Pase magice (Magical Passes)

CUPRINS:

Introducere/9

PASELE MAGICE/19

TENSEGRITATEA/32

ȘASE SERII DE TENSEGRITATE/41

PRIMA SERIE: SERIA PENTRU PREGĂTIREA INTENȚIEI/50 Prima grupă: Frământarea energiei pentiu infentfe/54 A doua grupă: Stimularea energiei pentru intenție I 62 A treia grupă: Strângerea energiei necesare intenției I 71 A patra grupă: Inspirarea energiei pentru intenție I 81

A DOUA SERIE: SERIA PENTRU PÂNTECE/85 Prima grupă: Pasele magice care aparțin Taishei Abelar/91 A doua grupă: O pasă magică apaiținându-i în mod direct Florindei Donner-Grau/95 A treia grupă: Pasele magice care îi aparțin în exclusivitate lui Carol Tiggs/96 A patra grupă: Pasele magice care îi aparțin luiBlueScout/99

A TREIA SERIE: SERIA CELOR CINCI PREOCUPĂRI

— SERIA WESTWOOD/104 Prima grupă: Centrul pentru luarea deciziilor/105

Pasele magice pentm centrul pentru luarea deciziilor/109 A doua grupă; Recapitularea/118

Pasele magice pentru recapitulare I 126 A treia grupă: Visarea I 135

Pasele magice pentm visare l 141 A patra grupă: Tăcerea interioara/147

Pasele magice care ajută la obținerea tăcerii interioare/151

A PATRA SERIE: SEPARAREA CORPULUI STÂNG DE CORPUL DREPT – SERIA CĂLDURII/160 Prima grupă: Stimularea energiei corpului stâng și a corpului drept/165 A doua grupă: Amestecarea eneigiei din corpul stâng și corpul drept/176 A treia grupă: Mișcarea energiei corpului sting și a corpului drept cu ajutorul Tespirației/186 A patra grupă: Predilecția corpului stâng și a corpului drept/194 Cele cinci pase magice pentru corpul stâng/195 Cele trei pase magice pentru corpul drept/209

A CINCEA SERIE: SERIA MASCULINITĂȚII/216 Prima grupa: Pasele magice în care mâinile sunt mișcate concomitent, dar ținute separat/220 A doua grupă: Pasele magice pentru concentrarea energiei tendonului f 226 A treia grupă: Pasele magice pentru formarea capacității de rezistență/233

A ȘASEA SERE: MIJLOACE FOLOSITE ÎN ASOCIERE CU ANUMITE PASE MAGICE/240 Prima categorie/243 A doua categorie/247

Tuturor celor care practică Tense-gritatea și care, unindu-și forțele, mi-au făcut accesibile formule energetice la care don Juan Matus sau șamanii din spița Iui nu au avut niciodată acces.

INTRODUCERE.

Don Juan Matus, unul dintre vrăjitorii-căpetenie, adică un nagual, cum sunt numiți vrăjitorii care conduc un grup de vrăjitori, m-a inițiat în universul cognitiv al șamanilor Mexicului străvechi. Don Juan Matus era indian de origine, născut în Yuma, Arizona, Tatăl său era indian yaqui din Sonora, Mexic, iar mama lui se bănuia că era indiancă yuma, originară din Arizona, Apoi tatăl său 1-a dus la Sonora, în Mexic. Acolo au fost prinși în viitoarea războaielor locale purtate de indienii yaqui împotriva mexicaniior. Tatăl său a fost ucis, iar don Juan, pe atunci încă un băietan de numai zece ani, a fost luat în grijă de niște rude din sudul Mexicului, La vârsta de douăzeci de ani a cunoscut un vrăjitor-căpe-tenie pe nume Julian Osorio. Acesta i-a dezvăluit o întreagă dinastie de vrăjitori, care se întindea, pe cât se părea, de-a lungul a douăzeci și cinci de generații. El, unul, nu era indian, ci fiu al unor imigranți europeni stabiliți în Mexic. Don Juan mi-a spus că nagualul Julian fusese actor, o persoană cu adevărat impresionantă – povestitor neîntrecut, mim, un om influent, cu autoritate, îndrăgit de toți, într-unui din turneele teatrale făcute prin țară, actorul Julian Osorio 1-a cunoscut pe nagualul Eiias Ulloa, și această întâlnire i-a schimbat definitiv viața, deoarece nagualul Elias Ulloa i-a transmis tot ceea ce știau vrăjitorii din spița sa.

