Furtuna in Paradis

FURTUNĂ ÎN PARADIS
SANDRA BROWN
CAPITOLUL 1

-Asta e o cabană în pădure? bombăni Shay Morrison doar pentru ea,încetinind mașina de familie și oprind-o în fața unei case cu etaj.Plasată în vârful unei pante ușoare,clădirea avea fațada din lemn nefinisat,dar în rest nu era câtuși de puțin rustică.Shay deschise portiera și ieși,privind apreciativ terenul ce înconjura casa.De un verde virginal punctat de primele flori ale verii,peisajul pădurii era răpitor.Cel puțin mama ei nu exagerase în această privință.
Shay zâmbi,amintindu-și conversația cu mama ei purtată doar cu două zile în urmă:
-Dar,Shay,trebuie să vii.De-abia așteaptă să te cunoască.
-Iar eu de-abia aștept să-1 cunosc pe bărbatul care te-a dus valvârtej în fața altarului,spusese Shay.Nu fusese informată despre căsătoria mamei sale decât după ce aceasta avusese loc și nu se putea abține să nu-și tachineze mama că se căsătorise foarte rapid,după ce petrecuse șapte ani de văduvie.
-Care era graba? Nu ești gravidă,nu?
Auzi oftatul familiar,resemnat al mamei sale:
-Rușine să-ți fie,Shay.Când vei învăța să vorbești ca o doamnă?
-Când nu o să mai fie distractiv să nu fiu astfel,râse ea cu inima ușoară.
-Știu că ar fi trebuit să-ți spun despre nuntă,dar…ei bine,totul s-a întâmplat atât de repede.Eram acasă la fiul lui John,ne beam cafeaua și,până să ne dezmeticim,deja rosteam jurămintele de căsătorie.Mama ei oftă fericită, amintindu-și toate acestea.Am luat o hotărâre și am dus-o la îndeplinire imediat.A fost atât de romantic.
-Sunt sigură că așa a fost și mă bucur pentru tine,spuse Shay sincer.
-Vii cu noi weekendul asta,nu? John e nerăbdător să te cunoască.
Shay răsuci agitată cablul telefonului.Nu era vorba că ar fi deranjat-o efectiv faptul că mama ei se recăsătorise.Celia Morrison fusese singură prea mult timp.După o căsnicie fericită cu tatăl lui Shay timp de douăzeci și șapte de ani,moartea lui fusese o lovitură grea.John Douglas îi fusese descris lui Shay ca fiind un om de afaceri retras din activitate,amuzant,arătos și îndrăgostit nebunește de mama ei.Desigur,astfel îl considera mama ei.

-Nu știu,mamă.Abia v-ați terminat luna de miere și…
-Nu vorbi prostii.Chiar ne dorim să-ți petreci weekendul cu noi,altfel nu te-am fi invitat.Te rog,Shay.E foarte important pentru mine să-mi unesc noua familie. Un weekend la o cabană părea puțin anost pentru cineva cu pofta de viață a lui Shay,dar își spuse că putea face această concesie pentru singurul ei părinte.Poate nu avea să fie un weekend plin de distracții,dar se putea bucura de puțină odihnă binemeritată.
-Unde și când? întrebă ea.
-O,ce grozav! strigă Celia entuziasmată.Îi dădu lui Shay instrucțiuni cum să ajungă la cabana de lângă Kent Falls,în vestul statului Connecticut.Shay insistă să vină cu mașina ei,în loc să ia trenul.Nu voia să fie nevoită să se bazeze pe mersul trenurilor pentru a fugi de acolo,în caz că weekendul se dovedea plictisitor și se hotăra să plece înainte de duminică după-amiază.
-Peisajul rural e minunat.Stai să vezi cabana,izbucni Celia.
Shay aruncă o privire spre ceasul de mână și își dădu seama că,dacă nu se grăbea avea să întârzie la o ședință foto.
-Ajung vineri spre seară,dacă reușesc să scap de muncă sâmbătă.De regulă,e o zi aglomerată la galerie.
-Sunt sigură că îți poți lua o zi liberă,dacă îi explici situația domnlui Vandiveer.
O să ne distrăm minunat.De-abia aștept să îl cunoști pe Ian.
-Ian? „O,te rog,nu”,gemu Shay în sinea ei.Fiul?
-Păi,bineînțeles.E vorba de unirea a două familii,ai uitat?
Grozav.Un weekend întreg într-o cabană îndepărtată din pădure cu un cuplu în vârstă purtându-se ca niște adolescenți prostuți amețiți de prima iubire și un proaspăt frate vitreg care,probabil,nu era cu nimic mai încântat de aranjament decât ea.
-Trebuie să închid,mamă.Pozez pentru un fotograf după-amiaza asta.
-Un artist?
-Nu.Ceva foarte comercial,de data asta.Doar picioarele.O reclamă pentru un aparat de ras.
-Ah.Celia nu făcea un secret din faptul că era uneori jenată de profesia fiicei sale.Înainte să apuce să se lanseze într-un interogatoriu,Shay spuse:
-Ne vedem vineri.Pa,mamă.Acum,după-amiaza de vineri o găsi pe Shay urcând scările de lemn spre veranda largă din fața cabanei,o casă de weekend ce aparținea noului soț al mamei sale.Picioarele care fuseseră fotografiate au naturel cu doar câteva zile în urmă erau încorsetate acum într-o pereche de blugi strâmți ce se mulau pe silueta ei.Îi stăteau strânși pe pulpele frumos conturate și îi scoteau în evidență lungimea și forma coapselor.Pe ușa din față a casei era prins un bilețel: Intră,Eu și John suntem la cumpărături.Ne întoarcem în scurt timp.Când apăsă pe clanță,o surprinse să constate că ușa era descuiată.Se părea că în America mai existau locuri la țară unde oamenii nu își făceau probleme să își lase casele descuiate.

