, buzele îi deveniră albe de durere. Inspiră adînc printre dinții încleștați.
• Simți că leșini?
• Nu, dacă mă stăpînesc.
• Te doare rău.
• Mda. Doare ca dracu'. Mă lași să sîngerez pînă mor și între timp ne mai certăm puțin? Ea îi studie fața hotărîtă, apoi trase concluzia că ori făcea cum dorea el, ori îl vedea plecînd. Prima variantă era de preferat, altfel risca sănătatea și posibil viața pacientului. îi ordonă să se întindă și să își lase mai jos pantalonii.
• Am auzit chestia asta de sute de ori, spuse, dar execută ordinul.
• Nu mă surprinde. Neimpresionată de lăudă- - roșenia lui, Lara se duse spre chiuvetă și se spălă cu săpun dezinfectant. Dacă îl cunoști pe doctorul Patton destul de bine, și știi unde ținea sticla de Jack Daniels, probabil că locuiești aici.
• Născut și crescut.
• Atunci cum de nu ai știut că s-a pensionat?
• Am fost plecat o vreme.
• Ai fost pacientul lui?
• Toată viața. Cu el am trecut de pojar, amigdalită, mi-a vindecat două coaste rupte, o claviculă și o mînă ruptă, și tăietura de la o cutie de conservă ruginită. Mai am încă cicatricea pe coapsă.
• Te trata acasă?
• La naiba, nu! exclamă el de parcă ar fi fost în afară de orice discuție. Nu numai o dată am venit eu la ușa aceasta la miezul nopții avînd nevoie de doctor pentru un motiv sau altul. El nu era așa de zgîrcit cu whisky-ul medicinal. Ce pregătești acolo?
• Un sedativ. Lara întinse calm pistonul seringii și aruncă în aer un jet de medicament.

Apoi, se așeză lîngă el și îi tamponă brațul cu un ghemotoc de vată îmbibată în alcool. înainte ca ea să-și dea seama, el îi luă seringa și apăsînd pistonul împrăștie lichidul pe dușumea.

• Mă crezi prost?
• Domnule...
• Dacă vrei să mă anesteziezi, adu-mi un pahar de whisky. în mine nu bagi nimic - nu mă adormi tu, să chemi după aceea salvarea.

Cu greutate se ridică și în momentul acela un șuvoi de sînge se prelinse din rană. Gemu de durere. Lara luă la repezeală o pereche de mănuși chirurgicale și începu să tamponeze rana cu tifon, pentru a vedea cît de serioasă este.

• Ți-e teamă că te contaminezi cu SIDA? întrebă el privind spre mănuși.
• Măsură de precauție profesională.
• Nu-ți face griji, toată viața mea am fost foarte atent.
• Nu și în noaptea asta. Ai trișat la poker? Ai flirtat cu o femeie măritată?

Sau îți curățai pistolul și ai tras din întîmplare?

• Ți-am spus doar, a fost un...
• Da. Grebla. Dacă ea te-ar fi înțepat, nu ți-ar fi sfîșiat țesuturile. Lara lucra repede și eficient. Uite ce-i, trebuie să sutez marginile rănii, Va fi dureros. Trebuie să te anesteziez.
• Las-o baltă.,încercă să se ridice de pe masă, cu intenția de a pleca.

Lara îi puse mîinile pe umeri și îl împinse. Mănușile îi erau pline de sînge.

• Lidocaină, anestezic local, îi explică ea. Luă un flacon din dulapul de medicamente și îi arătă eticheta. Te-ai convins?

El acceptă încordat și o privi pregătind o altă seringă. Lara îl injectă la marginea rănii. Cînd țesuturile amorțiră, îl mai dezinfectă o dată, curăță interiorul, apoi fixă un tub de drenaj.

• Asta ce naiba mai este? Bărbatul era palid și transpira abundent, dar privea suspicios fiecare mișcare a ei.
• Se numește tub de drenaj. Drenează infecțiile. Ți-l scot peste cîteva zile.

