La Sud de Capul Java

Lui lan I.

O mantie de fum negru se așternuse peste orașul muribund, un lințoliu dens, opac, acoperind toate clădirile, birouri sau locuințe, pe cele intacte ca și pe cele răvășite de exploziile bombelor, totul, ascuns într-un misterios anonimat de vălătuci molatici. Toate străzile, ulițele, bazinele tocurilor erau năpădite de fum. învăluia totul, blestemat și cu miros de pucioasă, abia mișcându-se în atmosfera calmă a nopții tropicale.

La începutul serii, fumul provenea numai de la clădirile incendiate din oraș, lăsând, ici și colo, porțiuni libere de cer prin care se vedeau strălucind stele. Dar la o ușoară schimbare a direcției vântului, porțiunile libere de cer dispăruseră, acoperite de învălătucirile orbitoare ale fumului de păcură arsă venit din afara orașului. Dar nimeni nu știa precis de unde venea fumul. Poate de la aeroportul Kallang, poate de la' uzina electrică, poate străbătuse întreaga insulă venind tocmai de la baza navală din nord, poate de la insulele în care se extrăgea țițeiul, Pulo Sambo și Pulo Sebarok situate la patru sau cinci mile distanță Nimeni nu știa decât ceea ce putea cuprinde cu ochiul și noaptea părea mai neagră ca tăciunele. Se mai zăreau unele lumini de la puținele clădiri ce ardeau încă, dar Majoritatea se consumaseră în' întregime, complet distruse; etnici flăcări pâlpâind încă, dar pe sfârșite, ca viața însăși a Singaporelui.

Orașul agoniza, tăcerea morții îl și învăluise. Din când în când mai șuiera câte un obuz, plonjând fără să facă Stricăciuni în apa mării sau erupând într-un muget scurt și străfulgerări luminoase când cădea peste un rest de clădire. Dar, înăbușite într-o clipă de atotânvăluitorul fum, zgomotul și lumina erau abia perceptibile, făcând parcă parte firească, integrală, din strania și completa irealitate * a nopții, după care tăcerea devenea mai profunda și mai intensă decât înainte. De dincolo de Fort Canning și Peark Hills, de dincolo de limita nord-vestică a orașului, se auzeau pocnete intermitente de puști și tunuri, dar și acestea erau departe, ireale, ca un ecou succedând unui vis. în acea noapte, totul părea un vis obscur și nesubstanțial; puținii trecători, care se mai târau pe străzile pustii și pline de cărămizi căzute ale Singaporelui, păreau niște călători fără țintă, ezitanți, neatenți și nesiguri, mergând orbește prin vălătucii încolăciți de fum, biete ființe pierdute bâjbâind prin ceața acestui coșmar. Prin bezna străzilor, abia se târa un grup de soldați, cel mult vreo două duzini, căutând să ajungă la malul mării; păreau bătrâni și foarte obosiți. Păreau bătrâni deoarece mergeau cu pași târșâiți, cu capul plecat și umerii încovoiați parcă de ani, dar niciunul nu depășea treizeci de ani; foarte obosiți, erau întradevăr teribil de obosiți, obosiți până într-acel hal de sfârșeală nepăsătoare când nu te mai^ interesează nimic, când mai curând ești în stare să mergi continuu decât să te oprești pe loc. Obosiți și îndurerați, răniți și chinuiți de boli, acționați fără a gândi, automat, rațiunea încetase de a le mai funcționa; Dar sfârșeala psihică și fizică poartă în sine propriul remediu, propriul anesteziant și leac, ceea ce se cunoștea după ochii fără strălucire, îndobitociți, privind în gol spre pământ: oricâte suferințe trupești îndurau, cel puțin unii nu-și mai aminteau prin ce trecuseră.