Ușa se deschise spre o cameră ce se întindea pe toată lățimea casei.Confortabilă și primitoare,avea mai multe canapele și fotolii în care se putea sta comod,un șemineu de piatră,ferestre neacoperite cu vedere panoramică,covorașe pe un parchet de stejar nelustruit,vaze cu flori proaspete așezate strategic pe mese și pe policioare,și nenumărate cărți și discuri aranjate pe rafturi ce se ridicau de la podea până în tavan.Shay era deja impresionată când închise ușa în urma ei. Făcând o inspecție rapidă la parter,observă o bucătărie plăcută și foarte modernă,dar cu un design vechi fermecător,un salon cu o masă lungă de arțar și scaune din lemn cu spătar jos și un oficiu în care se aflau o mașină de spălat și un uscător.
-Lui John nu-i place să se lipsească de confort,își spuse Shay cu voce tare,revenind în salon și urcând scările până la etaj.
Exact în fața ei,când ajunse în capul scărilor,se afla o fereastră cu o vedere spectaculoasă spre peisajul rural care se întindea în linii blânde.De o parte și de cealaltă a scărilor se aflau uși ce dădeau spre dormitoare.Un alt bilețel aproape identic cu cel de pe ușa din față era lipit pe una dintre acestea: „Camera lui Shay”.
-Mama se gândește la toate.Împingând ușa dormitorului,nu apucă decât să arunce o privire rapidă și să observe tăblia patului din alamă cu aplicații de porțelan alb,cuvertura matlasată de culoare verde-măr întinsă pe pat,balansoarul alb de răchită și perdelele vesele din dantelă de la cele două ferestre,înainte ca atenția să-i fie distrasă de o voce care fredona sonor în baia alăturată.
Vocea masculină interpreta în stil propriu o piesă a trupei Beach Boys.Shay râse tare.Vocea cânta toate registrele,de la cel mai jos bas până la cel mai înalt falset.Din când în când introducea câte un ba-da-da-da pentru a simula tobele și era acompaniat de ritmul cadențat al apei de la duș.
-Bună,strigă Shay,dorind să-1 anunțe pe cel care făcea duș că nu era singur și că lăsase deschisă ușa de legătură dinspre dormitorul ei.

Cântecul continuă chiar și după ce se închise apa.Shay auzi clicul făcut de deschiderea largă a ușii de la cabina de duș.Deschise gura să vorbească din nou,dar nici un cuvânt nu-i ieși de pe buze.Se uită uluită când un picior lung și musculos ieși din cabina de duș.Talpa bine conturată și cu o boltă înaltă pipăi după un covoraș de baie înainte de a se fixa ferm pe el.Piciorului îi urmă un corp zvelt.Un braț vânjos,cu o mână ce sugera sensibilitate și forță deopotrivă,trase un prosop de pe suportul prins pe ușa cabinei de duș.

Shay se grăbi să traverseze încăperea,intenționând să închidă ușa înainte ca bărbatul să o vadă.Acesta cânta acum sub prosop,în timp ce își ștergea energic capul cu el.Timp de o clipă,aproape involuntar,Shay se desfată cu priveliștea siluetei masculine în toată splendoarea ei.Umerii și pieptul lat se subțiau spre o talie zveltă și șolduri înguste.Apa se scurgea pe trupul acela superb în mici firicele de cristal ce atrăgeau atenția asupra texturii și nuanței pielii bronzate.Picăturile de apă formau broboane pe părul întunecat și creț ce-i acoperea pieptul lat și-i împărțea abdomenul plat printr-o fâșie de satin negru.Mușchii spatelui îi jucau lin sub piele când se mișca.Picioarele îi zvâcneau de mușchi tari și subțiri.Fesele ferme se încordară când se aplecă peste chiuvetă să-și privească reflexia în oglindă.Își aruncă neglijent prosopul în jurul gâtului și își trecu degetele fine prin coama de păr negru și ud.

