Focul launtric

PREFAȚĂ.

Am scris pe larg despre relația mea de ucenicie cu vrăjitorul mexican indian, don Juan Matus. Deoarece conceptele și practicile sale îmi erau complet străine, don Juan a dorit să le înțeleG. și sa le aprofundez. Nu am altceva de făcut decât sa redau învățăturile sale în forma narativă, o narațiune care cuprinde ce s-a întâmplat, exact cum s-a întâmplat.

Învățătura lui don Juan se baza pe ideea că omul are doua tipuri de conștiință. Le-a denumit partea dreapta și cea stingă. A descris prima drept o stare a conștiinței obișnuite, necesara în viața de zi cu zi. Iar despre a doua a spus că este partea misterioașa a omului, acea stare a conștiinței de care ai nevoie pentru a fi vrăjitor sau vizionar. Don Juan și-a împărțit instrucția în consecința, în învățături pentru partea dreapta și învățături pentru cea stângă.

Și-a desfășurat învățăturile pentru partea dreaptă când mă aflam în starea mea normala de conștiință, iar eu am descris aceste învățături în toate relatările mele. In starea mea de conștiința normală, don Juan mi-a spus că este vrăjitor. Ba chiar m-a prezentat altui vrăjitor, don Genaro. Datontâ natuni legăturii noastre, am ajuns în mod logic la concluzia că mă luaseră ucenicul lor.

Aceasta ucenicie s-a încheiat printr-un act de neînțeles, pe care atât don Juan, cât și don Genaro m au pus să-l execut. M-au făcul să sar, din vârful unui munte teșit, în prăpastie.

Am descris într-una dintre relatările mele ce s-a întâmplat pe vârful acelui munte. Ultimul act al învățăturilor lui don Juan a fost înfăptuit de însuși don Juan; don Genaro; doi ucenici, Pablito și Nestor, și eu. Pablito, Nestor și cu mine am sărit în prăpastie de pe vârful acelui munte.

Ani de zile după aceea, m-am gândit ca încrederea mea nețărmurita în don Juan și don Genaro a fost de ajuns să alunge teama irațională în fața anihilării. Acum știu că n-a fost așa; știu că secretul stătea în învățăturile lui don Juan pentru partea stângă și că a fost nevoie de o uriașa disciplina și perseverență din partea lui don Juan, don Genaro și a însoțitorilor săi, pentru a desfășura acele învățături.

Mi-a luat aproape zece ani să-mi amintesc ce s-a întâmplat exact în învățăturile sale pentru partea stângă, încât să mă facă să execut de bunăvoie un asemenea act de neînțeles; să sar într-o prăpastie.

În învățăturile sale pentru partea stângă, don Juan mi-a explicat ce-mi făceau, de fapt, el, don Genaro, însoțitoni lor și cine erau. Nu mă învățau vrăjitorii, ci cum să stăpânesc cele trei aspecte ale cunoașterii străvechi, pe care o posedau: conștiința, staJkinguI și intenția. Ei nu erau vrăjitori; erau vizionari. Iar don Juan nu era numai un vizionar, ci și un nagual.

Don Juan îmi explicase deja multe lucruri despre nagual și vedere în învățăturile sale pentru partea dreaptă. înțelesesem ca vederea este capacitatea ființelor omenești de a-și mări câmpul de percepție, până când sunt capabile să evalueze nu numai aparențele exterioare, ci și esența tuturor lucrurilor. Explicase, de asemenea, ca vizionarii văd omul ca pe un câmp de energie, care arată ca un ou luminos. Majoritatea oamenilor, a spus eL. Au campurile lor energetice împărțite în două. Puțini bărbați și femei au patru sau, uneori, trei părți. Deoarece acești oameni posedă mai multă energie decât cei obișnuiți, pol deveni naguali, după ce învață să vadă.

În învățăturile sale pentru partea stângă, don Juan mi-a explicat complexitatea abilității de a vedea și de a fi un nagual. A fi un nagual, spunea el, este mult mai complex decât să fii, pur și simplu, un om care a învăț.at sa vadă. Sa fii nagual înseamnă să fii conducător, profesor, ghid.