Nu-și mai aminteau de coșmarul continuu al ultimelor două luni, de privațiunile, foamea, setea, rănile, bolile și spaimele cu care îi hăituiseră japonezii în timpul ne-sfârșit al retragerii prin peninsula Malacca, parcurgând autostrada distrusă din Johore 1 spre iluzoria siguranță a insulei Singapore. Nu-și mai aminteau de camarazii dispăruți, de urletele pline de teroare ale sentinelelor măcelărite în întunecimea ostilă a junglei, de strigătele diavolești ale japonezilor când, în întunericul dinaintea zorilor, năvăleau peste pozițiile defensive organizate în grabă. Nu-și mai aminteau contraatacurile disperate, sinucigașe, care nu aveau ca rezultat decât recâștigarea cu greu, dar fără folos, a câtorva yarzi pătrați2 de tex*en și numai pentru o scurtă durată de timp, destul ca să găsească acolo trupurile oribil mutilate, torturate ale camarazilor capturați și ale civililor care refuzaseră să coopereze-destul de activ cu inamicul. Nu-și mai aminteau mânia, uimirea și disperarea ce îi cuprinsese când ultimele avioane de luptă Brewster și mai târziu Hurricanele au dispărut din văzduh, abandonându-i pradă avioanelor japoneze atacatoare. Le pieriseră din memorie și completa neîncredere cu care, cinci zile mai înainte, primiseră știrile despre debarcarea trupelor japoneze pe insula Singapore, uitaseră chiar și 1 Stat în federația Malaysia, Asia de sud-est. 2 Un yard* =0,83 m2.

presimțită când, în fața ochilor lor, s-a prăbușit, cu grijă cultivată, mitul invincibilității Sinrelui: nu-și mai aminteau nimic din toate acestea, prea năuciți, bolnavi, răniți sau neputincioși. Dar într-o zi, curând, dacă vor trăi, își vor reaminti toate acestea și atunci, niciunul dintre ei nu va mai fi la fel ca înainte. Acum, abia își trăgeau obosiți picioarele, cu ochii spre pământ, capul plecat, nu-i mai interesa unde mergeau, nu le păsa unde vor ajunge. Doar unul dintre ei știa încotro merg și unde doreau să ajungă. Umbla încet, în fruntea dublei coloane de oameni, aprinzând și stingând o lanternă pentru a croi drum între dărâmăturile îngrămădite pe străzi și verificând din timp în timp direcția în care înaintau. Mic de statură, pirpiriu, singurul din toată ceata care purta kilt și bal-pe cap'1. De unde provenea kiltul, numai caporalul Fraser știa sigur că nu îl îmbrăcase numai de când se duceau înspre sud prin Peninsula Malacca. „ Caporalul Fraser era tot așa de obosit ca și ceilalți. Și el avea ochii congestionați, iar fața cenușie dovedea urmei unei malarii sau a unei dezinterii, poate a amândurora. Umbla cu umărul stâng mai ridicat decât celălalt, ajungându-i aproape de ureche, ca și cum ar fi avut o diformitate, dar nu era decât un tampon de tifon și un bandaj grosolan pe care, în cursul zilei, un infirmier i-l îndesase în grabă sub cămașă, cu scopul mai mult simbolic de a opri sângerarea destul de gravă a unei răni provocate de explozia unui obuz. în mina dreaptă ținea o pușcă a 3ren2, a cărei greutate de douăzeci și trei de Fustă scurtă, plisată, cadrilată și beretă care fac parte din costumul național scoțian Tip de pușcă mitralieră folosită de englezi în al doilea război mondial.

livre 1 depășea ceea ce trupul lui slăbit putea duce; în consecință brațul său drept era tras și mai în această greutate, ridicându-i și mai sus pe cel stâng aproape până la nivelul urechii. Aparenta diformitate, balmoralul într-o parte pe cap, kiltul fluturând peste picioarele slăbănoage îi dădeau micului om un aspect grotesc și ridicol. Dar, în.realitate, caporalul Fraser n-avea nimic grotesc sau ridicol. Cioban originar din Caimgorms 2, obișnuit cu o viață de privațiuni și teribile străduințe, el fusese recent înfruntat cu împrejurări în care i se solicitaseră ultimele rezerve, de voință și îndurare