Apoi văzu imaginea lui Shay în oglindă.Expresia ei era vrăjită,cu buzele ușor întredeschise și ochii căprui,mari de admirație.
-Ce…Bărbatul se răsuci pe călcâie,de parcă ar fi văzut o fantomă și și-ar fi dorit cu disperare să se asigure că nu era de fapt acolo.
Privirea de un albastru amețitor îi țintui ochii lui Shay,iar o parte detașată a minții ei se întrebă dacă genele lui lungi păreau țepoase și groase fiindcă erau încă ude sau așa arătau tot timpul.O expresie de neîncredere,jenă,șoc și consternare se întipări pe trăsăturile frumos conturate ale bărbatului.Chipul lui arăta ca o întruchipare a perfecțiunii masculine,creată de un sculptor talentat,dornic să se distreze.După ce aranjase trăsăturile perfect,artistul jucăuș le insuflase o expresie de neîncredere absolută.Rezultatul era caraghios.

Shay reacționa firesc și râse.
-Salut,spuse obraznic.Eu sunt Shay Morrison.Îi întinse mâna,reușind cu greu să-și păstreze cumpătul,dar abținându-se cumva să cadă pradă unei isterii nestăpânite provocate de comicul situației.

El se uită prostește la mâna ei,de parcă nu ar mai fi văzut niciodată așa ceva. Apoi ochii lui albaștri,încă păstrând expresia de uluire,urcară din nou spre chipul ei.Își smulse prosopul de la gât.Shay avu impresia clară că nu știa dacă să-și acopere chipul,cum ar fi făcut un copil vinovat,sau să-și acopere acea parte a corpului pe care voia neapărat să o ascundă.Optă pentru cea de-a doua variantă,își înfășură stângaci prosopul în jurul taliei,ținându-1 nesigur,și spuse scurt: -Ian Douglas.
-Fiul lui John! Noul meu frate vitreg! spuse Shay înecându-se,dând frâu liber,în sfârșit,râsului ce îi spărgea pieptul.E o…o plăcere…să te cunosc,spuse printre hohote de râs.Iritarea îi subție lui Ian buzele pline.
-Scuză-mă,domnișoară Shay.Se întinse după clanță și dădu să închidă ușa.
Prin crăpătura ce se îngusta,Shay îi strigă:
-Ne vedem mai târziu,Ian.Nu la fel de fără ascunzișuri,desigur.
Ușa i se trânti în față.Întorcându-i spatele,Shay râse și mai cu poftă.Ca să vezi cum își cunoscuse noul frate vitreg.Coborî scările tropăind,pentru a-și lua gen ileț din mașină.Călătorise cu puține bagaje,aducându-și doar ținute comode.Mama ei insistase că nu aveau să meargă în oraș,ci o să stea în cabană tot weekendul.
Când urcă din nou scările,auzi zăngănit de vase în bucătărie.Ian Douglas se îmbrăcase,probabil,și coborâse.Își lăsă gen ile pe podea lângă pat,hotărându-seț să despacheteze mai târziu.Aruncând o privire în oglindă,văzu că nu i-ar fi stricat să se pieptene.Șuvițele de culoarea grâului îi atârnau pe umeri.Buclele naturale pe care le blestemase în copilărie erau acum un dar pentru care era recunoscătoare.Părul se dovedea adesea un avantaj în munca ei,conferindu-i o imagine oarecum sălbatică,adăugând o nuanță primitivă aspectului ei,pe care artiștii și fotografii îl găseau adesea fascinant.Ciocolatiul închis al ochilor ei îi dădea un aer și mai exotic.După ce-și aplică puțin gloss pe buze,își aranja tricoul roșu cu mâneci scurte și coborî scările,pregătindu-se pentru următoarea întâlnire cu bărbatul brunet care era fiul vitreg al mamei ei.
Îl găsi încruntându-se la cafetieră,a cărei picurare lentă,presupuse ea,îi punea răbdarea la încercare.Când intră în bucătăria luminată de soare,Ian îi aruncă o privire peste umăr,apoi se întoarse să se uite în continuare la cafetieră,fără a o băga în seamă.Indiferența lui o irită.Din motive pe care nu le putea identifica,o găsea intolerabilă.Știa că bărbații o considerau adesea atrăgătoare,deși rareori conta pentru ea acest lucru.Chiar dacă el era noul ei frate vitreg,era un bărbat viu,în carne și oase,și brusc pentru ea deveni esențial să-1 facă să o vadă ca pe o femeie.Hotărârea și enervarea o făcură să-și ridice arogant bărbia.

