Exclusiv

Exclusiv de Sandra Brown

CAPITOLUL 1

-Arătați bine,doamnă Merritt.

-Arăt ca dracu'.Vanessa Merritt arăta într-adevăr ca dracu',dar Barrie se simți jenată,că fusese prinsă făcând un compliment nesincer.Încercă să se reabiliteze, cu eleganță:

-După toate prin câte ați trecut,aveți dreptul să fiți puțin răscolită.Oricare altă femeie,inclusiv eu,mai ales eu,s-ar mulțumi să arate ca dumneavoastră,chiar și când aveți cea mai dezavantajoasă înfățișare.

-Îți mulțumesc.Amestecă indiferentă în ceașca de cappuccino.Dacă nervii ar fi emis sunete,cei ai Vanessei Merritt ar fi clănțănit la fel ca lingurița,când o puse

la loc în farfurioară,cu gesturi tremurătoare.

-Dumnezeule!Pentru o țigară,numai,te-aș lăsa să-mi smulgi toate unghiile cu cleștele.Categoric,nu fusese niciodată văzută fumând în public,așa că Barrie se miră să afle că era fumătoare.Deși dependența de nicotină putea explica de ce era atât de nervoasă.Mâinile nu-i stăteau un moment locului.Iși răsucea șiragul de perle,se juca încontinuu cu cerceii discreți cu diamante din urechi și-și potrivea la nesfârșit ochelarii de soare RayBans care aproape îi ascundeau cearcănele vinete și umflate de sub ochi.Ochii aceia spectaculoși contribuiau în mare măsură la frumusețea el.Până azi.Azi,remarcabilul lor albastru ca marea reflecta durere și deziluzie.Azi,arătau ca ochii unui înger care tocmai întrezărise pentru prima oară,înfricoșător,iadul.

-Tocmai mi s-au terminat cleștii,spuse Barrie.Dar le am pe astea.Scoase din geanta ei mare de piele un pachet de țigări nedesfăcut și îl împinse peste masă. Se vedea limpede că o tenta pe doamna Merritt.Ochii ei răvășiți scrutară nervoși terasa exterioară a restaurantului.Nu mai era ocupată decât o singură masă,de către câ iva bărbați,iar un chelner slugarnic se învârtea prin apropiere.Chiar șiț așa,refuză țigara.

-Mai bine nu.Dar dumneata nu te jena.

-Nu fumez.Le port doar în caz că vreun interlocutor de-al meu are nevoie să se relaxeze.

-Înainte să-i dai lovitura de grație.Barrie râse.

-Tare mi-aș mai dori să fiu atât de periculoasă.

-De fapt,cel mai talentată ești la reportajele de interes uman.Avu o surpriză plăcută să constate că doamna Merritt era la curent cu lucrările ei.

-Vă mulțumesc.

-Unele dintre emisiunile dumitale au fost de-a dreptul excepționale.Ca aceea despre bolnavul de SIDA.Și cea cu mama a patru copii,singură și fără casă. -Aceea a canditat la un premiu de specialitate.Barrie nu văzu nici un motiv să precizeze că ea însăși își scrisese materialul.

-M-a făcut să plâng,spuse doamna Merritt.

-Și pe mine.

-De fapt,ești atât de talentată,încât adeseori m-am întrebat de ce nu te-ai afiliat unei rețele.

-Am avut unele greutăți.Fruntea netedă a Vanessei Merritt se încreți.

-Nu cumva un reportaj despre judecătorul Green,care....

-Da acela a fost,o întrerupse Barrie; nu era o conversație în care să-și dorească enumerate eșecurile.De ce m-a i căutat,doamnă Merritt?ț

Sunt încântată dar și curioasă.Surâsul Vanessei Merritt se șterse treptat.Pe un ton scăzut,serios,spuse:

-M-am exprimat clar,nu-i așa? Nu- i dau un interviu.ț

-Înțeleg.Nu înțelegea.Barrie Travis nu avea nici un indiciu de ce îi telefonase din bun senin doamna Merritt,invitând-o la o cafea.Se cunoșteau superficial de cițiva ani,dar,categoric,nu erau prietene.

Până și locul ales pentru întâlnire era curios.Restaurantul se număra printre cele câteva înșirate pe malul canalului de legătură dintre Potomac și Tidal Basin. După căderea întunericului,cluburile și ospătăriile de pe Water Street se umpleau de oameni,majoritatea turiști.Unele făceau afaceri culinare respectabile, dar la mijlocul după-amiezei,în zi de lucru,restaurantele erau aproape pustii.