Urmând tradiția înaintașilor săi șamani, don Juan Matus i-a învățat pe patru dintre discipolii săi câteva mișcări ale trupului, pe care el le numea pasele magice. Acești discipoli au fost Taisha Abelan, Florinda Donner-Grau, Carol Tiggs și eu însumi. Ne-a învățat aceste pase magice în același spirit în care fuseseră transmise din generație în generație, cu o singură excepție notabilă: a lăsat deoparte ritualul excesiv care însoțea de generații explicațiile și demonstrarea paselor. Comentând acest fapt, don Juan mi-a explicat că ritualul își pierduse efectul pe măsură ce noi generații de discipoli erau interesate mai mult de eficacitatea și funcționalitatea lor. Mi-a recomandat totuși să nu discut sub nici un motiv despre pasele magice cu niciunul dintre discipolii săi și nici cu altcineva. Motiva această rugăminte prin faptul că pasele magice deveneau un bun al fiecărui individ în parte, iar efectul lor era atât de răscolitor, încât era mai bine să le practici doar, fără să discuți despre eleDon Juan Matus m-a învățat tot ce știa despre vrăjitorii din spița sa. A formulat, a relatat și a explicat fiecare nuanță a cunoștințelor sale. Prin urmare, tot ceea ce voi spune despre pasele magice este un rezultat direct al învățăturilor sale. Pasele magice nu sunt o invenție. Ele au fost descoperite de șamanii care l-au precedat pe don Juan și care au trăit în Mexic în timpuri străvechi, în timp ce se aflau în stări șamanice de conștientizare sporită. Descoperirea a fost rezultatul unui accident. A început printr-o serie de întrebări extrem de simple referitoare la natura unei incredibile senzații de bine resimțite de șamani în stările acelea de conștientizare sporită^ când trupurile lor aveau anumite poziții sau când își mișcau membrele într-un mod anume. Senzația de bine era atât de puternică, încât dorința de a repeta mișcările în starea normală de conștientizare a devenit scopul întregilor lor eforturi.

Și se pare că au reușit ceea ce și-au propus, ajungând să stăpânească o serie extrem de complexă de mișcări care, atunci când erau executate, îi ajutau să obțină rezultate uimitoare pe îl plan mental și fizic. De fapt, rezultatelele executării mișcărilor respective erau atât de dramatice, încât le-au denumit pase magice. Timp de generații le-au dezvăluit numai inițiaților, șamani aleși cu grijă, precedând dezvăluirile prin ritualuri complicate și ceremonii secrete.

Don Juan Matus însă s-a îndepărtat radical de tradiție în modul în care ne-a învățat pe noi aceste pase. Ca urmare, a fost nevoit să reformuleze scopul lor pragmatic. Mie mi 1-a descris nu atât ca pe o modalitate de a îmbunătăți echilibrul mental și fizic, așa cum fusese el privit în timpuri străvechi, ci mai curând ca pe o posibilitatea practică de redirecționare a energiei. Mi-a explicat că îndepărtarea sa de tradiție era un rezultat al influenței pe care o exercitaseră asupra lui cei doi naguati care l-au precedat.

Vrăjitorii din spița sa erau convinși că în fiecare dintre noi există o cantitate înnăscută de energie care nu este supusă asaltului forțelor exterioare menite să o sporească sau să o diminueze. Conform credinței acestor vrăjitori, cantitatea de energie din ființa noastră este suficientă pentru a realiza ceea ce vrăjitorii considerau a fi obsesia fiecărui locuitor al acestei planete: depășirea parametrilor percepției normale. Convingerea lui don Juan Matus era aceea că neputința noastră de a depăși acești parametri este cauzată de cultura și mediul nostru social. El susținea că mediul social și cultura direcțio-neazâ întreaga noastră energie înnăscută pentru a răspunde unor modele comportamentale încetățenite care nu ne permit să depășim acești parametri ai percepției normale.

— Și de ce, mă rog frumos, mi-aș dori eu sau și-ar dori cineva să depășească acești parametri? l-am întrebat la un moment dat pe don Juan.

— Depășirea acestor parametri este problema inevitabilă a omenirii, mi-a răspuns el Depășirea lor înseamnă pătrunderea în lumi imposibil de închipuit, cu o valoare pragmatică prin nimic deosebită de valoarea lumii noastre de zi cu zi. Indiferent dacă acceptăm sau nu această premisă, cu toții suntem obsedați de posibilitatea de a depăși acești parametri, dar tentativele noastre eșuează lamentabil, ceea ce explică răspândirea drogurilor și a altor stimulente, a ritualurilor și a ceremoniilor religioase în rândul oamenilor moderni.