-Nu ai nici un motiv să stai bosumflat.Am strigat „bună”,să știi,începu Shay pe un ton defensiv.
-Evident că nu suficient de tare.Stânjeneala lui de neînțeles o nedumerea.O astfel de sfială legată de trup nu-i stătuse niciodată în fire lui Shay,dar,pe de altă parte,ținând cont de natura muncii ei,nici nu ar fi fost cazul.Poate că ea mergea prea departe în ceea ce privea dezinhibiția,dar o astfel de stinghereală părea nepotrivită.Domnul Douglas avea probabil niște probleme serioase,își spuse ea. Îmbrăcat era la fel de atrăgător ca dezbrăcat.Când vorbea,vocea lui era la fel de melodică precum tonurile vibrante ale unui instrument cu coarde în mâinile unui maestru.O deranja mai mult decât era dispusă să recunoască faptul că el părea să ignore feminitatea ei și era hotărâtă să-1 forțeze să reacționeze:
-Dacă n-ai fi răcnit cât te ținea gura,m-ai fi auzit,spuse ea.
-Cântam la duș.Un obicei comun,cred
-Nu eu am deschis ușa de la baie,era deschisă deja.Asta a fost o neglijență din partea ta.Nu știai că urma să sosesc? Până să ajung eu la ușă,tu tocmai ieșeai de la duș cu prosopul acela în jurul capului.Ce-ar fi trebuit să fac?
Ian se întoarse atunci spre ea,iar Shay fu surprinsă de înălțimea lui.Era mai înalt decât ea cu vreo cincisprezece centimetri buni,deși silueta ei mlădioasă era considerată înaltă pentru o femeie.El se îmbrăcase în pantaloni largi de zi și o cămașă sport descheiată la gât.Mânecile erau suflecate până la coate,dezvăluind mușchii fibroși ai antebrațelor.
-Da,Celia mi-a spus că trebuie să apari, dar a spus că nu vei ajunge
decât mai târziu,spre seară.Cât despre ceea ce ai fi putut face pentru a ne scuti pe amândoi de situația jenantă,ai fi putut să pleci imediat din cameră,în loc să stai acolo ca un voyeur la un show porno.Shay fu încântată când Ian își coborî sprâncenele întunecate și zburlite peste ochii luminoși,dându-și furia pe față.
-Eu nu am fost jenată,spuse ea simplu.
-Ar fi trebuit să fii.
-De ce? Ți-e rușine de trupul tău? Crezi că anatomia umană e ceva murdar și rușinos?Ian strânse din dinții surprinzător de albi.
-Nu.
-Atunci,dacă nu goliciunea te deranjează,probabil a fost vorba de mine.Nu-ți plac femeile?Shay îi aruncă un zâmbet poznaș și se trânti pe un scaun.

Sprijinindu-și podul palmelor pe scaun,între genunchi,se aplecă în față cu o atitudine întrebătoare.Știa că poziția era una provocatoare.Îi forța sânii,rămași liberi sub tricou,să se lipească,formând o despicătură adâncă între ei.Tricoul de bumbac nu era transparent,dar se mula pe formele ei,lăsând prea puțin loc imaginației.Poate că,privind în urmă,avea să se rușineze de ceea ce făcuse,dar pentru moment,un simț demonic al umorului o făcu să-i ațâțe furia,știind că aceasta se afla foarte aproape de suprafață.
Aparent dezinteresat,Ian se întoarse spre dulap și scoase o cană pentru cafea.
-Îmi plac unele femei,spuse el,cu accent pe unele.
Încercând să-și înăbușe propria iritare tot mai intensă,Shay izbucni:
-Dar nu și genul de femei sincere,independente,descuiate la minte.Îmi imaginez foarte bine ce gen de femeie îți place – timidă și supusă.
Se ridică de pe scaun și începu să se plimbe furioasă prin bucătărie.Era furioasă pe el,pentru indiferența lui,și pe ea,fiindcă îi păsa de acest lucru.
-Uite,mi-am cerut iertare,spuse Shay cu nerăbdare.Nu știu de ce faci atât de mare caz de asta.Te-am văzut gol.Și ce dacă? Dacă ai fi avut ocazia,te-ai fi uitat și tu la mine sau la orice altă femeie – nici măcar să nu încerci să negi asta.Iar gândurile ți-ar fi zburat la lucruri mult mai intime decât ale mele. -Nu am avut relații intime cu nici o altă femeie în afară de soția mea.
-Ești căsătorit? îl întrebă ea,privind în jur surprinsă,așteptându-se să apară vreo creatură elegantă,suferindă și insipidă.Ciudat.Nici măcar nu se gândise că ar fi fost posibil ca el să aibă o soție.Era sigură că mama ei nu menționase nimic de genul acesta.
-Am fost căsătorit.
-Ai divorțat? întrebă ea.
-Nu.Soția mea a murit.
Dorința ei de a-1 provoca tresări surprinsă pentru ultima dată și se stinse. Zâmbetul ei jucăuș păli,transformându-se într-o expresie șocată și ușor jenată,de remușcare profundă.Se așeză încet înapoi pe scaun.Privi în gol,prin ușa de plasă din spate.O mașină break ce nu se remarca prin nimic era parcată imediat lângă verandă.Nu fusese vizibilă din partea din față a casei,unde parcase ea.