Poate că locul acela fusese ales tocmai pentru izolarea sa.Barrie lăsă să cadă un cub de zahăr în cappuccino,apoi îl amestecă alene,privind peste balustrada de fier a teraseiEra o zi mohorâtă,noroasă.Apele canalului făceau valuri.Iahturile și iolele ancorate în portul de agrement tresăltau pe undele cenușii.Umbrela de pânză de deasupra mesei se clătina trosnind în vântul cu rafale care purta miros de ploaie și pește.De ce stăteau afară,într-o zi atât de urâtă?Doamna Merritt amestecă laptele spumos din cappuccino și în sfârșit luă o sorbitură.

-S-a răcit.

-Doriți altul? o întrebă Barrie.Chem ospătarul.

-Nu,mulțumesc.De fapt,nici pe ăsta nu-l voiam.O cafea însemna doar,știi... Ridică dintr-un umăr,cândva suplu și elegant,dar acum devenit ciolănos de-a binelea.

-Doar o scuză? completă Barrie.Vanessa Merritt înălță capul.Prin ochelarii de soare,Barrie îi distinse în ochi o sumbră sinceritate.

-Trebuia să vorbesc cu cineva.

-Și v-ați gândit la mine?

-Ei bine,da.

-Fiindcă vreo două articole de-ale mele v-au făcut să plângeți?

-Și de-asta,și datorită mesajului de condoleanțe pe care mi l-ai trimis.M-a emoționat.Adânc.

-Mă bucur că v-a oferit puțină mângâiere.

-Nu...Nu am multe prietene apropiate.Dumneata și cu mine suntem cam de aceeași vârstă.M-am gândit că ai putea fi o bună cutie de rezonanță.

Înclină capul.O coamă de păr castaniu se rostogoli înainte,ascunzându-i parțial pomeții obrajilor clasici și bărbia aristocratică.Cu voce calmă,Barrie spuse:

-Mesajul n-a putut exprima destur regretul meu pentru cele întâmplate.

-De fapt,a reușit.Îți mulțumesc.Vanessa Merritt scoase din poșetă un șervețel și și-l strecură sub ochelarii de soare,pentru a se șterge la ochi.

-Nu știu de unde-mi vin,spuse ea,vorbind despre lacrimile ce îmbibau șervețelul.

Până acum,ar fi trebuit să fiu deshidratată complet.

-Despre asta doriți să vorbim? întrebă cu blândețe Barrie.Despre copil?

-Robert Rushton Merritt,izbucni cu tărie femeia.De ce evită toată lumea să-i rostească numele?A avut un nume,pentru numele lui Dumnezeu.Timp de trei luni a fost o persoană și a avut un nume. -Presupun...Nu-i lăsă lui Barrie timp să răspundă.

-Rushton era numele de fată al mamei mele,explică doamna Merritt.I-ar fi plăcut ca primul ei nepot să-i poarte numele de familie.Privind peste apele turbulente ale canalului,continuă să vorbească,cu voce îndepărtată.

-Și întotdeauna mi-a plăcut numele de Robert.E un nume direct,fără căcănării. Vulgaritatea o surprinse pe Barrie.Era o asemenea abatere de la personalitatea de doamnă sudistă a Vanessei Merritt.În toată viața ei,Barrie nu se mai simțise niciodată atât de incapabilă să răspundă.În împrejurările date,ce s-ar fi potrivit mai mult? Ce-i putea spune unei femei care tocmai își îngropase copilul? Ce înmormântare frumoasă?Deodată,doamna Merritt întrebă:

-Ce știi despre asta?Barrie fu prinsă pe nepregătite.Era cumva sfidată?Ce știi dumneata despre pierderea unui copil?Ce știi dumneata cu adevărat despre ceva? -Vă referiți la...? Adică,la moartea copilului...vreau să zic,a lui Robert?

-Da.Ce știi despre ea?

-Nimeni nu se pricepe cu adevărat la S.I.D.S.,nu-i așa?întrebă Barrie,bâjbâind să prindă înțelesul ascuns al întrebării.

Răzgândindu-se vizibil în legătură cu țigara,doamna Merritt deschise pachetul. Avea mișcări ca ale unei marionete,smucite și dezarticulate.Degetele care ridicară țigara la buze tremurau.Barrie pescui repede o brichetă din geantă. Vanessa Merritt nu reîncepu să vorbească decât după ce trase de dteva ori în piept,adânc.Tutunul n-o calma.În schimb,devenea tot mai agitată.