închise rana, sută din nou apoi puse peste ea un bandaj steril.

După ce lăsă mănușile pline de sînge într-o cutie metalică, Lara se întoarse la chiuvetă și se spălă din nou. Apoi îi ceru să se ridice și îl bandajă în jurul taliei și peste piept. Făcu un pas înapoi și își privi critic opera.

• Ai avut noroc că nu a fost un țintaș bun. Cîțiva centimetri la dreapta și glontele ar fi penetrat mai multe organe vitale.
• Sau cîțiva centimetri mai jos și eu nu aș mai fi fost în stare să penetrez nimic toată viața.

Lara îl privi critic.

• Ce noroc pe capul tău.

A rămas profesională, detașată, deși de fiecare dată cînd îl încercuia cu brațele obrazul ei se lipea de pieptul lui. Era un bărbat bine făcut. Lucrase în multe săli de urgență la multe spitale din orașe mari; tratase mulți bărbați dubioși - dar nici unul nu era atît de vorbăreț, amuzant și atît de bine făcut.

• Crede-mă, doctore. Am norocul diavolului.
• Oho, te cred. Pari să fii un om care trăiește pe muchie de cuțit, ajutat de intuiție. Cînd ai făcut ultima dată o injecție anti- tetanos?
• Anul trecut. Lara îl privi sceptic. El ridică mîna dreaptă în semn de jurămînt. Pe Dumnezeul meu!

Se ridică încet de pe masă, se sprijini de ea încheindu-și nasturii pantalonilor.

• Cît îți datorez?
• Cincizeci de dolari pentru consultație după orele de program, cincizeci pentru sutură și bandaj, doisprezece pentru fiecare injecție, inclusiv cea risipită, și patruzeci pentru medicație.
• Medicație?

Lara scoase două flacoane de plastic dintr-un dulap încuiat și i le întinse.

• Un antibiotic și un calmant. Imediat ce lidocaina își pierde efectul, o să te doară foarte rău.

El scoase portmoneul cu bani.

• Vasăzică, cincizeci plus cincizeci, plus douăzeci și patru, plus patruzeci, face...
• O sută șaizeci și patru.

El ridică o sprînceană, amuzat de promptitudinea calculului.

• Corect. O sută șaizeci și patru. Scoase bancnotele și le puse pe masă. Păstrează restul.

Lara rămase surprinsă să vadă că are atîția bani. Chiar după ce i-a plătit, în portmoneu rămăseseră destui bani.

• Mulțumesc, ia două capsule de antibiotic în seara asta și apoi patru pe zi pînă le termini.

El citi etichetele, deschise flaconul cu calmante și înghiți repede una.

• Ar merge mai repede cu o gură de whisky. Vocea i se ridică cu o notă de speranță.

Lara dădu din cap.

• Ia una la patru ore. Două dacă este absolut necesar. Și ia-le cu apă, sublinie foarte serios, îndoindu-se că el o va asculta. Mîine după-amiază în jur de patru treizeci, vino să-ți schimb bandajul.
• Și alți cincizeci de dolari.
• Nu, am inclus în plată.

-- Rămîn îndatorat.

• Nu fi. Imediat ce pleci, îl sun pe șeriful Baxter.

Încrucișîndu-și mîiniîe peste, piepti el o privi cu indulgență.

• Și să-l scoți din pat la ora asta? dădu din cap cu remușcare. De cînd mă știu, îl cunosc pe Elmo Baxter. Era prieten cu tata. Erau tineri în perioada cînd înfloreau afacerile cu petrol. Spuneau deseori că au făcut un război împreună. El și tata probabil că au făcut și lucruri pe care acum Elmo preferă să le uite. Oricum, dă-i drumul, sună-l. Dar dacă ajunge aici va fi foarte bucuros să mă vadă. O să mă bată pe umăr și o să spună „Nu te-am văzut demult", apoi o să mă întrebe ce naiba am mai făcut în ultima vreme.