-Îmi pare rău,spuse ea încet.Singurul sunet din încăpere era gâlgâitul cafelei aburinde când el și-o turnă într-o cană.Mama nu mi-a spus nimic despre tine.Nu am știut.
-Zahăr?Ea ridică bărbia,privindu-1 în ochii albaștri amețitori.
-Poftim?
-Zahăr? Pentru cafeaua ta.
-O,nu…nu.Dar vreau frișcă sau lapte,te rog,spuse ea,luând cana din mâna lui întinsă.Ian se duse la frigider și scoase o cutie de lapte condensat semidegresat, pe care o puse pe masă la îndemâna ei.
-Mulțumesc.
-Cu plăcere,spuse el sobru,turnându-și și lui cafea.Se așeză de cealaltă parte a mesei.Timp de câteva clipe îndelungate nu spuse nimic,privind doar peisajul pe fereastră și suflând ușor în cafea pentru a o răci înainte de a sorbi câteva înghițituri ezitante,într-un sfârșit,spuse încet:
-Un șofer beat ne-a lovit din lateral într-o noapte.Ea a murit pe loc.Eu am scăpat fără nici o zgârietură.Au trecut aproape doi ani.E mai bine să le spun oamenilor de la început.Îi scutește pe ei de întrebări și pe mine de obligația de a răspunde. Se lăsă din nou o tăcere grea.Dragostea de viață a lui Shay și tot ceea ce ținea de acest sentiment erau zdruncinate de o asemenea pierdere absurdă a unei persoane dragi.Inima îi fu cuprinsă de tristețe pentru bărbatul care suferise o tragedie fără sens.Se simți obligată să-i spună că nici ei nu îi era străină suferința.
-Eu am fost căsătorită,dar s-a sfârșit cu un divorț,spuse gânditoare.Acum nu mai reprezentăm decât o cifră statistică.Un cuplu din câteva mii.
-La fel și Mary.
-Da.Ea își bău cafeaua încet.Îl privi pe ascuns peste buza cănii.Din profil,trăsăturile lui păreau mai severe decât din față.Poate că strălucirea ochilor lui era cea care mai reducea din rigiditatea maxilarului și a bărbiei lui.Oare acei ochi fuseseră cei care o determinaseră să menționeze căsnicia ei eșuată? Nu discuta niciodată,cu nimeni,despre acel episod din viața ei.Era un subiect închis.Alungase amintirea,chiar dacă nu și suferința,și revenise până și la numele de fată.Cu toate acestea,îi pomenise despre asta lui Ian Douglas.
Cum se făcea că un bărbat pe care tocmai îl cunoscuse îi inspira o asemenea încredere?
-Unde locuiești? întrebă el într-un final,ca pentru a umple tăcerea.
-În Woodville,lângă Greenwich.E o localitate mică.Populată în cea mai mare parte de oameni care fac naveta la New York.
-Cu ce te ocupi?Ochii lui Ian erau de un albastru incredibil,iar lui Shay îi veni greu să se concentreze la subiect.
-Cu ce mă ocup? repetă ea distrasă.Tonul vag prostesc al vocii ei o smulse din visare,readucând-o în prezent.Cu ce mă ocup? O,lucrez într-o galerie.Expunem opere de artă la prețuri mici,obiecte de decor,altele asemenea.
-În Manhattan?