-Robert dormea,pe-o parte,rezemat pe o perniță din acelea mici,așa cum mi se arătase să-l pun.S-a întâmplat atât de repede!Cum s-a putut..

Vocea i se frânse.

-Vă învinuiți singură? Ascultați-mă.Barrie întinse mâna peste masă,îi luă doamnei Merritt țigara și o strivi în scrumieră.Apoi strânse mâna rece a femeii între palmele ei.Gestul său impulsiv fu observat de oamenii de la cealaltă masă. -Robert a murit în leagăn.Moartea de S.I.D.S.a copiilor mici li se întâmplă la mii de mame și tați,în fiecare an,și nu e nici măcar unul care să nu-și pună la îndoială talentele părintești.Firea umană ne îndeamnă să punem orice tragedie pe seama cuiva,așa că oamenii se învinuiesc singuri.Nu cădeți în capcana asta.Dacă începeți să vă considerați responsabilă de moartea copilului dumneavoastră,s-ar putea să nu vă mai reveniți niciodată.Doamna Merritt scutura viguros din cap.

-Nu înțelegi.A fost vina mea.După ochelarii de soare,ochii îi săgetau în jur.Își retrase mâinile dintre ale lui Barrie,le duse de la obraz la tăblia mesei,în poală,la linguriță,la gât,într-o nepotolită căutare a liniștii.

-Ultimele câteva luni de sarcină au fost insuportabile.Câteva momente,își acoperi gura cu mâna,ca și cum ultimul trimestru ar fi fost indescriptibil de chinuitor.

-Apoi,s-a născut Robert.Dar,în loc să-mi revin,așa cum sperasem,mă simțeam tot mai rău.Nu puteam...

-Ce nu putea i?Să face i fa a?Toate noile mame trec prin acest post-partum iț ț ț ș se sim cople ite,o asigură Barrie.Vanessa Merritt își frământa fruntea cuț ș vârfurile degetelor.

-Nu înțelegi,repetă ea,într-o șoaptă încordată.Nimeni nu înțelege.Nu am pe nimeni căruia să-i spun Nici măcar pe tatăl meu.O,Doamne,nu știu ce să fac! Dezlănțuirea emoțională îi era atât de evidentă,încât oamenii de la masa alăturată se întoarseră s-o privească.Chelnerul se apropie,cu o expresie neliniștită.Barrie vorbi repede,printre dinți:

-Vanessa,te rog,stăpânește-te.Toată lumea se uită.Fie din cauză că Barrie i se adresase pe numele mic,fie din vreun alt motiv,criza se potoli imediat.

Activitatea nervoasă a mâinilor încetă.Lacrimile îi secară pe loc.Dădu pe gât cafeaua rece pe care cu câteva clipe înainte susținuse că n-o voia,apoi sfârși prin a-și tampona înțepată,cu șervetul,buzele incolore.Barrie urmări cu uimire transformarea.Complet restabilită,cu voce calmă,stăpânită,femeia spuse:

-Conversația a fost strict confidențială,just?

-Absolut,răspunse Barrie.Mi-ați dat clar de înțeles,atunci când m-ați chemat.

-Ținând cont de poziția dumitale,și de a mea,îmi dau acum seama că am greșit propunând această întâlnire.Nu mi-am mai venit în fire,de când a murit Robert Crezusem că aveam nevoie să discut despre asta,dar m-am înșelat.Comentariile nu fac decât să mă înnebunească și mai mult.

-V-ati pierdut copilul.Aveți dreptul să vă descărcați,îi puse Barrie o mână pe braț.Fiți mai blândă cu dumneavoastră înșivă.S.I.D.S.se întâmplă,pur și simplu.

Femeia își scoase ochelarii de soare,privind-o pe Barrie drept în ochi.

-Oare?Apoi,Vanessa Armbruster Merritt,Prima Doamnă a Statelor Unite,își puse la loc ochelarii RayBans,își trase pe umăr cureaua poșetei și se ridică.

Agenții din Serviciul Secret de la masa vecină se ridicară și ei,grăbiți.Li se alăturară încă trei,care stătuseră postați de-a lungul balustrăzii de fier,nevăzuți. Strânseră rândurile,grupați,în jurul Primei Doamne,și o escortară de pe terasa restaurantului,spre limuzina care o aștepta.

descarcare gratuită de aici...