Frunze uscate

Frunze uscate de Aldous Huxley

HUXLEY MORALISTUL

Poate că proza lui Huxley trece în lume printr-o criză de popularitate. Se găsesc cîteva explicații. Huxley a adoptat o schemă literară care constituia o noutate într-o vreme, acum patru sau cinci decenii. Dar în linia formalului romanesc, s-au produs ulterior inovații mult mai complicate, dacă nu și rnai im­portante. Apoi, opera sa își bazează un procent din personalitate pe ceea ce, în genere, se numește livresc. Livrescul este prezent la Huxley la diverse nivele și, dacă nu la toate, la unele supără. Recunoaștem o linie narativă „livrescă", rezistentă timpului, și per­sonaje.— suport pentru idei, personaje ce devin prin aceasta li­vrești, realizînd un proces de devalorizare de care însuși autorul era conștient în teoriile romanului, inteoduse rnai oriunde. Există, în sfîrșit, un caracter de lexicon artistic al probei lui Huxley, Oricare dintre romanele sale conține sute sau mii de trimiteri la autori de literatură, de opere aparținînd artelor vizuale, la idei politice și oameni politici, la savanți și științe, la filozofi și filo­zofii. Aceste trimiteri se pot împărți în două mari categorii : vechi și noi. Or, ambele suferă un anumit proces de deteriorare. Ideile lui Huxley privitoare Ia prima categorie definesc atmosfera eu­ropeană de pînă la primul război mondial și au marele neajuns că, nefiind suficient de vechi, par" cu totul banale, și sînt cu ade­vărat curente. Ideile despra fenomenele mai noi au- un defect asemănător : fiind îndrăznețe pentru epoca respectivă, ele devin inactuale prin inactualitatea relativă a numelor de care sînt le­gate. Fără doar și poate că atunci cînd trimiterile vor fi sufi­cient de bine uitate, Huxley își va regăsi suta toate raporturile o nouă modernitate, și el va poseda tot ceea ce se cere unui autor serios : adică toate acele date capabile să formeze o ma­gazie de documente ale unei epoci. Pînă atunci, să vedem cart

sint posibilitățile de supraviețuire a prozei sale. prin ce poate] lnc& atrage Huxley pe cititorii contemporani. I

Aceasta este cu putință printr-o anumită plastică a grupului j uman, prin caractere, și prin ideile morale profesate. Huxley este creatorul unei caracterologii ; în acest domeniu, el face destul pentru ca opera sa să intereseze moralismul. Caracterologia sa va avea evidente temeiuri sociale, morale, -mistice, literare și știin­țifice. Din punct de vedere sociologic, se poate constata că nici un alt autor englez nu a dat o imagine' mai adecvată a lumii artistice și semiartistice naționale din prima jumătate a acestui secol. Din punct de vedere literar, se va observa că, seîectîndu-și parcimonios materia umană, Huxley conservă predilecțiile carac-terologiei umorale engleze, gustul pentru hobbpi pentru nonsens, pentru satiric și grotesc, adică tot ceea ce particularizează o lite­ratură de la Swift la Sheridan, și de la Shakespeare și Ben Jon-son la Thackeray și Wilde. Dm punct de vedere științific, pro­zatorul optează pentru tipologia fundamentată pozitivist, dar teoriile acceptate pot suporta, iarăși, trimiteri foarte depărtate. în sfîrșit, aspectele morale se bizuie pe utilitarismul englez Ia început, și ajung a susține,sau a se susține prin doctrinele mistice orientale. Desigur, a urmări opera din punctul terminus al evo­luției ei e mai instructiv și mai clar.

La un prim nivel, descrierea personajelor create de Huxley s-ar putea face mai lesne pornind de la unele lecturi ale auto­rului, mărturisite destul de tardiv. Lui Huxley, comportamentul uman îi pare cel mai exact clasificat de către doctorul William Sheldon în The Varities of Human Physique și în The Varities of Temperament. Sheldon delimitează trei clase umane princi­pale, despre care își ia măsura de precauție să afirme că nu apar în realitate în stare pură, dar că ele se ilustrează prin • mani­festări ale echilibrului sau dezechilibrului comportamental. Tem­peramentul viscerotonic, asociat cu fizicul endomorf, are o tră­sătură dominantă în sistemul intestinal ; în condiții favorabile el evoluează în direcția amplorii formelor, grăsimii și .greutății. Omul va iubi confortul, luxul ; gurmanderia e condiționată, de consumul hranei în grup. Amabilitatea nu cunoaște distincții, solitudinea nu e suportată, dificultățile pretind ajutorul semenÎT Ier, oamenii interesează mai mult decît activitatea, tipul se orien­tează către copilărie și relațiile familiale.

Temperamentul somatotonic e asociat fizicului mezomorf ; trăsătura principală o dă musculatura. Omul e viguros, activ, afirmă prestanța, mișcarea, aventura fizică, nevoia de risc, indi­ferența la durere, energia și rapiditatea în decizie, setea de putere șt dominare, curajul în luptă, spiritul competitiv, claustro-fobia, insensibilitatea psihologică. Pentru el, scopul scuză mijloa­cele, activitatea interesează mai mult decît oamenii ; este orien­tat către preocupările tineretului.

Temperamentul cerebrotonic, asociat cu fizicul ectomorf se definește prin predominanța sistemului nervos, de unde sensibi­litatea extremă. Se observă reținerea în atitudine și mișcare ; intensitatea deosebită a reacțiilor fiziologice duee Ja sexualitatea exacerbată. Alte particularități sînt : predilecția pentru existența privată, excesul de atenție și înțelegere, tăinuirea sentimentelor și reținerea emotivă, aversiunea față de grup, timiditatea și inhi­biția afirmării oratorice, agorafobia, rezistența la formarea obișnuințelor și incapacitatea de rutina, tendința spre introver-siime, conștiința proceselor mentale proprii, nevoia de singurâiate în caz de dificultăți, orientarea către scopurile mr.luriUitii <\ bă­trâneții.

Lectura oricăreia dintre operele lui Huxley dă toarte precis măsura atenției acordate caracterologici canonizate. Aceasi.'i for­malizare cuprinde pe Philip Quarles și pe Rampion, pe Bidlake și pe Herbert Comfrfiy, pe Zoe și pe Coleman, pe Calamy și pe Cardan, pe oricare alt personaj. Prin aceste convenții prozatorul își obține un prim nivel al verosimilului, și al stabilirii reacțiilor în conflict. Iată un exemplu luat cu totul la întîmplare djn Foint Counter Point {Contrapunct — 1928). Lui Philip Quarles îi moare băiatul. Spandrell îi prezintă condoleanțele. Huxley notează : „Philip mormăi ceva și păru stingherit ca și cum s-ar fi aflat htir-o situație penibilă. Nu putea suferi ca cineva să se amestece vi durerea lui îngrozitoare, li aparținea, tainică, sacră. Suferea clnd Torhea despre ea, se rușina". în funcție de un anumit mo­ment social și religios, artistic sau moral, omul oricărei categorii va fi obligat să se manifeste dezechilibrat sau prin multilatera­litatea echilibrului plenar. Dezechilibrul este însă predominant în lume, și el este ilustrat prin diferitele tipuri de contradicții ale dualității, prin măști, prin discontinuitatea funcțiilor tempe­ramentale.