-Nu,în Woodville.Când am de mers în oraș,iau mașina până la Greenwich,iar de acolo,trenul.Dar asta se întâmplă doar o dată sau de două ori pe săptămână. -O dată sau de două ori pe săptămână? Ce te face să mergi la New York o dată sau de două ori pe săptămână?
-Eu…O întrerupse sunetul strident și zgomotos al unui claxon de mașină.Se întoarseră amândoi deodată și văzură o limuzină Mercedes oprind lângă mașina lui Ian.Sub privirile lui Shay,un bărbat cu păr argintiu coborî din spatele volanului,ocoli mașina până la portiera din dreapta și îi oferi mâna Celiei.Mama ei zâmbi fericită,luând mâna soțului ei.El depuse un sărut moale pe buzele ei înainte de-a o conduce spre ușa din spatele casei. Ian se duse să-i întâmpine,ținând deschisă ușa cu plasă.
-Credeam că gazdele m-au abandonat,spuse el,bătându-1 ușurel pe spate pe tatăl său.Salut,tată.Celia,rosti apoi mai blând,aplecându-se să o sărute pe obrazul pe care i-1 întinse ea.
-Îmi pare rău că ne-am întors atât de târziu.Celia avea o listă lungă de cumpărături.Sper că ți-e foame.Privirea lui John Douglas străbătu încăperea, până se opri asupra lui Shay.Bună.Tu trebuie să fii Shay.
-Scumpo,mă bucur atât de mult că ai venit.Mama ei se desprinse din brațele lui John și se grăbi să-și îmbrățișeze fiica.Ce mai faci?
-Bine,spuse ea,vorbind în părul castaniu,moale și coafat cu grijă al mamei sale. O îmbrățișa blând și își coborî privirea spre chipul ei,ce reflecta o bucurie profundă.Zâmbind larg,spuse:
-Eu nu trebuie să te întreb ce mai faci.Radiezi.
-Și totul i se datorează lui John,spuse mama ei pe tonul molatic al unei tinere vrăjite.Întinzându-și mâinile pentru a i le prinde pe ale lui,Celia îl trase în față.John,ea este fiica mea,Shay.Fără urmă de reținere,el îi prinse ambele mâini și își lăsă ochii,de un albastru tulburător de familiar,să îi exploreze în voie chipul.
-Shay,ești la fel de frumoasă ca mama ta.O sărută pe obraz.Să-i ierți acestui bărbat bătrân nerăbdarea,dar îmi doream atât de mult ca mama ta să-mi poarte numele,încât nu i-am lăsat răgaz să organizeze o nuntă oficială.
Shay îi zâmbi cald.
-Ai făcut-o foarte fericită.Prefer să fiu martoră la asta decât la un schimb de jurăminte.
-Ea mi-a oferit mai multă fericire decât aș fi crezut că aș putea retrăi vreodată.Ești bine-venită în casa noastră oricând.
-Mulțumesc.John îi strânse încă o dată mâinile înainte de a i le elibera, întorcându-se spre Ian.
-Văd că l-ai cunoscut pe fiul meu.
-Da,spuse Shay,cu o expresie poznașă sclipindu-i din nou în ochi.Deja am impresia că îl cunosc foarte bine.
-Mă bucur atât de mult,ciripi Celia.Eu și John ne-am dorit ca voi doi să deveniți prieteni apropiați.

-Ai fi surprinsă de cât de apropiată mă simt de el,răspunse Shay cu subînțeles. Mama ei îi aruncă o privire circumspectă,iar Shay se cuminți imediat.Știa că zâmbetul ei drăcesc și tonul obraznic o avertizaseră pe mama ei că-și pusese ceva în gând.După ce văzuse cu ochii ei cât de fericită era Celia datorită acestei căsnicii,nu voia să facă nimic care să i-o știrbească.Lăsând deoparte gândurile obraznice,Shay spuse umil:
-Eu și Ian tocmai purtam o conversație foarte plăcută de familiarizare când ați apărut voi în mașină.
-Da,spuse Ian.După o pauză cu subînțeles,adăugă: Discutam despre faptul că oamenii ar trebui să se lase călăuziți de conștiință.
-O! Surprinsă și scandalizată,Shay aproape se înecă cu gura de cafea,ridicând brusc capul.Se încruntă spre el: Conștiința mea nu suferă câtuși de puțin.
-Atunci poate ar trebui să-ți analizezi moralitatea.
-Ian…,începu John Douglas jenat.
-O,Doamne,spuse Celia.Iar eu speram atât de mult…
-Moralitatea mea e într-o formă excelentă,replică Shay,dându-și capul pe spate pentru a-1 privi pe Ian direct în față.
-Pe mine nu m-ai putea convinge.
-Nu am nevoie să te conving de nimic pe tine,îi aruncă ea.
Aproape că nici nu auzi rugămintea mamei sale de a se calma.
Nu prea mi-a păsat niciodată de ideile meschine,înguste și evlavioase ale unor îngâmfați fățarnici ca tine.Pieptul i se ridica și cobora de furie,în vreme ce își ținea privirea ațintită pe chipul lui fin sculptat,pe care mânia întipărise o expresie dură.Scuzați-mă,spuse Shay,pornind în grabă spre ușă.Am să fac un duș și am să mă schimb înainte de cină.
Urcă tropăind scările și făcu un duș cât de rece putu suporta.Dar,în loc să o calmeze,dușul îi stârni și mai mult agitația.