În calitate de nagual, don Juan era conducătorul unui grup de vizionari, cunoscuți sub numele de partidul nagualilor, care era compus din opt femei vizionare, Cecilia, Delia, Hermelinda, Carmela, Nelida, Florinda, Zuleica și Zoila; trei bărbați vizionari, Vicente, Silvio Manuel și Genaro; și patru curieri sau mesageri, Emilito, John Turna, Marta și Teresa.

În afara de faptul că era conducătorul partidului nagualilor, don Juan învăța și îndruma, de asemenea, un grup de vizionari ucenici, cunoscuți drept partidul noilor naguali. Era alcătuit din patru tineri, Pablito, Nestor, Eligio, Benigno și cinci femei, So-ledad, La Gorda, Lidia, Josefina și Rosa. Eu eram conducătorul nominal al noului partid al nagualilor, împreună cu femeia nagual Carol.

ț Ca don Juan să-mi poată împărtăși învățăturile sale pentru partea stângă, era necesar să intru într-o stare unică de claritate perceptuală, cunoscuta drept conștiința elevata. Pe parcursul anilor cât am fost cu el, m-a adus în repetate rânduri în această stare, prin intermediul unei lovituri aplicate cu palma în partea de sus a spatelui.

Don Juan mi-a explicat că, într-o stare de conștiința elevata, ucenicii se pot comporta aproape la fel de natural ca în viața de zi cu zi, dar se pot concentra cu o forța și o claritate neobișnuită. Totuși, o calitate inerentă a conștiinței elevate este aceea că nu poți să-ți amintești în mod obișnuit de ea. Ceea ce transpare într-o asemenea stare face parte din conștiința de zi cu zi a ucenicului numai printr-un uriaș efort de recuperare.

Interacțiunea mea cu partidul nagualilor a fost un exemplu al acestei dificultăți de a-mi aminti. Cu excepția lui don Genaro, am luat legătura cu ei numai când eram într-o stare de conștiința elevata; de aceea, în viața mea de zi cu zi n-am putut să-mi amintesc de ei, nici măcar ca de niște personaje vagi, din vise. Modul în care mă întâlneam cu ei de fiecare data era aproape un ritual. Mă duceam cu mașina acasă la don Genaro, într-un mic orășel din sudul Mexicului. Don Juan ni se alătura imediat și abordam toți trei învățăturile lui don Juan pentru partea dreaptă. După aceea, don Juan mă făcea să schimb nivelurile de conștiință și apoi mergeam cu mașina într-un oraș mai mare, din apropiere, unde locuiau el și alți cincisprezece vizionari.

De fiecare data când intram într-o stare elevata a conștiinței, nu încetam să mă minunez de diferența dintre cele două părți ale conștiinței mele. Aveam mereu senzația că mi se ridicase un val de pe ochi, ca și când aș fi fost aproape orb înainte, iar acum puteam să vad. Libertatea și bucuria nețărmurita care mă cuprindea în acele momente nu se pol compara cu nimic. Totuși, în același timp, simțeam o înspăimântătoare tristețe și un dor care mergeau mana în mână cu libertatea și bucuria. Don Juan îmi spusese că nu exista desăvârșire fără tristețe și dor, pentru că fără ele nu este anici cumpătare, nici bunătatE. înțelepciunea fara bunătate, a spus el, și cunoașterea fără sobrietate sunt nefolositoare.

Organizarea învățăturilor sale pentru partea stângă a impus, de asemenea, ca don Juan, împreună cu unii dintre vizionarii săi, să-mi explice cele trei fațete ale cunoașterii lor: măiestria conștiinței, măiestria stalkinguiui și măiestria intenției.

Această carte se ocupa de măiestria conștiinței, care face parte din setul lui total de învățături pentru partea stângă; setul pe care l-a folosit pentru a mă pregăti sa execut uimitorul act al saltului în prăpastie.

Datorită faptului că experiențele pe care le povestesc aici au avut loc într-o stare elevată de conștiință, ele nu pot avea caracteristicile vieții de zi cu zi. Le lipsește contextul lumesc, deși ami-am dat toată silința să-1 furnizez, fără să apelez la ficțiune. In starea elevata de conștiința, ești foarte puțin conștient de ce se petrece în jurul tău, pentru ca ești concentrat asupra detaliilor acțiunii care se desfășoară.