Fanta C

Fanta C de Sandra Brown

Prima dată a fost fermecător.

Am făcut dragoste în grajd în miros de fîn, cai și praf. Unirea noastră a fost fierbinte și plină de dorință. La sfîrșit, trupurile noastre luceau de sudoare, istoviți, stăteam îmbrățișați. în părul meu se prinseseră fire de paie. El mi le scotea în joacă, în timp ce eu priveam, încîntată, cum strălucea soarele prin crăpăturile din pereți, aruncînd raze de lumină și umbră pe pieptul lui mare și acoperit de păr.

Fusese destinat să se înțîmple, deși momentul l-a ales el. Mă întorsesem călare pe unul din cei mai buni cai pur-sînge ai tatei, după cursa zil¬nică. Inima a început să-mi bată cu putere cînd l-am văzut pe îngrijitorul grajdului rezemat de colțul clădirii. Nu mai era nimeni în curte. L-am privit cu aerul de superioritate pe care mi-l dăduse educația aristocratică, iar el a pornit spre mine fără să se grăbească. Zîmbind cu aroganță, mi-a cuprins mijlocul pentru a mă ajuta să cobor din șa. Vrînd săi zdruncin acea încredere în sine și îngîmfarea care păreau de neclintit, intenționat mi-am lăsat trupul să alunece provocator pe partea iui frontală, înainte ca ghetele mele să atingă pămîntul. l-am văzut privirea întunecîndui-se, dar triumfui meu a fost de scurtă durată.

Sfîdînd buna-cuviință, el a continuat să mă țină strîns. Mi-arn ridicat privirea cu o dorință vădită., Era și mai puternică datorită faptului că era angajatul tatălui meu și, deci, cu mult sub poziția mea socială. Orice fel de relație intimă între el și mine" era strict interzisă. Delicios de tentant. Și, în plus, el era irlandez, eu, englezoaică. El era sălbatic, răzvrătit și cu un temperament tot atît de agitat ca Marea Irlandei. Eu fusesem crescută într-o atmosferă de rafinament. Cunoșteam franceza și latina, în timp ce el abia cunoștea limba engleză și era în mod frecvent auzit rostind unele vulgarități al căror înțeles nu îl puteam bănui. Dacă zvonurile erau adevărate, o sticlă de whisky nu mai apuca să vadă lumina zilei. Eu aveam voie uneori să beau un păhărel de lichior înainte de cină și numai în zile deosebita. Mîiniie mele erau imaculate. Ale lui, nu. Dar acest lucru nu a avut importanță cînd mi-a cuprins mijlocul trăgîndu-mă și măi aproape.

Și-a aplecat capul apoi și m-a sărutat ca și cum ar fi avut tot dreptul. O buclă din părul lui lung și dezordonat mi-a căzut peste sprînceană, cînd și-a aplecat capul și mai mult apăsîndu-și gura pe a mea.

Deși nu făcea altceva decît să răspundă dorinței pe care, fără îndoială, că o zărise în privirea mea, îndrăzneala lui m-a înfuriat. Am încercat să mă desprind de vesta lui din piele, dar duceam o luptă care era de la bun început pierdută, nu numai datorită forței lui superioare, ci datorită mie însămi și pasiunii care îmi făcea sîngele să clocotească. Recunosc că n-am încercat prea mult să mă eliberez din îmbră¬țișarea lui sau să scap de limba lui lac'omă cînd mi-a împins-o printre buze dezvirginîndu-mi gura. în clipa aceea am simțit că leșin.

Fără suflare și slăbită, l-am urmat, împleticindu-mă, în umbra grajdului. Doar asta voisem, nu? Nu ia asta ar fi trebuit să conducă toate acele priviri înfierbîntate pe care ie schimbam între noi de săptămîni întregi? Nu fusesem eu cea care, prin atingeri întîmplătoare și gesturi provocatoare, îl poftisem să facă exact acest lucru? Acum aveau să mi se dezvăluie multe secrete. Nu muream de curiozitate să aflu ce șușoteau servitoarele între ele?