— Don Juan, de ce crezi că am eșuat atât de lamentabil?

— Eșecul nostru de a ne împlini dorințele subliminale se datorează faptului că abordăm haotic această problemă. Uneltele noastre sunt lipsite de rafinament, E ca și când am încerca să dărâmăm un zid izbindu-1 cu capul. Omul nu se gândește la această depășire prin prisma energiei. Pentru vrăjitori, succesul este determinat de putința sau neputința de a accesa energia.

Și don Juan a adăugat:

— Deoarece este imposibil să ne intensificăm energia înnăscută, singura cale deschisă vrăjitorilor din Mexicul străvechi era redirecționarea acestei energii. Pentru ei, acest proces de redirecționare începea cu pasele magice și cu efectul pe care acestea îl aveau asupra corpului fizic.

În timp ce-mi împărtășea învățătura sa, don Juan ținea să sublinieze în mod repetat că importanța enormă pe care o acordau șamanii din Mexicul antic vigorii fizice și condiției mentale bune este valabilă și în ziua de azi, în egală măsură ca și pe vremea lor. Observându-i pe el și pe cei cincisprezece vrăjitori care-1 însoțeau, mi-am dat seama că ceea ce spunea era adevărat. Echilibrul lor mental și fizic era absolut remarcabil.

Odată l-am întrebat fără ocolișuri de ce pun vrăjitorii atâta preț pe dimensiunea fizică a ființei umane. Răspunsul lui m-a luat prin surprindere, deoarece întotdeauna îl privisem pe don Juan ca pe un om dedicat spiritului.

— Șamanii nu au nimic spiritual, mi-a spus el. Sunt niște ființe foarte practice. Cu toate acestea, e bine știut că șamanii sunt priviți în general ca fiind excentrici, chiar nebuni. Poate de aceea crezi că sunt preocupați de spirit. Par nebuni pentru că întotdeauna încearcă să explice lucruri ce nu pot fi explicate. Pe parcursul acestor tentative inutile de a da explicații complete, explicații care nu pot fi în nici un caz complete, șamanii își pierd coerența și spun lucruri lipsite de noimă.

Dacă vrei să fii într-o formă fizică excelentă și să ai mintea clară, ai nevoie de un trup mobil, a continuat el. Acestea sunt cele două chestiuni extrem de importante în viețile șamanilor, pentru că lor li se datorează sobrietatea și pragmatismul: singurele cerințe indispensabile pentru a putea pătrunde în alte tărâmuri ale percepției. Pentru a putea naviga cu adevărat în necunoscut, ai nevoie de o atitudine plină de curaj, dar nu de nesocotință. Pentru a realiza un echilibru între temeritate și nesocotință, un vrăjitor trebuie să fie extrem de sobru, precaut, îndemânatic și într-o minunată condiție fizică.

— Dar ce nevoie are el de o asemenea condiție fizică, don Juan? l-am întrebat eu. Nu e suficientă dorința sau voința de a călători în necunoscut?

— Nu în viața asta de doi bani, mi-a răspuns el cu brutalitate. Chiar și numai pentru a gândi că te afli în fața necunoscutului – cu atât mai mult să pătrunzi în el – ai nevoie de un curaj extraordinar și de un trup care să poată duce curajul ăsta. Ce rost ar avea să ai curaj dacă n-ai minte vie, vigoare fizică și mușchi pe măsură?

Extraordinara condiție fizică despre care-mi tot vorbise cu insistență don Juan încă din prima zi a întâlnirii noastre, obținută datorită executării riguroase a paselor magice, era, după toate indiciile, primul pas spre redirecționarea energiei noastre înnăscute. în opinia Iui don Juan, această redirec-ționare a energiei era problema crucială în existența oricărui șaman, ca, de altfel, în existența oricărui individ, Redirecționarea energiei este un proces care constă din transportarea, dintr-un loc în altul, a energiei deja existente în noi. Această energie este dislocată din centrii de vitalitate din trup, fiind necesară pentru a se crea un echilibru între vioiciunea minții și vigoarea fizică.

Șamanii din spița lui don Juan erau profund preocupați de redirecționarea energiei lor înnăscute. Preocupare care nu constituia un efort intelectual, nu era nici rezultatul unui proces de inducție sau deducție sau al vreunei concluzii logice, ci al capacității lor de a percepe energia care străbate ea universul.