-Ce bădăran,murmură ea,îmbrăcându-se cu o fustă largă și o bluză țărănească din muselină cu imprimeu.Atingerea materialului moale și transparent îi provocă o senzație plăcută pe piele când ridică brațele pentru a-și prinde părul într-un coc lejer.Își lăsă mai multe șuvițe buclate să îi atârne neglijent și ispititor pe gât și pe obraji.Ian Douglas reprezenta tot ceea ce ea disprețuia mai mult.Era cârcotaș,plicticos,inflexibil în ceea ce considera el că sunt regulile buneicuviințe.Dezaproba sever perspectiva liberă asupra vieții specifică oamenilor de felul ei.La aproape treizeci de ani,ea nu putea să se schimbe,și nici nu voia.Tatăl ei fusese singurul care o înțelesese vreodată.Doar el îi încurajase natura independentă,toleranța liberală,gândirea deschisă,personalitatea poznașă.Când murise el,ea își pierduse nu doar un părinte iubitor,ci și pe cel mai apropiat prieten și cel mai devotat aliat.
Încă îi mai simțea lipsa.Fusese medic,un bărbat admirat de pacienții și de colegii săi,adorat și ținut în puf de soția sa și iubit de fiica lui.Avuseseră o relație rară,deschisă și sinceră.În vreme ce mama ei ezitase dintotdeauna să discute anumite aspecte de viață cu fiica ei,tatăl lui Shay făcuse întotdeauna eforturi pentru a-i răspunde în detaliu la toate întrebările precoce.Considera curiozitatea ei înviorătoare și distractivă și îi admirase și încurajase tendința de a-i accepta firesc pe ceilalți,indiferent de stilurile lor de viață sau de filosofiile adoptate.În fața celor care criticau comportamentul uneori neortodox al lui Shay,el îi luase întotdeauna apărarea,lăudând-o ca fiind directă și nepretențioasă.

Mai presus de orice,Shay detesta gândirea limitată și oamenii care își impuneau pudibonderia rigidă,plicticoasă și disprețuitoare asupra celorlalți.Îl etichetă pe Ian Douglas ca făcând parte din această categorie.Nu își dorea decât ca Ian să fi arătat mai pe măsura rolului pe care îl juca: cu un nas care să pară permanent strâmbat de dezgust,ochi miopi veșnic pândind indiscreții și o bărbie ascuțită.Îi venea oarecum greu să deteste acel trup perfect ce definea ideea de masculinitate și chipul acela care l-ar fi făcut pe Narcis să plângă de invidie.Î i dădu bruscș seama că și gândurile ei erau neobișnuit de aspre și de critice,grăbindu-se să tragă concluzii despre un bărbat pe care de-abia îl cunoscuse,dar își îndepărtă rapid remușcările.
-Dracu să-l ia,spuse obraznic,dându-și cu un parfum seducător.Nu i-am cerut părerea.Nu mă interesează ce crede el despre mine.După ce se încheie weekendul ăsta nu voi mai fi nevoită să-1 văd vreodată.
Cu acea atitudine,coborî scările.John și lan erau așezați în fotolii,sorbind vin alb rece din pahare înalte.
-Shay,strigă John,ridicându-se în picioare,vino să bei un pahar de vin cu noi.
Ea îi adresă un zâmbet luminos,ignorându-l pe fiul lui încruntat.
-Nu,mulțumesc,John.Sunt sigură că mamei i-ar prinde bine ajutorul meu în bucătărie.Și,cu o rotire îndrăzneață a fustei,intră pe ușa batantă.
-Ce pot să fac? întrebă ea veselă.Mama ei tocmai se apleca să scoată o caserolă grea din cuptor.Cu obrajii plăcut îmbujorați de la căldura sobei,Celia se întoarse și oftă disperată.
-Poți să te întorci imediat la etaj și să-ți pui un sutien,asta poți să faci.
Cu mâinile în șolduri,purtând un șorț șifonat legat pe după gât,cu părul ciufulit,Celia Douglas nu arăta câtuși de puțin impunătoare.
– De ce ? întrebă Shay relaxată,apropiindu-se de platoul cu aperitive și băgând o măslină în gură.Celia se bâlbâi:
-Fiindcă…fiindcă îți văd…picăturile de rouă.Shay aproape înghiți măslina cu totul,sufocându-se de râs.
-Picăturile de rouă? După ce își recapătă suflul,în ochi îi strălucea veselia.Se numesc sfârcuri,mamă.Sfârcuri.Și toate femeile,de la Eva încoace,au avut așa ceva.Fac parte din anatomia femeii.Dumnezeu le-a creat.Nu sunt ceva de care să te rușinezi.
-Dar nici ceva cu care să faci paradă,spuse Celia cu un oftat obosit,abandonând lupta,ca întotdeauna,în fața pragmatismului victorios al fiicei sale.Ce vor crede John și Ian despre tine?Rânjetul lui Shay se topi și chipul i se încruntă.Se apropie de fereastră,privind afară peisajul minunat scăldat în lumina amurgului. Fără să știe,mama ei o dezarmase în cel mai eficient mod posibil.Shay își aminti de loialități împărțite,conflicte de personalitate și eșecuri în a le face altora pe plac.In toată viața ei,reușise vreodată să facă pe cineva mândru de ea?