Chiar dacă m-aș fi răzgîndit, nu m-ar mai fi lăsat el. M-a lipit de stinghiile uneia dintre boxe. Fînul era pînă la genunchi, dulce mirositor și proaspăt. înăuntru era cald. Și întuneric. Firișoare de praf dansau în aer ia fel de nebunește ca și simțurile mele. Cu buzele încă lipite de ale mele, el își mișcă trupul în așa fel ca eu să simt cît de mare îi era dorința. Acel trup puternic și agil pe care îl urmărisem în siguranță din dosul perdelelor dormitorului meu, era acum lipii o'e mine cu o familiaritate alarmantă. Pulpele îmi tremurau, dar se depărtară ascultătoare, cînd el își strecură genunchii între ele.

Mîinile lui se îndreptară direct spre eșarfa pe care o aveam în jurul gîtului. O desfăcu trăgînd ușor de ea și apoi desfășură toată acea mătase albă lăsînd-o să cadă în fîn. Nasturii-perlă ai bluzei mele nu au reprezentat un obstacol pentru mîinile lui cercetătoare. Alunecară din butoni¬erele brodate de mînă, fără să opună nici o rezistență.

Am gemut cînd i-am simțit pe sîni mîinije înăsprite de muncă. Lenjeria mea din batist l-a făcut să devină nerăbdător. Mi-a tras-o în jos și sînii s-au eliberat ajungînd în palmele lui bătătorite.

Copleșită de acele senzații ciudate, am închis ochii. Capul mi-a căzut pe stinghii și m-am predat total cînd gura lui a început să îmi aco¬pere trupul tremurător cu sărutări fierbinți. Nu-mi închipuisem niciodată că buzele, dinții și limba unui bărbat puteau să ofere o asemenea plăcere. Era păcat, nu? Nu descria Cartea ele rugăciuni aceste sentimente care mă străbăteau ca fiind plăceri trupești? Erau îngrozitor de păcătoase. Și, totuși, atît de fermecătoare. Sfîrcuriie mi se întăriră sub atingerea umedă și rapidă a limbii iui. Arcuindu-mi spatele, i le-am împins și mai mult în gură. Fără să vreau, i-am rostit numele.

-- Șșș, șșș, iubita mea, mi-a șoptit el cu accentul melodios care îmi plăcea atît de mult. Trebuie să fim prudenți.

Mîinil lui nu știau ce era aceea bună- cuviință. Nu ascultau de nici o regulă. Alunecară pe sub fusta costumului meu de călărie din catifea rubinie, se strecurară printre straturile - Elizabeth!

Eiizabeth Burke fu trezită brusc din fantezia ei de către glasul exasperat al surorii sale. Ochii ei, care fuseseră descriși ca fiind de un aibastru- porțelan, se fixară asupra femeii care se afla în pragul magazinului ei. Pe chipul acesteia era o în.cruntăturâ pe cît de afectivă și tolerantă pe atît de dezaprobatoare. Lilah, care era cu doi ani mai jupoarielor din dantelă pînă cînd ajunseră să îmi atingă pielea. Șoapte de iubire, presărate cu expresii irlandeze, îmi umplură urechile în timp ce mă mingtta cu o tandrețe opusă nerăbdării lui crescînde.

Și-a desfăcut pantalonii și l-am văzut. Dimensiunea excitării lui m-a speriat. El a observat teama din privirile mele și mi-a alungat-o cu vorbe de alinare. Bărbăția lui era caldă, netedă și tare cînd a intrat în mine, umplîndu-mă. Gemetele noastre se amestecau cu umbrele din grajd. Extraordinara plăcere oferită de trupurile noastre împreunate m-a făcut sămi ies din piele. .îmi treceam degetele prin părul lui și el îmi săruta sînii cu pasiune. Cu fiecare zvîcnire pătrundea în mina și mai adînc. Și mai adînc. Pînă cînd... mică decît Eiizabeth, clătină din cap și scoase un sunet de nemulțumire.