Se opri așteptînd reacția Larei. Privirea ei înghețată nu-l dezarmă.'

• Elmo este obosit și puțin plătit. Să îl scoli la ora asta pentru un accident de nimic, îl dai peste cap și, deja din firea lui, el este un arțăgos. Dacă vei avea vreodată o urgență adevărată -• poate niște drogați nebuni căutînd ceva care să oprească drăcușorii verzi din ei - șeriful se va gîndi de două ori înainte să-ți sară în ajutor. Și apoi, adăugă el coborînd vocea, oamenii nu te vor privi cu ochi buni pentru că nu-ți pot încredința secretele. Oamenii dintrun orășel ca Eden Pa’ss pun foarte mult preț pe informațiile intime.
• Mă îndoiesc foarte mult că știu exact ce înseamnă informație intimă, îl contrazise Lara sec. Și, contrar celor spuse de tine, de cînd sînt eu aici, am învățat exact cît de departe sînt strugurii. Secretele au viață foarte scurtă în orașul ăsta. Dar mesajul tău în legătură cu șeriful Baxter a fost foarte limpede. Ceea ce mi-ai spus este că el aplică o lege arhaică și chiar dacă eu raportez rana provocată de o armă de foc, aici se va termina totul.
• Mi se pare corect, spuse el deschis. Prin locurile astea, dacă șeriful ar cerceta fiecare împușcătură, ar muri de epuizare într-o lună.

Dîndu-și seama că probabil are dreptate, Lara oftă.

• Ai fost împușcat în timp ce făceai ceva ilegal, o crimă?
• Poate cîteva păcate, spuse el zîmbind insolent. Dar nu cred că erau ilegale. în cele din urmă, Lara renunță la atitudinea profesională și începu să rîdă. Bărbatul acesta nu părea un criminal, deși categoric era un mare păcătos. Se îndoia că ar putea fi periculos, poate doar cu femeile susceptibile.
• Ia te uită! Doamna doctor nu este chiar țepoasă. Știe să și zîmbească. Ba chiar foarte frumos. Îngustîndu-și ochii, el o întrebă blînd: Ce altceva frumos mai știi să faci?
• De obicei așa începi?
• întotdeauna am fost convins că între băieți și fete vorbele nu sînt necesare.
• Chiar?
• Economie de timp și de energie. Mai bine îți consumi energia pe alte lucruri.
• Nu îndrăznesc să întreb „Cum ar fi?"
• Îndrăznește, întreabă. Nu mă rușinez prea ușor.

Tu?

De multă vreme un bărbat nu mai flirtase cu ea. Deși, de mai multă vreme, ea nu flirtase cu un bărbat, se simțea bine. Dar numai pentru cîteva secunde. Apoi își aminti de ce nu-și poate permite să flirteze, oricît de nevinovate ar fi vorbele. Zîmbetul i se topi încet de pe buze. Se îndreptă de spate și reluă atitudinea profesională.

• Să nu uiți cămașa, spuse brusc.
• Poți s-o arunci. Făcu un pas de lîngă masă, se sprijini din nou de ea, cu fața deformată de durere.
• Fir-ar să fie!
• Ce este?
• Afurisita de gleznă. Am răsucit-o cînd am.... ce durere!

Ea îngenunche repede și cu gesturi delicate începu să îi rotească gamba.

• De ce nu mi-ai arătat-o mai devreme? Glezna era umflată și vînătă.
• Pentru că sîngeram ca un mistreț rănit. Le-am luat în ordinea priorității. O să fie bine. Se aplecă și îi împinse mîinile de pe picior, apoi își trase pantalonul.
• Ar trebui să faci o radiografie. Este posibil să fie ruptă.
• Nu este.
• Nu ești calificat pentru opinii medicale.
• Nu, dar am avut destule oase rupte la viața mea, să le cunosc, iar ăsta nu este...
• Eu nu pot să-mi asum responsabilități dacă...
• Hai, relaxează-te! Nu te fac responsabilă pentru nimic. Fără cămașă și desculț, el începu să sară spre ușă.