-Ți-e rușine cu mine,mamă? o întrebă încet.
-O,Shay,spuse mama ei,cuprinsă imediat de remușcări.Bineînțeles că nu,draga mea.Se apropie grăbită de fiica ei și își petrecu un braț subțire în jurul taliei sale. Doar că mi-am dorit să petrecem un weekend distractiv,pe cât posibil lipsit de tensiuni.Deja te-ai ciondănit o dată cu Ian.Că tot veni vorba,ce s-a întâmplat? -Mai nimic.Doar o antipatie reciprocă instantanee,totală și incorigibilă. Shay nu simți nevoia să ofere alte explicații privind episodul din acea dupăamiază.
-Și cu siguranță tu nu te-ai străduit să-ți ascunzi aversiunea.Oftând,mama ei îi dădu drumul și continuă să pregătească cina.Când vei învăța să te porți puțin mai cuviincios,Shay? I-am spus tatălui tău că se juca practic cu focul când îți dădea voie,fără rezerve,să vezi și să auzi lucruri pe care o tânără domnișoară bine educată nu ar trebui să le cunoască vreodată.Avea o gândire mult prea liberală și te-a contaminat și pe tine.
-Iar eu îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru asta,răspunse ea înfierbântată.Când văzu expresia neliniștită a mamei sale se înmuie.Cina arată minunat,mamă.
Specialitatea ta de pui cu sos de ardei,dacă nu mă înșală nasul.Luând o tavă pentru a o duce în salonul luminat de lumânări,adăugă: Am să încerc să nu te fac de rușine în fața noului soț și a fiului tău vitreg,mamă.
Cina pregătită de Celia o umplu de mândrie.Avea un talent de a face vasele de ceramică și tacâmurile de inox să pară porțelanuri fine și argintărie.Aranjase flori de vară într-un bol de cristal,așezându-1 ca piesă centrală.Mâncarea gătită de ea era inegalabilă.Anii pe care îi petrecuse ca văduvă o lipsiseră de ocazia de a-și folosi talentele de gospodină.Acum se afla din nou în elementul ei.Shay îi aruncă o ocheadă,zâmbindu-i mândră.
Începură să mănânce după ce John îi ceruse lui Ian să spună o rugăciune.Dacă nu ar fi fost privirile lui depreciative aruncate peste masă,Shay ar fi savurat din plin cina.John era însă un gentleman din toate punctele de vedere,acoperind ocazionalele pauze în conversație cu noi subiecte de discuție.

- Shay,mama ta mi-a spus că lucrezi cu jumătate de normă într-o galerie,spuse acesta politicos.
-Da.Shay se șterse la gură cu un șervețel și dădu deoparte ce-i mai rămăsese din prăjitura de căpșuni.Ne ocupăm de clienți cu gusturi excelente,dar cu bugete limitate.Pentru cineva cu un ochi de cunoscător,avem un număr mare de opere de artă.
-Înseamnă că știi destul de multe despre artă,spuse John,aprinzând un trabuc parfumat de la una dintre lumânări.
-Ar trebui,râse Shay.Petrec mult timp în studiouri cu artiști.
-Serios? în ce calitate?
-A lucrat cu unii dintre cei mai buni,interveni Celia neliniștită.Este…Se spune că nimeni altcineva…Talentul ei…Privirea lui Shay alunecă peste masă,spre Ian,care stătea cu bărbia sprijinită în pumn.Coatele i se odihneau pe brațele scaunului.Lumina lumânărilor strălucea în părul lui negru,ce părea în permanență ciufulit.Privea în gol cu ochii lui albaștri lipsiți de expresie,aparent plictisit de conversație.Dându-și capul pe spate cu un gest sfidător,Shay hotărî să-l smulgă din nepăsare:
-Ceea ce încearcă mama mea să spună atât de timid și pe ocolite e că lucrez ca model.Unul foarte specializat.Făcu o pauză dramatică.Pozez nud.
Se întoarse spre bărbatul frumos care se încrunta spre ea cu o expresie severă de dezaprobare și îi răspunse cu o privire triumfătoare și plină de sine,știind că această dezvăluire avea să-1 zguduie până în străfundurile sufletului său bigot. Dar el îi susținu privirea fără să clipească.Buzele i se mișcară aproape imperceptibil când spuse:
-Iar eu sunt preot.

descărcați direct de aici:.........adăugat link nou