• Iar faci chestia asta, după cît văd.
• Ce anume?
• Nu mai face pe proasta cu mine, Eiizabeth, spuse ea, apostrofîndo cu degetui arătător. Visai. Și erai la cel puțin un milion de mile distanță. - Ba nui adevărat. Mă gîndeam la comanda pe care o completam, spuse Eiizabeth, aranjînd cîteva hîrtii pe vitrină pentru a da credibilitate minciunii ei. Obrajii îi erau fierbinți datorită stînjenelii provocate de faptul că fusese prinsă visînd cu ochii deschiși, dar și îmbujorați datorită fierbințelii acelei fantezii. Cum se și temea, sora ei nu putea fi păcălită. - Roșești. Dacă a fost atît de frumos, spunemi și mie, zise Lilah, așszîndu-se pe unul din scaunele îmbrăcate în catifea, pe care Eiizabeth le oferea clienților în timp ce aceștia priveau marfa din magazin.

Scaunui avea un spătar din fier forjat aib dantelat. Lilah își sprijini mîinile pe el și se uită în sus . la sora ei.

• Hai, spune, sînt numai urechi.
• Ești nebună. Mu visam la nimic altceva decît la clinchetul casei de înregistrare. Ce părere ai despre sticluțele astea de parfum? Sînt din Germania. împinse catalogul peste tejgheaua din sticlă.

Lilah își aruncă privirea superficială asupra paginilor lucioase.

• Foarte frumoase.
• Frumoase și scumpe. Crezi că sar vinde?
• Depinde de cît de necredincios a fost clientul.

Liiah avea o părere preconcepută despre căsătorie, cu care Elizabeth nu era de acord.

• Nu toți bărbații care intră aici cumpără un cadou soțiilor pentru ași ușura o conștiință vinovată. -
• Bineînțeles că nu. Unii din ei cumpără pentru amante, spuse Lilah.

Uită-te puțin la ei.

Făcu semn spre geamul prin care se vedea holul elegant al hotelului Cavanaugh. Acesta era înțesat de lume, în majoritate bărbați, care aștep¬tau fie să plece, fie să își rezerve camere. Mai erau și cîteva excepții în persoana unor oameni de afaceri îmbrăcați în binecunoscutele costume de diverse culori închise. Majoritatea purtau ser¬viete din piele și impermeabile. Păreau să se" afle cu toții într-o cursă contra cronometru și aveau pe chipuri o expresie similară de neliniște.

• Se grăbesc să se ducă acasă la micuța ior soție, după o săptămînă de desfrîu, spuse Lilah, disprețuitoare.

Era o feministă. După părerea surorii ei mai mari, Li!ah era puțin cam exagerată în lupta ei pentru egalitatea între sexe.

• Sînt convinsă că cel puțin jumătate din ei au călcat strîmb cît sau aflat departe de casă. Nu te simți norocoasă că sentimentul lor de vinovăție îți face vînzare?
• Ce lucru urît poți să spui. Numai pentru că tu ai ales să nu te măriți nu înseamnă că nu există căsnicii fericite.

- Poate una la un milion.

*

• Eu cred că clienții mei vin să cumpere cadouri pentru soțiile de care le e dor și la care se întorc bucuroși.
• Tu crezi și în poveștile cu zîne. Coboară odată din nori. în glumă, Ulah se întinse și o trase de o șuviță de păr blond.
• Revino în lumea reaiă.
• Nu pari să descris lumea asta reală în culori prea atrăgătoare, spuse Elizabeth, dînd la o parte mîna lui Lilah și ștergînd o pată de pe vitrină.
• Pentru că nu privesc prin niște ochelari tran¬dafirii.
• Cei rău în puțin romantism?
• Nimic! Sînt sceptică față de dragoste, căsătorie și toate chestiile astea, dar nam spus nimic rău despre sex.