- Nu vrei să-ți speli mîinile? își privi mîinile pătate de sînge.

• Au fost ele și mai murdare.

Pentru felul în care l-a tratat, Lara se simțea superficială. Dar era adult și răspundea de faptele lui. Ea a făcut doar ce i-a permis el.

• Nu uita să-ți iei antibioticele, îi reaminti și i se strecură pe, sub mîna dreaptă pentru a-l sprijini. La cîțiva metri în fața casei era parcată o camionetă. Aproape că i-a distrus stratul de petunii.
• Ai de unde să iei cîrje?
• Găsesc dacă am nevoie.
• Ai să ai nevoie. Nu-ți lăsa greutatea corpului pe glezna asta, timp de mai multe zile. Cînd ajungi acasă pune o compresă cu gheață și schimb-o des. Și nu uita să vii la...
• Patru treizeci, mîine. Nu uit pentru nimic în lume.

Ea îl privi. Privirile lor se încrucișară. Lara simțea cum emană căldură prin toți porii. Era bine făcut și ea era sigură că acest trup plin de energie se va vindeca repede. Era un specimen, pe care ea încercase, dar nu reușise, să îl privească doar cu ochi de profesionistă.

Bărbatul îi vorbi răgușit:

-- Fir-ar să fie, nu arăți deloc ca un doctor. Mîna lui alunecă de pe umăr spre coapsă. Nici nu simți ca un doctor.

• Cum ar trebui să simtă doctorii?
• Nici într-un caz așa, spuse el blînd.

Abrupt și impertinent, el o sărută. Tresărind surprinsă, Lara se îndepărtă de el. îi bătea inima și roșise. O mie de variante, despre cum îl putea certa acum, îi trecură prin minte, dar consideră că mai bine era să pretindă că nu s-a întîmplat nimic. Dacă vorbea, ar fi însemnat că îi dă importanță, ceea ce trebuia să evite. își luă o poză distantă și disprețuitoare.

• Vrei să te duc eu acasă?

El începu să rîdă cu gura pînă la urechi de parcă ar fi văzut prin ea.

• Nu, mulțumesc, spuse mîndru. Camioneta are transmisie automată.

Mă descurc cu piciorul stîng.

• Dacă aud că s-au petrecut incidente în noaptea aceasta, va trebui să-i raportez șerifului Baxter.

Rîzînd, deși suferea dureri cumplite, el urcă în mașină.

• Nu-ți face probleme. Nu obstrucționezi justiția. Cu vîrful degetului făcu o cruce imaginară pe piept. Pe cuvîntul meu și să-mi sară ochii. Porni motorul. La revedere, doctore, - Fii atent, domnule...
• Tackett, strigă el prin fereastra deschisă. Poți să îmi spui Keiy.

Toate fibrele din trupul Larei înghețară. Inima care acum cîteva momente bătea nebunește, încetă să bată. I se scurse sîngele și ameți. Probabil că era foarte palidă, dar afară era prea întuneric ca el să observe. O claxonă de două ori și o salută cu vîrful degetelor, apoi se pierdu în întuneric.

Lara se prăbuși pe treptele de piatră, pătate de picături de sînge. își acoperi fața cu palmele reci, umede și tremurînde. Noaptea era caldă și parfumată, dar ea tremura. I se uscase gura.

Keiy Tackett. Fratele mai mic al lui Clark. în sfîrșit a venit acasă. Era ziua pe care o așteptase de multă vreme. El era o persoană esențială în planul îndrăzneț pe care îl punea ea la cale de mai bine de un an. Și, acum, el era aici. într-un fel, nu știa nici ea cum, trebuia să îl convingă să o ajute. Dar cum?

Doctor Lara Mallory era ultimul om din lume pe care Keiy Tackett ar fi dorit să îl cunoască.

descarcati cartea de aici....