Elizabeth se înfiora.

• Nici eu. Și vorbește mai încet, Sar puîsa să te audă cineva.
• Și? Ești singura persoană care nu vorbește despre sex în ziua de azi. Nu te simți singură? o întrebă ea ignorînd privirea lui Elizabeth. Sex, sex, sex. Vezi? Nu ma lovit trăsnetul, nu m-a înghițit o balenă și nici nu mam transformat într-un stîlp de sare. Sînî tot aici.
• Ei bine, eu aș vrea să pleci, mormăi Elizabeth, căci știa ce avea șă urmeze.

Indiferent cum începeau discuțiile lor, se terminau întotdeauna cu una despre viața ei amoroasă... sau lipsa urieia.

Deosebirile dintre personalitățile și modurile lor de a gîndi se reflectau în înfățișare. Semănau foarte mult una cu cealaltă. Amîndouă erau blonde, dar păru! lui Elizabeth era mai moale și mai drept decît al surorii sale. Avea trăsături deli¬cate. Ale iui Lilah erau mai voluptuoase. Amîndouă aveau ochi albaștri, dar ai lui Elizabeth erau mai limpezi ca apa unui lac, în timp ce ai lui Lilah erau la fel de agitați ca Atlanticul. -

Elizabeth s-ar fi simțit bine îmbrăcată în stil victoria n. Lilah agrea moda ele avangardă. Elizabeth era prudentă și studioasă. Se gîndea. foarte mult Sa consecințe înainte de a face un pas pe un teren necunoscut. Lilah fusese întotdeauna impetuoasă și agresivă. De aceea vorbea atît de deschis despre viața personală a surorii ei.

• Atîta timp cît lucrezi pe un teren de joacă atît de fertil, de ce nu intri în acțiune?

Eiszabeth pretinse că nu înțelege.

• N-ai consultații în după-amiaza asta?

Lilah era fizioterapeut.

• Nu înainte de patru și jumătate și nu mai schimba subiectul.. Cînd unul din tipii ăia te fixează cu privirea, spuse ea arătînd spre geamurile magazinului, pune mîna pe el. Ce ai de pierdut?
• în primul rînd, respectul față de mine însămi, spuse Elizabeth, tăios. Eu nu sîni ca tine, Lilah. Pentru mine, sexul nu e un joc, așa cum spui tu. E dragoste. Implică un angajament.

Lilah dădu ochii peste cap ca pentru a spune „Iar vine predica".

• Dar tu nai fost niciodată îndrăgostită, așa că n-ai de unde să știi.

Lilah încetă să mai glumească.

• Bine, gata, știu că lai iubit pe John. O adevărată poveste de dragoste. V-ați subit din colegiu. Un pahar cu sifon, două paie. Legătura ciritre voi era atît de dulce, încît făcea greață. Dar a murit, Lizzie.

Cînd îi spunea surorii ei pe numele de alintare, însemna că vorbeau serios. îi luă mîna lui Elizabeth într-a!e sale.

• A murit de doi ani. Nu ești menită să te călugărești. De ce trăiești ca o călugăriță?
• Nu trăiesc deloc astfel. Am magazinul ăsta. Știi foarte bine cît timp îmi ocupă. Nu e ca și cum aș sta acasă piîngînd și regretînd. Ies în fiecare zi ca să cîștig bani pentru copii și pentru mine. Sînî implicată în activitățile lor.
• Dar activitățile iale? Cînd nu ești la lucru și copiii sau dus la culcare? Ce face văduva Burke pentru sine?
• Văduva Burke e prea obosită pentru a mai face altceva decît să se culce.
• Singură.

Elizabeth scoase un oftat de îndelungă suferință arătînti că se săturase de acest subiect. Lilah nu îi acordă atenție.

• Cît o să te mai mulțumești cu fanteziile?
• Nu există nici o fantezie.

Lilah începu să rîdă.

• Știu eu mai bine. Ești o romantică înrăită. De cînd eram mici, îmi înfășuraî prosoape în jurul capului spunînd că sînt doamna ta de onoare, iar tu erai prințesa care îl aștepta pe FătF:rumos.
• Și cînd el a sosit, lai azvîrlit într-o groapă unde se afla un zmeu care scotea flăcări pe gură, spuse Elizabeth, rîzînd de acea amintire din copilărie, și l-ai pus să lupte ca să-și arate meritele.

— GD

Da, dar cînd zmeul începea să fie prea periculos peniru prinț alergam în apărarea lui.

• Astai deosebirea dintre noi. Eu întotdeauna am fost convinsă că Făt-Frumos îl va învinge pe zmeu fără nici o problemă.
• Aștepți cumva un alt prinț, Lizzie? îmi pare rău că eu trebuie săți dau vestea, dar el nu există.
• Știu foarte bine ca nu există, spuse ea, melancolică.
• Așa că mulțumeștete cu mai puțin. Ca, de exemplu, un tip care își pune pantalonii cîte un crac odată. Și și-i scoate la fel, adăugă Lilah zîmbind ștrengărește.

Elizabeth căzu din nou în visul ei. îngrijitorul grajdului nu și-i scosese deloc. Fusese prea nerăbdător. Acea nerăbdare era foarte tul¬burătoare. Inima îi bătu mai tare, ceea ce o făcu să revină la realitate. Visele acelea erotice cu ochii deschiși trebuiau să înceteze. Era ridicol. Dădu vina peniru obsesia aceea legată de sex numai pe sora ei. Dacă Lilah nu ar fi vorbiț atît de mult, poate că nu și-ar fi amintit cît de total lipsea acesta din viața ei. - Păi, nici bărbații obișnuiți nu sînt ușor de găsit, spuse ea. Și ri-am de gînd să-l abordez pe vreunul care trece pragul acestui magazin.

- Bine, atunci hai să ne gîndim la cineva mai apropiat de casă, spuse Lilah încruntîndu-se. Ce zici de vecinui tău?

Eiizabeth începu să își facă de lucru cu o sticlă de Windex și o cîrpă.

• Care vecin?
• Toti bărbați necăsătoriți locuiesc în casa de Sîngă tine, Eiizabeth, întrebă Lilah cu asprime. Tipul cu păr alb și umeri lați.

Eiizabeth frecă și rnăi tare pata de pe sticlă.

• Domnul Randolph?

Rîsul lui Lilah era de-a dreptul ștrengăresc.

• Domnul Randolph? o imită ea cu voce pițigăiată. Mu mai face pe nevinovata cu mine. Lai observat, nu?

Eiizabeth puse sticla cu soluție de curățat și cîrpa sub tejghea și, supărată, își îndepărtă o șuviță de păr răzvrătită.

• E singurul bărbat neînsurat din vecinătate.
• Și atunci de ce nul inviți la cină într-o seară?
• De ce nuți vezi de treaba ta?
• Sau îmbracă ceva scandaîos data viitoare cînd tunzi iarba. Fă plajă fără sutien.
• Lilah, zău așa! Și, pe urmă, vara sa sfîrșit. E prea frig pentru plajă.

Lilah spuse atunci făcînd cu ochiul:

• Asta va face să ți se întărească sfîrcurile.
• Nu vreau să mai ascult.
• Dacă ți se pare că1 ar fi prea mult, apelează la ceva tradițional.

Roagă-l să-ți repare prăjitorul de pîine.

• Nu e stricat.
• Atunci strică!! zise Lilah, ridicîndu-se de pe scaun și privindu-și sora nervoasă. Cînd știi că te vede, prefă-te puțin neajutorată și deprimată.

- Tu așa ai face?

• Bineînțeles că așa aș face, dar cum am stabilit deja, eu nu sînt tu.

N-am fost niciodată domnișoara romantică din fanteziile tale.

Elizabeth își impuse voința și se stăpîni.

continuarea o gasiti aici...